Puterea păcatului
Autor: George Cornici  |  Album: Mesajele adevărului  |  Tematica: Pacatul
Resursa adaugata de geocornic in 12/08/2013
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

Păcatul are o putere extraordinară. O putere distructivă, bine-nțeles. Nu degeaba din cauza lui a trebuit să vină pe planeta noastră Însuși Fiul lui Dumnezeu. La Evrei capitolul 12 ni se spune că păcatul ne înfășoară atât de ușor. Ca să ne înfășoare nu-i trebuie mult timp, nu-i trebuie metode sofisticate. Ne înfășoară lesne. Adică are putere mare. Păcatul l-a făcut pe Iuda să-și pună ștreangul la gât. Păcatul l-a doborât pe Lucifer din sfera Luminii în sfera întunericului.

Doresc să ofer un exemplu din experiențele personale de acum aprox doi ani. Via din grădina din spatele garajului a început bine anul acela. Se întrevedea o recoltă de struguri foarte bogată. Am fi putut servi struguri toată toamna noi și toți ceilalți din familia mea. DAR A INTERVENIT CEVA. La început am văzut doar niște pete brune pe unele frunze. Apoi acele pete s-au răspândit și la alte frunze. Am început să culeg informații să văd ce fel de boală e. Recunosc, nu prea m-am grăbit să culeg informații. Am cules informații în ritm relaxant. Totuși după aproximativ o săptămână am reușit să identific boala. Dar știți ce? Era prea târziu. Boala se numește Black rot și e grozavă. În acea primă fază strugurii nu erau afectați dar știam ce urmează. După 2-3 săptămâni boabele au început să se înegrească, să se zbârcească, apoi să cadă. Recolta a fost compromisă.Tratementul trebuia început chiar în faza inițială. Ce putere distructivă are o boală netratată la timp! De fapt și cancerul dacă e depistat în faza incipientă și tratat are șanse să fie vindecat.

Așa e și păcatul. Are putere foarte mare. Cum îl tratăm?

 

1. SĂ RECUNOAȘTEM REALITATEA LUI IMEDIAT CE APARE.

Orice neglijare atrage după ea grave consecințe. La fel stau lucrurile și în cazul minimalizării păcatului. Uneori tendința e să spunem că nu-i chiar așa de grav. Unii interpretează greșit învățătura Scripurii spunînd că odată ce s-au predat și au cunoscut nașterea din nou nu mai pot păcătui. Aceștia se numesc perfecționiști. Sunt puțini perfecționiști prin biserici și totuși sunt. Am cunoscut unul când încă mai eram în România. Auzindu-i teoria m-am dus la un frate cu multă experiență în lucrare și i-am spus de fratele care a afirmat că odată cu nașterea din nou el nu mai păcătuiește. Nu pot să uit răspunsul dat de lucrătorul acela cu multă experiență : „Chiar în clipa când a făcut acea afirmație a păcătuit”  De fapt iată ce afirmă Biblia în această privință: 8. Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri, si adevarul nu este in noi.

9. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire.

10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si Cuvantul Lui nu este in noi. (I Ioan 1:8-10)


Când apare boala ne ducem la doctor. Prin asta recunoaștem că suntem bolnavi. Când apare păcatul primul pas e recunoașterea lui. Nu degeaba păcatul e asemănat cu lepra. Dacă se neglijează se lățește, se răspândește atât de tare că nu mai poate fi ținut sub control.

 

2. CONFRUNTAREA LUI.

 Dacă stăm cu mâinile în sân păcatul profită de ocazie. Pătrunde și face ravagii. La Evrei 12: 4  găsim un cuvânt interesant: “Voi nu v-ați împotrivit până la sânge în lupta împotriva păcatului”  Ce-a vrut să spună aici autorul? A vrut să spună că nu au confruntat păcatul ci l-au lăsat să-și facă lucrarea. A ne purta cu mănuși cu păcatul înseamnă a invita dezastru în viețile noastre. De fapt viața creștină e o luptă; o luptă împotriva păcatului. Există în limba română o expresie cam așa: “a prinde taurul de coarne” Așa trebuie tratat păcatul din clipa când apare pe scenă: trebuie confruntat cu multă hotărâre spre a-l îndepărta.

 

3. SĂ CUCERIM PĂCATUL.

Să nu rămânem la recunoaștere și confruntare. Păcatul trebuie  cucerit. Nu ne place să păcătuim. Dar alunecări pot interveni. Dacă cineva alunecă în noroi, se duce imediat să-și spele trupul și hainele, să nu-l confundăm cu unul care îi place să se tăvălească în noroi. În Psalmul 32: 1 David nu fericește pe cel ce nu păcătuiește ci pe cel cu păcatul acoperit. Ce înțelegem aici? Păcatul a fost recunoscut de noi, a fost confruntat, dar de-aci încolo singuri nu putem face nimic. De-aci încolo numai cu ajutorul lui Dumnezeu îl vom putea birui și va fi iertat, sau acoperit. Și va fi trecut în marea iertării. Deci cucerirea totală a păcatului e o muncă minunată de colaborare. Dumnezeu furnizează mijloacele(Duhul Sfânt, Cuvântul, mesaje etc) iar noi le acceptăm și căutăm să înfăptuim voia Lui care e sfințirea zilnică a vieților noastre. Păcatul e puternic dar cea mai mare forță din Univers e sângele vărsat la cruce. Diavolul e puternic, da, dar Dumnezeu e atotputernic; nimeni nu ne poate smulge din mâinile Lui.

 

George Cornici

 

 



Hrană dulce pt. orice suflet iubit de Dumnezeu și cum Dumnezeu iubește pe toți păcătoșii sper ca toți (și cei considerați neprihăniți) să își ia cu bucurie „partea”. Un cuvânt util și plin de har. Domnul să vă binecuvânteze.
Adăugat în 12/08/2013 de Ioanhapca
Statistici
  • Vizualizări: 2408
  • Comentarii: 1
Opțiuni