Și vor ști că Eu sunt Domnul
Autor: Alexandra C. S.  |  Album: fara album  |  Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de AlexandraCorina in 27/02/2021
Cum ți-ai întors privirea de la Tatăