Pocăința
Autor: Mateas Teodor  |  Album: Căutând fața lui Dumnezeu  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de mateas_teo in 09/10/2016
Pocăința... nu-i de noi românii
Ne plângem toată ziua
Nu credem, ca păgânii
Căci uni-s sfinți numai de ochii lumii...

Și uită de Hristos, c-așa sunt unii.

Ne plângem de păcatul pe care îl avem
Dar nu-l lăsăm deoparte, mergem la drum cu el
Și-apoi... vrem propășire, vrem semne și minuni
Dar pentru noi Duminica e ca o zi de Luni.

Ne tot trudim s-avem
Parcă nu-i mai oprire
În pântec, nesătui
Tot îndesăm din fire.

O, Tată sfânt din ceruri
Oare când ne oprim?
Să spunem: de-astăzi gata!
Și să ne pocăim.

Numai Tu cu-ndurarea
Ne mai poți scăpa țara
Căci suntem săraci și goi
Nimeni în lume nu-i ca noi.

Aceștia suntem fraților...
Și-așa am fost din moși,strămoși
Ca românii-n lumea asta
Nu-s alții mai credincioși.

Avem datini din bătrâni
Obicei și idealuri
Doar pe Dumnezeu n-avem
Bine că avem tezaur!

Ah... ce e mai rușinos?
A da rău în ochii lumii
Că te-ai pocăit și tu,
Sau a fi sfânt de ochii lumii?
Scriind aceste versuri, cu durere în suflet am constatat că "Pocăința... nu-i de noi românii" și nu mă refer ca noi nu am avea ce căuta în cer. Ceea ce am realizat ( este doar o opinie personală) este că nouă românilor, oricâtă bunăvoință ni s-ar arăta tot nu vrem să ne schimbăm. Ne complacem cu starea noastră, mereu ajungând la expresia românească: lasă, bine că nu-i mai rău sau se putea și mai rău.Nu am întâlnit până acum expresia sau mentalitatea aceasta într-o altă limbă. Oare cât de mare ar trebui să fie răul acesta ca să ne trezim cu adevărat din amorțeală și să ne împotrivim păcatului până la sânge, după cum ne învață Sfânta Scriptură. Sau noi româii, după ce ne ghidăm credința? Dumnezeu să ne ajute să ne pocăim cu adevărat.


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1888
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni