Cum știm care este voia lui Dumnezeu
Autor: John MacArthur  |  Album: Scripturi selectate  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Malina1205 in 04/07/2016
    12345678910 0/10 X

    Dacă ar fi să opreşti câţiva creştini de rând pe stradă şi să-i întrebi care este întrebarea cea mai complicată din viaţa lor cei mai mulţi ar răspunde astfel: "Care este voia lui Dumnezeu pentru mine?" Ei pun mereu această întrebare fie că este vorba de locul de muncă pe care îl caută ori despre relaţia de prietenie în care se află Care este voia lui Dumnezeu? Şi tot ei spun că aproape întotdeauna este un mister. Dar, este într-adevăr un mister? Întotdeauna este o bucurie să putem să ne întoarcem câtre Cuvântul Dumnezeului viu, de fapt, Cuvântul viu al Dumnezeului viu, spre a fi instruiţi din înţelepciunea lui Dumnezeu pentru binecuvântarea noastră şi spre gloria Lui. Unul din subiectele care se află chiar în centrul experienţei creştine, este faptul voiei lui Dumnezeu, voia lui Dumnezeu. De-a lungul vieţii mele, am auzit oameni spunându-mi că aşteptau voia lui Dumnezeu, căutau voia lui Dumnezeu, încercau să găsească voia lui Dumnezeu. De fapt, cu mulţi ani în urmă, am scris o carte numită: "Voia lui Dumnezeu nu este pierdută". Pentru că mi s-a părut că aşa mulţi oameni acţionau ca şi cum ar fi fost pierdută, de parcă Dumnezeu ar fi aşezat-o într-un loc obscur, de parcă Dumnezeu ar fi fost un fel de Iepuraş divin de Paşti, care a ascuns oul de aur într-un tufiş, şi apoi tot ce face este că stă în cer şi spune: "Eşti din ce în ce mai aproape", sau "Eşti din ce în ce mai departe" pe măsură ce noi rătăceam prin tufărişul vieţii încercând să găsim oul de aur.  


    Există unii oameni care cred că voia lui Dumnezeu este lucrul cel mai nedorit, că ar fi la fel ca şi o dietă. Dacă nu are un gust bun, poţi s-o mănânci. Dar voia lui Dumnezeu este tot ceea ce tu nu vrei să faci, de parcă Dumnezeu ar fi o poamă acră cosmică care spune: "Uite unul care se amuză, pune mâna pe el!" De parcă Dumnezeu vrea să facă viaţa dureroasă, mohorâtă, nenorocită şi grea. Apoi sunt acei oameni care cred că voia lui Dumnezeu este un fel de experienţă traumatică şi neprevăzută, ca şi cum ai fugi pe stradă să prinzi un autobuz, piciorul tău calcă pe o coajă de banană, aluneci şi cazi în şanţ, peste o hartă a Argentinei. Şi, deodată: "Aha, voi merge în Argentina ca şi misionar. Este o chemare divină!" Există oameni care abordează voia lui Dumnezeu astfel. Unii cred că voia lui Dumnezeu este asemeni unui bilet de loterie. Doar puţini sunt cei care câştigă la loterie, iar dacă ţie ţi se întâmplă astfel, vei deveni cu adevărat binecuvântat. Dar cei mai mulţi dintre noi aruncăm la gunoi biletele vechi şi nu vom şti niciodată ce înseamnă să câştigi voia lui Dumnezeu. Apoi există această idee a "punctului", cum că voia lui Dumnezeu reprezintă un punct specific şi este acel punct că există doar un bărbat pentru tine, şi doar o femeie pentru tine, şi doar o singură casă, o singură maşină şi o singură carieră de urmat o singură şcoală, etc. Şi tu trebuie să treci prin viaţă încercând să legi aceste puncte între ele, pentru că dacă vei pierde unul dintre ele, ai deraiat. Iar când totul este gata, imaginea vieţii tale nu va mai avea sens. Şi astfel, există această teologie a punctului dar care nu prea îi ajută pe cei ce încearcă să găsească punctul. Pentru că, imediat ce gândeşti probabil că aceasta este, să spunem, fata cu care trebuie să te căsătoreşti, te întrebi dacă nu cumva există un "punct" mai bun altundeva, sau, cu alte cuvinte, o expresie mai precisă a voiei lui Dumnezeu. Şi atunci ai şi dreptate, şi în acelaşi timp greşeşti, iar toate opţiunile şi alternativele tale, şi mergi prin viaţă încercând să găseşti ceva ce diferă foarte mult de ceea ce Dumnezeu a intenţionat pentru tine.


    Care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Aceasta este de fapt marea întrebare. Şi nu este o întrebare referitoare la scop. Este o întrebare despre voia lui Dumnezeu. Nu se referă la ceea ce ar trebui să fii tu pe baza abilităţilor sau talentelor tale. Ci este cu adevărat despre ce reprezintă voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Această întrebare este o întrebare de bază. Şi noi toţi, creştini fiind, o punem. Şi trebuie să aibă de-a face cu totul din viaţa noastră. Toate relaţiile noastre, toate alegerile noastre şi direcţiile în viaţă au nevoie să fie ghidate şi conduse de o dorinţă convingătoare de a face voia lui Dumnezeu. De fapt, aş putea spune că acesta este probabil ţelul esenţial şi de bază în trăirea creştină: să faci voia lui Dumnezeu.

    În Psalmul 143 în versetul 10 David s-a rugat acea rugăciune. Ascultaţi la ceea ce David a zis. David a spus: "Învaţă-mă să fac voia Ta". El nu a zis: "Învaţă-mă să înţeleg voia Ta". Nu a spus: "Învaţă-mă să ştiu voia Ta". Nu a spus: "Ajută-mă să găsesc voia Ta". El nu a spus: "Doamne arată-mi voia Ta, descoperă-mi voia Ta, manifestează-Ţi voia Ta." El a zis: "Doamne, învaţă-mă să fac voia Ta". Ceea ce presupune că nu a fost o problemă de informare, ci de ascultare. Nu a fost o problemă de cunoaştere, ci una de aplicare. El nu-L roagă pe Dumnezeu să-i descopere voia Lui, ci, simplu, exprimă: "Împuterniceşte-mă să fac voia Ta" lucru care presupune că David ştia voia lui Dumnezeu. Domnul nostru ne-a dat un exemplu de o viaţă devotată în a face voia lui Dumnezeu, chiar acceptând ororile crucii şi mânia propriului tată, în judecata divină adunată asupra Lui, în timp ce El purta păcatele tuturor celor ce vreodată vor crede. El a spus: "Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta", Luca 22:42. El a fost în mod constant şi total devotat doar voiei Tatălui Său. El şi-a trăit viaţa având acest angajament. În Ioan 4:34, El a spus: "Am venit să fac voia Celui care M-a trimis". De două ori, din nou, în Evanghelia lui Ioan capitolul 5:30 şi capitolul 6:38 El spune: "nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis." Iar apoi Domnul nostru a extins aceasta dincolo de El însuşi când ucenicii au zis: "Învaţă-ne cum să ne rugăm." El a spus: "Rugaţi-vă astfel. Tatăl nostru care eşti în ceruri, facă-se voia Ta.” Rugaţi-vă în direcţia voiei lui Dumnezeu. Aşezaţi-vă viaţa în direcţia voiei lui Dumnezeu.

    În Faptele Apostolilor 21:14, s-a iscat o nelinişte între unii din credincioşi cu privire la ce urma să se întâmple între apostoli. Şi răspunsul lor a fost afirmaţia: "Facă-se voia Domnului!" Apostolul Pavel spune credincioşilor din Roma, în capitolul 1 versetul 10, "Vreau să vin, dar vreau să vin la voi prin voia lui Dumnezeu şi anume dacă este voia Domnului". El spune acelaşi lucru la sfârşitul Epistolei către Romani, 15:32 "şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu." Isus şi-a trăit viaţa având ca ţel voia lui Dumnezeu. Pavel şi-a trăit viaţa având ca ţel voia lui Dumnezeu. Ni se spune să ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă, dar nu dincolo de noi, sau afară de noi, ci în vieţile noastre. Petru spune că credincioşii vor trăi timpul rămas în trup, restul vieţii pământeşti pentru voia lui Dumnezeu, 1 Petru 4:2. Iar scopul întregii lucrări apostolice este ca creştinii, citând Coloseni 4:12, "să stăruiţi în voia lui Dumnezeu." Şi, astfel, esenţa vieţii creştine este de a face voia lui Dumnezeu. De a fi supus la ceea ce Dumnezeu vrea, ceea ce Dumnezeu doreşte şi cere.  Din dragoste, din mulţumire, din închinare, din onoare, din aspiraţie şi dorinţă divină, din urmărirea de a binecuvânta şi a fi folositor. Pentru fiecare motiv noi urmărim să facem voia lui Dumnezeu.


    Cred că cel mai magnific tratament aflat în Scriptură pentru inima unui adevărat credincios, care doreşte să facă voia lui Dumnezeu, este Psalmul 119. În Psalmul 119 sunt 176 de versete, din care 175 arată dorinţa sinceră a psalmistului ca Dumnezeu să-i dea putere să facă voia Lui. Psalmistul o spune în 175 diferite feluri, dar este aceeaşi dorinţă şi rugăminte. "Învaţă-mă Doamne calea orânduirilor Tale, ca s-o ţin până la sfârşit." Acesta este scopul de ce şi pentru care trăim: să facem voia lui Dumnezeu.


    Acum, ce înseamnă acest concept "voia lui Dumnezeu"? Aş vrea să vi-l dau în două părţi pentru că există două căi spre al înţelege. Deschideţi Biblia la Psalmul 33. Să privim puţin la Psalmul 33. Aceasta ne va ajuta să vedem o perspectivă asupra voiei lui Dumnezeu şi este vorba de acea voie pe care însuşi Dumnezeu o împlineşte, acea voie a lui Dumnezeu pe care Dumnezeu însuşi o duce la capăt, acea voie a lui Dumnezeu pe care El însuşi o face. În versetul 6 din Psalmul 33 citim astfel: "Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui. El îngrămădeşte apele mării într-un morman şi pune adâncurile în cămări." Acest verset îl descrie pe Dumnezeu ca şi Creator al întregului univers, întregul univers, de la ceruri până la pământ şi la apele care sunt pe pământ, astfel în versetul 8: "Tot pământul să-L onoreze pe Domnul, sau se teamă de Domnul, sau să I se închine, ca şi sursă creatoare. Toţi locuitorii de pe pământ, adică din această lume, să tremure înaintea Lui! Căci El zice şi se face, porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă." Acest verset ne cheamă să-I aducem slavă Creatorului universului cu tot ce este în el. Apoi vine versetul 10: "Domnul răstoarnă sfaturile neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor. Dar sfaturile Domnului dăinuie pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam." Aceasta ne introduce pe noi voiei suverane a lui Dumnezeu. Acea voie a lui Dumnezeu, pe care, în mod suveran, o face El însuşi El nu doar va zădărnici planurile popoarelor, El va răsturna sfaturile neamurilor, şi El va face exact ceea ce a plănuit să facă, în fiecare generaţie, pentru totdeauna. Aceasta este voia suverană a lui Dumnezeu. Este, aşa cum anumiţi teologi o numesc, voia lui Dumnezeu cu putere de lege, El a decretat-o, sau voia hotărâtoare a lui Dumnezeu, El a hotărât-o, sau voia absolută a lui Dumnezeu, este inviolabilă, nealterabilă, de neînduplecat.  Dumnezeu a spus că o va face şi, cu siguranţă, va împlini ce a spus.


    Deschideţi la Isaia 46. Aici găsim sumarizat un alt aspect magnific al voiei lui Dumnezeu. Isaia 46, probabil că putem începe în mijlocul versetului 9. Isaia 46:9 spune: "Căci Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea." Simplu spus, Dumnezeu a hotărât ce va face de la început şi El o va face până la sfârşit. Scopul Său va fi stabilit şi El îl va îndeplini după cum voieşte. Pur şi simplu, Dumnezeu face exact ceea ce El vrea. De fapt, Psalmul 135:6 spune: "Domnul face tot ce vrea" Orice lucru Domnul îl vrea, îl face. El este Suveranul universului. Orice lucru a hotărât, El îl va face Orice a vrut, El va duce la bun sfârşit. În Daniel capitolul 4 versetele 34 şi 35, când Nebucadneţar, care a fost judecat aşa de sever de către Dumnezeu, şi-a venit în fire, şi dă slavă şi se închină lui Dumnezeu. În versetul 34 din Daniel 4, îşi ridică ochii către cer, şi Nebucadneţar spune: "Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat pe Cel ce trăieşte veşnic." Şi aici este felul în care îl descrie pe Dumnezeu: "Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: Ce faci?" Dumnezeu face exact ceea ce El vrea în ceruri şi pe pământ. În Efeseni, capitolul 1 versetul 11 citim astfel: "după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale".


    Voi veţi trage concluzia corectă din toate aceste versete, iar concluzia este că există o voie a lui Dumnezeu pe care Dumnezeu o aduce la împlinire, în mod perfect. El face toate lucurile după sfatul voii Sale. Există o voie a lui Dumnezeu care îi aparţine exclusiv Lui, şi în care nici o persoană nu poate aduce cu sine vreo influenţă, sau eveniment, sau circumstanţă care ar putea schimba scopul etern. Este voia lui Dumnezeu care îi aparţine Lui complet, este hotărâtă în scopul Său şi executată prin puterea Lui. Ea va fi făcută, va fi întotdeauna făcută şi nimic altceva nu va fi făcut, decât ea. Aşa că, în marea schemă a lucrurilor, istoria universului creat, se desfăşoară de la un început divin către un sfârşit divin, iar Dumnezeu controlează totul în mod absolut. Şi El va face exact ceea ce doreşte. Dar la nivel uman, Dumnezeu are voia Sa pentru om. Iar aceasta nu este făcută, în cea mai mare parte.


    Care este voia lui Dumnezeu pentru om? El a descoperit-o prin sfânta Sa lege. Legea lui Dumnezeu, simplu spus, este revelaţia a ceea ce Dumnezeu doreşte de la om. Şi în cea mai mare parte, noi nu o facem. Dar realitatea minunată este că, pe de altă parte, deficienţa noastră în a face voia lui Dumnezeu în dreptul nostru, nu are un efect negativ asupra faptului că Dumnezeu îşi aduce la îndeplinire voia Sa aşa cum a fost stabilită în eternitatea trecută. Prin suveranitate, Dumnezeu face ceea ce vrea şi totuşi, îi lasă pe păcătoşi să facă ceea ce ei vor cu alte cuvinte noi suntem liberi să ne alegem păcatul, avem libertatea să ne alegem felul de neascultare, chiar credincioşi fiind. Dumnezeu, în mod providenţial, va conduce toate acele întâmplări neprevăzute, toate acele opţiuni, şi le va sintetiza în mod perfect, spre a duce la îndeplinire voia Sa. Acest lucru este numit: înţelepciune divină. Aceasta este o descriere significant de importantă a caracterului lui Dumnezeu care poate lua numărul infinit de opţiuni şi întâmplări neprevăzute omeneşti şi le poate prelucra în folosul finalului său glorios. Aşa că noi nu vorbim, în discuţia noastră astăzi, despre voia lui Dumnezeu pe care El Însuşi o va face. Noi vorbim despre voia lui Dumnezeu exprimată către noi, pe care noi o vom face sau nu. Nimic din ceea ce eu voi face sau nu voi face, nu va altera sfârşitul planului. Dar tot ce eu voi face, sau tu vei face, va avea un effect asupra binecuvântării noastre, bucuriei noastre, ascultării noastre şi utilităţii noastre acum şi pe vecie. Aşa că este important pentru mine să cunosc voia lui Dumnezeu. Eu vreau să o fac. Nu vreau să fiu în întuneric. Şi nu pot să mă încred în intuiţia mea pentru că nu am nici un fel de aparatură. Nu am nici un fel de aparatură fizică. Nu am nici un fel de buton sau sonerie sau becuri, care să se aprindă atunci când fac voia lui Dumnezeu, nu pot să mă încred în propria mea intuiţie. Nu trăiesc în era semnelor. Aşa că unde să merg să aflu voia lui Dumnezeu? Cum ştiu care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea? Unde pot afla o indicaţie de încredere asupra voiei lui Dumnezeu în viaţa mea? Păi, v-am dat deja o sugestie. Şi acum o voi dezvolta puţin.


    Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta. Noi ştim asta. Dacă Dumnezeu are un plan pentru viaţa ta, El vrea ca tu să-l cunoşti. Este evident. Şi dacă El vrea ca tu să îl cunoşti, atunci fii sigur că nu l-a ascuns. Nu este împachetat undeva, în mod obscur, într-o interpretare întortocheată a Scripturii. Nu este lăsat în seama unei experienţe transcedentale de intuiţie. Nu depinde de o furnizare angelică privată sau personală. Nici măcar nu este dependent de nişte coincidenţe norocoase. Dacă Dumnezeu are o anumită voie, şi El are, şi dacă El vrea ca tu s-o cunoşti, şi cu siguranţă că vrea, şi dacă te va ţine responsabil pentru ea, şi cu siguranţă că da, atunci poţi să fi sigur că El nu şi-a ascuns-o. El ar pune-o în cel mai evident loc. Iar cel mai evident loc ar fi Cuvântul Său, Cuvântul Său. Poţi afla voia lui Dumnezeu pentru viaţa ta, din Scriptură. Şi este inconfundabilă, absolut inconfundabilă. Am să vă dau şase lucruri asupra cărora să reflectaţi. Bine?


    Numărul 1: Voia lui Dumnezeu este ca să fii mântuit. Voia lui Dumnezeu este să fii mântuit, scăpat de păcat, de moarte, de judecată şi de iad. Acesta este înţelesul cuvântului mântuit, să fii salvat de osânda eternă, pedeapsa eternă. Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii mântuit. 1 Timotei capitolul 2 versetul 3: "Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului." Voia lui Dumnezeu este ca să fii mântuit. Ascultă ce scrie în 2 Petru 3:9 "Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduiţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca nici unul să nu piară ci toţi să vină la pocăinţă." Dumnezeu vrea ca tu să fii mântuit. El vrea ca să te pocăieşti. Este voia lui Dumnezeu ca tu să fii salvat de distrugerea eternă. Aceasta este voia lui Dumnezeu. În aşa mare măsură este voia Sa, că a făcut un plan de mântuire. În aşa mare măsură este voia Sa, că a trimis pe Fiul Său să fie sacrificat pentru păcatele noastre, pentru a face această mântuire posibilă. Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut, pentru că mântuirea celor pierduţi reprezintă voia Tatălui. De fapt într-o serie de cazuri în Noul Testament aceasta devine clar ca şi o expresie a voiei lui Dumnezeu.


    În Marcu capitolul 3, Isus îi învaţă într-un anumit loc Mama şi fraţii lui ajung şi ei acolo. Se aflau afară, în curte. Şi l-au chemat, dar mulţimea era în jurul Lui şi astfel mesajul a ajuns în final prin mulţime la Isus. Versetul 32 din Marcu 3: "Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută." Şi drept răspuns, Le-a zis: "Cine este mama mea şi fraţii Mei?" Într-un sens, El spune: "Eu nu recunosc relaţiile pământeşti. Eu nu recunosc familia." Şi privind peste cei care stăteau acolo, peste mulţime, El spune: "Iată mama şi fraţii Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă." El spune: "Nu mai există relaţii de familie cu Mine care să aibă valoare spirituală. Singura relaţie care contează este să faceţi voia lui Dumnezeu." Şi care a fost voia lui Dumnezeu? Dumnezeu Însuşi a spus-o: "Acesta este Fiul meu preaiubit în care îmi găsesc toată plăcerea. De El să ascultaţi" Voia lui Dumnezeu este să-L accepţi pe Hristos. Voia lui Dumnezeu este să-ţi pui încrederea în Hristos. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Aceasta este voia Tatălui. În predica de pe munte, Isus, de fapt, a spus acelaşi lucru, mulţi vor zice: "Doamne, Doamne, am făcut asta şi asta în Numele Tău". Iar El le va răspunde: "Depărtaţi-vă de Mine, niciodată nu v-am cunoscut, pentru că nu oricine-Mi zice "Doamne, Doamne" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui meu". Şi care este voia Tatălui? Este ca să-L accepţi pe Fiul, să-ţi pui încrederea şi credinţa mântuitoare în Domnul Isus. Aceasta este voia Tatălui. În 1 Ioan 2:17: "Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac." Acela care face voia lui Dumnezeu, are viaţa veşnică. Care voie a lui Dumnezeu? Voia lui Dumnezeu de a crede în Fiul Său. Voia lui Dumnezeu de a-ţi pune încrederea în Fiul Său. Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii mântuit. În Ioan capitolul 6 versetul 38, există o afirmaţie importantă care merge până în versetul 40: "Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Am venit să fac voia Tatălui Meu. Apoi în versetul 40: "Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică." Dumnezeu, Tatăl, vrea ca tu să priveşti la Fiul Său şi să crezi în El. Aceasta este voia Sa. Şi apoi să ai viaţă veşnică. Aşa că acei ce L-au respins pe Hristos, acei care nu cred în Domnul Isus Hristos, nu vor putea şti vreodată care este voia lui Dumnezeu. Este fără sens să cauţi voia lui Dumnezeu într-o căsătorie, sau într-o relaţie oarecare, un serviciu, o carieră de viaţă, sau într-o decizie importantă în viaţă. Dacă nu eşti mântuit, atunci nici măcar nu ai dreptul să-L rogi pe Dumnezeu să-ţi destăinuie voia Sa. Acela care nu vine la Hristos în pocăinţă adevărată, Acela care nu vine la Hristos în adevărata credinţă mântuitoare, nu poate spune că ar cunoaşte voia lui Dumnezeu despre orice altceva.


    Ascultaţi la 1 Corinteni 2:9: "După cum este scris", împrumutate din nou din Isaia, "Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit." Există lucruri care oamenii nu le pot vedea. Există lucruri pe care nu le pot auzi. Exită lucruri pe care nu le pot cunoaşte. Toate acelea pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care Îl iubesc pe El. Ceea ce Dumnezeu are pentru aceia care Îl iubesc pe El, oamenii care nu Îl iubesc, nu pot cunoaşte.


    Voia lui Dumnezeu începe deci cu faptul de a fi mântuit, ceea ce înseamnă a-ţi lua angajamentul să trăieşti viaţa ta în credinţa plină de pocăinţă, în Isus Hristos, acceptându-L ca Domn şi Mântuitor. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Aşa începe. Dacă pui alte întrebări, şi nu ai făcut aceasta, în poziţia în care eşti, nu vei primi nimic de la Dumnezeu. În al doilea rând, voia lui Dumnezeu nu este doar ca să fii mântuit, ci şi să fii plin de Duh. Deschideţi la Efeseni capitolul. Efeseni capitolul 5 versetul 17: "De aceea nu fiţi nepricepuţi". Nu fiţi nepricepuţi, cuvântul "affrone" (în Greacă) este negaţia pentru "frone" din verbul "fernao", care înseamnă să gândeşti, deci negaţia înseamnă a nu gândi, a fi ignorant, să-ţi lipsească cunoştinţa, să fii slab de minte. Aceasta este ideea. Nu fii ignorant, ci înţelege care este voia Domnului. Aşa că, dacă nu înţelegi care este voia Domnului, ce fel de om eşti tu? Necugetat, ignorant, aş putea spune chiar prost. Vei spune: limbajul tău este cam tare. Este, pentru că voia lui Dumnezeu nu este pierdută. Nu este obscură, nu este ascunsă. Dacă nu înţelegi care este voia lui Dumnezeu, atunci înseamnă că eşti doar slab de minte, eşti doar ignorant, pentru că, dacă vei continua să citeşti, El îţi va spune care este voia Sa. Aici, în versetul 18: "Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh." Foarte bine, în al doilea rând voia Lui este să fii plin de Duh, plin de Duh.


    Înainte de toate, voia lui Dumnezeu este ca să fii salvat, este clar. Este cât se poate de clar. Tatăl a trimis pe Fiul ca să facă voia Sa, pentru că voia Sa este ca oricine crede în Fiul, să aibă viaţa veşnică. Voia Sa, în al doilea rând, este ca să nu acţionezi în ignoranţă şi necugetare, ci să înţelegi că voia lui Dumnezeu este să fii umplut cu Duhul Sfânt, şi nu să fii îmbătat de vin şi să umbli în destrăbălare. De ce există această comparaţie  aici? Pentru că prolema aici este controlul. Problema aici este controlul. "Umplut" este "perao" în Greacă şi reprezintă ideea de a fi umplut în direcţia de a fi controlat, şi nu umplut într-un sens static; aşa cum vântul umple pânzele unui vas şi îl împinge înainte. Un fel de a explica acest lucru este ca voi să lăsaţi să fiţi controlaţi de Duhul Sfânt. Pot să vă dau un număr de cazuri despre cum acest cuvânt este folosit, care are acest înţeles. În Ioan 16 versetul 6 spune astfel: "întristarea v-a umplut inima." "Întristarea v-a umplut inima." Ceea ce înseamnă că întristarea a preluat controlul. Dacă spui despre cineva că este puţin trist, este un lucru. Dar dacă spui că întristarea le-a umplut inima, de fapt spui că au pierdut abilitatea de a pune în echilibru întristarea lor cu gânduri pozitive sau gânduri bune, sau gânduri care reflectă speranţă. Şi fără a exagera, ei au cedat complet puterii de dominaţie a întristării. În Luca 6:11 spune despre a fi umplut cu mânie. A fi umplut înseamnă a fi controlat total şi dominat de mânie. Dacă ai pierdut toată abilitatea de a pune în echilibru experienţa şi răspunsul emoţional cu sensul unui motiv, atunci eşti umplut de mânie. Sau în Luca 4:28 vorbeşte despre a fi umplut de furie. Nu mai poţi controla supărarea ta sau să-ţi înfrânezi ostilitatea. Ai pierdut controlul şi ai explodat în furie. Sau în Luca 5:26 găseşti ideea de a fi umplut cu frică, unde frica te-a dominat în aşa măsură că ai pierdut capacitatea ta de a găsi speranţă iar echilibrul tău mintal, în acea situaţie terifiantă, este pierdut, pentru acel moment, sau pentru totdeauna. Aşa că a fi umplut cu frică sau supărare sau mânie sau întristare, sau a fi umplut cu Duhul Sfânt, înseamnă a fi dominat de acea forţă, în aşa fel că eşti sub controlul ei complet. Aceasta este ideea. El o compară cu a fi beat. Alcoolul este o substanţă care preia controlul. Atunci când oamenii ajung să fie beţi, şi-au abandonat echilibrul mintal. Şi-au abandonat judecata. Şi-au pierdut abilitatea de a-şi controla comportamentul, vorbirea, emoţiile, mintea lor. Au ajuns sub controlul acelui drog. Şi, pentru că veni vorba, în Efes, făceau aceasta în mod intenţionat. În lumea antică, acesta era unul din modurile în care se închinau dumnezeilor falşi, prin beţie, lăcomie în mâncare şi orgii sexuale. Ei credeau că s-au pierdut ei înşişi, că au ieşit din lumea temporală şi au intrat în contact direct cu zeii, cu cât mai mare era gradul de depravare şi beţie, cu atât mai mult intrau în contact cu zeii. Dar adevărul era că de fapt erau beţi şi în contact demonic. Apostolul Pavel spune că acesta nu este modul corect de abordare al religiei. Un ospăţ în cinstea lui Bacchus, asfel petreceau ei în templul lui Bacchus. Am fost acolo, în oraşul Baalbek, lângă Damasc. Toate rămăşiţele de cultură medievală găsite acolo demonstrează aceasta. Asfel ei se închinau lui Dionysus în Efes.


    Pavel spunea: "Nu veţi ajunge la Dumnezeu în felul acesta. Dar veţi ajunge, dacă sunteţi umpluţi si controlaţi de Duhul Sfânt". Care este înţelesul acestui lucru? Păi, noi toţi avem Duhul Sfânt. În Romani 8:9: "Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui." La toţi ni s-a dat Duhul Sfânt. Noi suntem templul Duhului Sfânt. El este acela care a venit să locuiască cu noi, în momentul salvării noastre. Dar noi nu suntem întotdeauna controlaţi de Duhul Sfânt. Acest lucru este deosebit de important de a fi înţeles. Să privim înapoi în Efeseni 5 şi să vedem ce înseamnă. Aşa cum am spus, nu există becuri care să se aprindă. Sau alarme care să sune. Nu vor fi sentimente manifestante a umplerii Duhului în viaţa ta. Nu va fi nimic deosebit din punct de vedere fiziologic ca să identifici acest lucru. Dar există câteva efecte a umplerii Duhului. Dacă sunteţi plin de Duh, în versetul 19, atunci vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cântări duhovniceşti. Atunci cânţi, în inima ta pentru Domnul. Dintr-o dată rămâi pierdut în uimire, dragoste şi laudă şi eşti controlat de închinare. Şi nu numai aceasta, dar inima ta este mulţumitoare. Versetul 20: "mulţumeşti pentru toate lui Dumnezeu, Tatăl, în Numele Domnului Isus Hristos." Eşti copleşit cu mulţumire indiferent de ce se va întâmpla în viaţa ta. Eşti pur şi simplu umplut cu laudă pentru Dumnezeu.


    De asemenea, versetul 21, eşti supus altuia în frica lui Hristos şi ai o atitudine umilă dominatoare în viaţa ta care te face să te supui celor din jurul tău. Dacă eşti o soţie, eşti supusă soţului tău de bunăvoie şi cu bucurie. Dacă eşti soţ, îţi iubeşti soţia ta. Şi Pavel continuă să descrie astfel, capitolul 6 versetul 1 dacă eşti un copil plin de Duh, îţi asculţi părinţii tăi. Dacă sunteţi părinţi plin de Duh, nu veţi provoca copii voştri la mânie. Dacă eşti un sclav plin de Duh, sau un slujitor sau un angajat, eşti ascultător stăpânului tău, asemeni lui Hristos. Dacă eşti un stăpân plin de Duh, atunci vei face acele lucruri pentru angajaţii tăi, care vor aduce cinste adevăratului stăpân, Domnul Însuşi. Toate acestea sunt comportamente care decurg din faptul de a fi controlat de Duhul Sfânt. Şi este foarte interesant şi foarte important. O viaţă de închinare, de umilinţă, de bucurie, o viaţă petrecută în mod corect în familie, o viaţă corectă în mediul înconjurător al lumii unde lucrezi sau serveşti, fiecare lucru îşi găseşte locul potrivit atunci când eşti total controlat de Duhul Sfânt. Iar acest lucru nu este mistic, de neînţeles.


    Să vă arăt un text din Biblie. Coloseni 3:16, este foarte important. Coloseni 3:16, vă va da o comparaţie, care va explica ce înseamnă să fii umplut cu Duhul, sau controlat de Duhul. În versetul 16, Coloseni 3:16, Pavel scrie: "Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi." Cuvântul "plusios" în greacă are sensul de "excesiv" Este un cuvânt important. Este un cuvânt ce exprimă generozitatea. Cuvântul lui Hristos, în mod excesiv, din belşug să locuiască în voi. Acum priviţi la rezultat. "Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră." Acelaşi rezultat este obţinut, la fel ca şi rezultatul obţinut din a fi plin de Duhul, doar că acum este vorba de a lăsa Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi. Şi ce are să se întâmple? Închinare şi laudă, bucurie şi mulţumire. Orice vei face, vei face în numele Domnului Isus. Îi vei da mulţumire Lui, versetul 17: soţiile vor fi supuse soţilor lor. Soţii îşi vor iubi soţiile. Copiii vor asculta de părinţi. Taţii nu îşi vor scoate din sărite copiii. Sclavii sau slujitorii îşi vor asculta stăpânii. Şi, capitolul 4 versetul 1, stăpânii vor fi drepţi şi corecţi. Vedeţi, obţineţi acelaşi rezultat, din două cauze. Efeseni, plin de Duh, iar aici,  Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi. Concluzia: acelaşi lucru.


    Ce înseamnă a fi controlat de Duhul Sfânt? Înseamnă a fi dominat de Cuvânt. Cuvântul nu poate fi separat de Duh. Duhul este autorul Scripturii. El este autorul. El este interpretul. El este cel care îl aplică. El este cel ce validează propriul Său cuvânt. Aşa că atunci când vorbim despre a fi plin de Duh, vorbim despre a fi controlat de Duhul. Duhul ne controlează atunci când suntem saturaţi cu adevăr, când suntem saturaţi cu Cuvânt; când Cuvântul ne domină, Duhul ne controlează. Cuvântul preia conducerea minţii noastre. Cuvântul preia controlul emoţiilor noastre şi Cuvântul preia controlul voinţei noastre. Nu-i nimic de neînţeles. Nu este ceva care ţi se întâmplă atunci când ai o experienţă ascunsă. Aceasta nu vine pentru că ai vorbit în limbi, sau cineva şi-a pus mâinile peste tine şi ai căzut pe spate. A fi plin de Duh înseamnă a fi controlat de Duhul, iar Duhul te va controla aplicând Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa ta. Dar tu nu poţi aplica ceva ce tu nu cunoşti. Şi astfel ajungi să fii îmbogăţit din belşug cu adevărul divin, care apoi devine adevărul conducător prin care Duhul te îndreaptă către voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu, care este? Este ca tu să fii mântuit şi plin de Duh.  Înainte de a întreba: Doamne, cu care fată ar trebui să mă căsătoresc?""  Sau: "Doamne, cu care băiat ar trebui să mă căsătoresc?" Sau: "Ar trebui să merg acolo?" Sau: "Ar trebui să vin aici, sau să fac cutare sau cutare lucru?" Acestea sunt întrebări cu aspect mai mult material. Voia lui Dumnezeu este să fii mântuit şi plin de Duhul Sfânt.


    În al treilea rând, deschide-ţi la 1 Tesaloniceni capitolul 4. Dacă nu ştii voia lui Dumnezeu, cum eşti? Nesăbuit, pentru că ea există acolo pentru tine. Şi aici este o altă afirmaţie directă şi deschisă. 1 Tesaloniceni 4:3: "Voia lui Dumnezeu este:" O! Nu este mult loc pentru speculaţie, nu-i aşa? Nu e greu de înţeles. Nu este enigmatică. "Aceasta este voia lui Dumnezeu: sfinţirea ta." Cuvântul important înseamnă separare. Separare de ce anume? De păcat. Să fii despărţit de păcat.  Dumnezeu te vrea mântuit, te vrea să fii controlat de Duhul şi vrea să fii despărţit de păcat. Este exact aşa cum spune. Tu trebuie, versetul 1, să umbli cum îi place lui Dumnezeu. Tu trebuie să excelezi mai mult în acest lucru. Şi tu cunoşti ce legi ţi-am dat prin autoritatea Domnului Isus. Tu ştii ce înseamnă să trăieşti o viaţă sfântă. Este relevat în Cuvântul lui Dumnezeu, care este locul unde Duhul Sfânt preia controlul vieţii tale, atunci când Cuvântul ajunge să te domine. Tu ştii deja toate acestea, şi astfel voia lui Dumnezeu este ca să le împlineşti, şi să te desparţi de păcat, ascultând de legea sfântă a lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este ca tu să fii sfinţit. Dar ce anume înseamnă acest lucru? Haideţi să vorbim în mod concret. El spune patru lucruri. Unul, este, să te abţii de la imoralitatea sexuală. Acum vorbim în mod concret. Stai departe de păcatele sexuale. Cinveva va întreba: "Cât de departe?" Atât de departe cât trebuie de a fi separat de toate păcatele sexuale, foarte concret. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Câteodată, un cuplu vine şi ei doresc să se căsătorească, stau în biroul meu şi le spun: "Spuneţi-mi câte ceva despre voi. Unde v-aţi cunoscut? Şi aşa mai departe." Şi anii trecând, totdeauna am pus cândva întrebarea: "Sunteţi implicaţi în vreo relaţie sexuală păcătoasă?" Este o abordare directă. Şi uneori vezi aceste feţe luminoase spunând: "Nu, aşteptăm până la căsătorie." Alteori, aceste feţe sunt abătute şi ruşinoase, iar răspunsul meu este: Dacă vă comportaţi cu bună ştiinţă în afara voiei lui Dumnezeu, şi nu vreţi să împliniţi voia lui Dumnezeu care este revelată, atunci cum puteţi crede că voia lui Dumnezeu este ca relaţia voastră să continue? Şi câteodată ei răspund: "Păi, noi credem că voia lui Dumnezeu este ca noi să ne căsătorim." Prima întrebare este: "Păcătuiţi voi având acte sexuale împreună? Pentru că dacă e aşa, voi nu sunteţi în voia lui Dumnezeu acum. Trebuie să mergeţi înapoi. Mergeţi înapoi, reluaţi legătura voastră dar la un nivel pur. Şi atunci când veţi împlini acest lucru, care este cunoscut ca fiind voia lui Dumnezeu, atunci veţi fi la punctul unde Dumnezeu vă va face cunoscut foarte clar, care este voia Lui despre ceea ce încă nu este revelat." Staţi departe de păcatul sexual. Şi, desigur că este prezent peste tot. Este pretutindeni, întodeauna a fost, nu este nimic nou sub soare, doar că apare în forme diferite. Staţi departe de păcatul sexual. Şi devine mai specific în versetul 4: "fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul care este trupul, în sfinţenie şi cinste." Condu-ţi trupul în aşa măsură încât să-L onorezi pe Dumnezeu. Condu-ţi trupul într-un mod curat. Păstrează-ţi trupul curat. El continuă în versetul 5: "Nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu." Nu te comporta ca păgânii fără de Dumnezeu. Nu te comporta în felul lumii. Stai departe de păcatul sexual, condu-ţi trupul astfel ca să-L onorezi pe Dumnezeu, asemeni 1 Corinteni 9, constrânge-l în supunere, dacă este nevoie. Nu te comporta ca păgânii fără Dumnezeu.


    În al patrulea rând, el spune că nici un om nu trebuie să încalce regulile, şi să-şi înşele fratele în cauză. O! Ce înseamnă acest lucru? Nu profita de alţi oameni. Nu profita în nici un fel de alţi oameni, pentru nici un motiv, în special în domeniul sexual, spun aceasta tinerilor. În special voi fetelor, fiţi atente atunci când un oarecare băiat vine şi spune: "Te iubesc, te iubesc, te iubesc." Și vrea să-ţi fure virginitatea. Aceasta nu este dragoste. Ci este poftă, pasiune senzuală, care nu are nimic de a face cu dragostea. Dragostea este mult mai nobilă, mult mai glorioasă, mult mai grandioasă decât pofta, iar o dragoste pură şi adevărată va spune: "Te iubesc atât de mult, încât nu voi proceda aşa. Atât de mult te iubesc." Acest fel de înşelăciune care se întâmplă nu reprezintă voia lui Dumnezeu. Este voia lui Dumnezeu ca să fii separat de păcat. Stai departe de păcatul sexual. Cât de departe? Suficient de departe încât să fii complet separat de el. Comportă-te în aşa fel să-l onorezi pe Dumnezeu, nu te comporta ca păgânii din jurul tău, nu profita de alte persoane în scopul mulţumirii tale, în scopul de a-ţi împlini pofta ta proprie. În 1 Petru 4:2, Petru spune aşa cum am citat mai devreme "în vremea în care-i mai rămâne de trăit în trup" Ascultaţi: "să nu mai trăiască după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu." Nu mai este vorba de poftă, ci de voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este ca să te opreşti din a pofti. Poftele trupului, poftele ochilor, mândria vieţii, opreşte-te din a pofti şi începe să urmăreşti sfinţirea.

 

    Voia lui Dumnezeu este aşa de importantă pentru că, în 1 Tesaloniceni 4:6 : "Pentru că Domnul pedepseşte toate aceste lucruri, exact aşa cum v-am spus mai înainte şi v-am avertizat." Nu veţi scăpa nepedepsiţi. Există un preţ de plătit. Versetul 7: "Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire" Apropo, versetul 8: "cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt." Dacă respingi aceste lucruri, nu mă respingi pe mine. Nu-l respingi pe omul care le-a scris. Îl respingi pe Dumnezeu care Ţi-a dat Duhul Său Sfânt, ca să ai putere pentru a fi curat. Deci, care este voia lui Dumnezeu? Să fii mântuit, să fii umplut de Duhul, să fii sfinţit. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Începe cu aceste lucruri. Numărul patru: şi vom privi la aceasta în mod sumar: să fii supus. Ascultător, supus. În Iacov capitolul 4, în versetul 7 spune: "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu." Acesta este primul punct în supunere. "Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu." De asemenea, Efeseni 5:21 spune: "Supuneţi-vă unii altora. Supuneţi-vă unii altora." Se referă la smerenie, oameni buni! Fiţi supuşi! Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Supuneţi-vă unii altora. Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri. Şi soţilor, fiţi supuşi, în sensul de a vă iubi soţiile voastre, căutând să împliniţi dorinţele lor. Evrei 13 ne spune, în versetul 7 şi 17 să ne supunem mai marilor noştri în Domnul, să ne supunem păstorilor şi bătrânilor bisericii care ne conduc şi ne îndreaptă. 1 Petru capitolul 2 versetul 13, şi puteţi să deschideţi pentru un moment la 1 Petru capitolul 2. Acolo spune: "Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii trimişi de el să pedepsească, etc." Versetul 15: "Căci voia lui Dumnezeu este ca făcând bine." Este voia lui Dumnezeu, să vă supuneţi autorităţilor, pentru ca niciodată să nu determinaţi ca Evanghelia să fie defăimată. El spune: "făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti." Prin faptul că eşti un bun cetăţean, supus autorităţilor pe care Dumnezeu le-a pus peste tine în forma stăpânirii umane, vei reduce la tăcere pe cei care critică credinţa creştină. Te supui guvernului. Te supui autorităţii din biserică. Te supui în familie. Vă supuneţi unii altora. Te supui lui Hristos ca Domn. Te supui lui Dumnezeu. Supunere smerită, viaţa ta trebuie să fie caracterizată în toate lucrurile de smerenie, supunere, la toate nivelurile. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Smeriţi-vă, smeriţi-vă şi la timpul potrivit, Dumnezeu vă va înălţa. Aceasta este voia Lui.


    Numărul cinci: voia Lui este ca să suferi. Dacă sunteţi încă în 1 Petru, priviţi la capitolul 3, dacă nu, deschideţi la capitolul 3. 1 Petru 3:17: "Căci este mai bine" scrie Petru, "Căci este mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binele decât pentru că faceţi răul." Dumnezeu hotărăşte suferinţa noastră. Este corect. Dumnezeu hotărăşte suferinţa noastră pentru că El ştie ce suferinţa va face din noi. În capitolul 2, versetul 20 spune: "Dar, dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu." Dumnezeu este mulţumit când îndurăm cu răbdare suferinţa. Capitolul 4, versetul 19: "Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu" aşa scrie: "Aşa că cei ce suferă după voia lui Dumnezeu", 1 Petru 4:19, "să-şi încredinţe-ze sufletele credinciosului Ziditor şi să facă ce este bine." Aşa că faci ceea ce este corect. Continui să faci ceea ce este corect. Începi să suferi pentru aceasta şi înduri suferinţa încredinţându-ţi sufletul unui Dumnezeu credincios. Şi, într-un sens, urmezi exemplul lui Hristos, care, chiar perfect fiind, a suferit. Suferinţa este o parte din ceea ce Dumnezeu vrea să facă în viaţa ta. Suferinţa te desăvârşeşte. Nu vorbim despre suferinţa din cauza păcatului. A suferi pentru răul făcut, înseamnă disciplinare. Dumnezeu vrea ca tu să stai în faţa acestei lumi ostile, într-un aşa fel evlavios, trăind o aşa viaţă evlavioasă, încât vei fi defăimat şi batjocorit, vei avea probleme, vei fi îndepărtat de către familie şi prieteni, şi cine ştie unde. Şi prin toată această suferinţă, Dumnezeu te va perfecta. Nu poţi avea toate bucuriile, atunci când treci prin diferite încercări, acestea vor lucra spre perfecţiune. 1 Petru 5:10: "după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi" Să suferi de dragul neprihănirii, trăind o viaţă curate într-o lume nedreptă, atunci lumea nedreaptă va reacţiona când este confruntată cu o aşa virtute şi devotement şi asa adevăr pe care îl trăim şi îl proclamăm pentru Hristos. Toţi cei care trăiesc în mod evlavios în lumea prezentă, 2 Timotei 3:12, vor fi persecutaţi, unii mai mult decât alţii. Este voia lui Dumnezeu când tu suferi pentru că faci ceea ce este correct ca prin aceasta să fii smerit şi întărit. În 2 Corinteni capitolul 12, apostolul Pavel ne spune că a acceptat suferinţa sa. El a acceptat-o pentru că a văzut în ea mâna lui Dumnezeu. El spune că i-a fost dat un ţepuş în carne. El spune: "De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia." Iar El îi răspunde: "Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită" Dumnezeu ştie că puterea ta spiritual este dependentă de slăbiciunea ta iar slăbiciunea ta este rezultatul suferinţei tale. "De aceea" scrie Pavel, "simt plăcere în slăbiciuni,în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare." Nu vorbesc despre suferinţa ca pedeapsă pentru faptele rele, ci despre suferinţa cauzată pentru că fac bine. Acceptă această suferinţă şi fii îndrăzneţ şi curajos, şi lasă-L pe Dumnezeu să-şi facă lucrarea Sa perfectă. Iar, în final, mai există încă un lucru.

    Voia lui Dumnezeu pentru tine, aceasta e voia Lui pentru viaţa ta, să fii mântuit, să fii umplut de Duhul, să fii sfinţit, să fii supus, să suferi şi în final să aduci mulţumiri. Să fii mulţumitor. Ascultă la 1 Tesaloniceni 5:18: "Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile." pentru că aceasta ce este? Voia lui Dumnezeu pentru tine. O inimă mulţumitoare în mod constant, se va bucura întotdeauna. Roagă-te fără încetare. Mulţumeşte pentru toate lucrurile. Bucurie constantă, rugăciune constantă umplută cu mulţumiri constante. Este aşa viaţa ta? Eşti tu aşa? Chiar eşti copleşit de mulţumire? Chiar reverşi din tine mii de mulţumiri? Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru tine. Nu este nici un mister, oameni buni. Nici un mister. Voia lui Dumnezeu este să fii mântuit, umplut de Duhul, sfinţit, supus, să suferi, şi, tot timpul, să aduci mulţumiri. Aceasta e voia lui Dumnezeu. Dar vei spune: "O! Mă înşeli. Am crezut că voi căpăta un răspuns despre fata cu care ar trebui să mă căsătoresc." O, dar am să-ţi răspund. Am să-ţi spun exact ce trebuie să faci. Tu spui: "Vreau un răspuns exact." Acesta e un lucru bun. Există un principiu, şi-ţi va place. Îţi va plăcea. Dacă eşti mântuit, umplut cu Duhul, sfinţit, supus, în suferinţă şi plin de mulţumiri, eşti pregătit să auzi ce-ţi voi spune? Fă tot ceea ce vrei să faci. Fă tot ceea ce vrei să faci. Căsătoreşte-te cu cine vrei. Mergi oriunde vrei să mergi. Lucrează oriunde vrei să lucrezi. Alege tot ceea ce vrei să alegi. Dar vei spune: "O! Eşti sigur de ceea ce spui?" Pe deplin. Pentru că, dacă aceste lucruri sunt adevărate în viaţa ta, cine crezi că îţi controlează vaţa? Fă ceea ce vrei să faci. Oamenii mă întreabă: "De ce ai venit în biserica Grace Church?" Am vrut să vin. Nu a fost nimic ascuns. Nu am auzit voci din cer. Am ştiut eu că se va întâmpla aşa? Nu, am venit aici pentru că am vrut să vin. Am spus: Este un loc bun. Oamenii mă vor. Nimeni altcineva nu mă vrea. Vreau să merg. Nu am avut prea multe opţiuni. Şi încă nici nu am. Oamenii spun: "Cum ai decis să te căsătoreşti cu Patricia?" A fost uşor. Am vrut-o pe ea şi nu pe alta. Şi am spus: Doamne, pe ea o vreau, este chiar aici. Şi cred că tu îmi controlezi dorinţele mele. Dar vei spune: "Am nevoie de un verset pentru aceasta." Există şi aşa ceva. Îţi voi da un verset. Ştiu, eşti obişnuit să primeşti un verset. Uite versetul. Psalmul 37:4, eşti pregătit să-l auzi? "Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce îţi doreşte inima." Aceasta nu înseamnă că îţi va împlini dorinţele tale, ci că le va planta pe ale Lui în inima ta. Să-ţi găseşti plăcerea în Domnul, să fii mântuit, umplut de Duhul, supus, toate aceste lucruri. Să-ţi găseşti plăcerea în Domnul şi El, va planta dorinţele Sale în inima ta. De ce sunt în lucrare? Pentru că am vrut să fiu. De ce sunt la biserica Grace Church? Pentru că am vrut să fiu. De ce vin aici şi procedez astfel? Pentru că vreau. Şi vreau să fiu sigur că dorinţele care vin din inima mea, reflectă dorinţele pe care Dumnezeu le are pentru viaţa mea. Şi astfel, dacă merg după ceea ce ştiu că este voia lui Dumnezeu, atunci ceea ce nu ştiu că ar fi voia lui Dumnezeu, simplu devine o problemă de a urma dorinţele pe care Dumnezeu le-a plantat în inima mea pentru că îmi găsesc plăcerea în El. Genesa 24:27: "Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor stăpânului meu." Începe să mergi pe cale şi Domnul te va conduce. Un alt mod de a spune este versetul 5 din Psalmul 37: "Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra." El va împlini această promisiune. De fapt El va împlini voia Sa dacă îţi vei găsi plăcerea în El şi te vei încredinţa Lui.

 
    Tată, îţi mulţumim pentru Cuvântul minunat care ni L-ai dăruit. Ajută-ne să fim credincioşi să facem voia Ta asemeni psalmistului, Doamne, învaţă-ne să facem voia Ta. Acum, împreună cu mine spuneţi: Dumnezeul păcii care v-a ridicat dintre morţi, marele Păstor al oilor, care, prin sângele legământului veşnic, Isus, Domnul nostru, să vă echipeze cu toate lucrurile bune, necesare pentru a face voia Lui, să lucreze în noi ceea ce este plăcut în faţa Sa, prin Isus Hristos, a căruia să fie slava în vecii vecilor. Amin! 

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 9193
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni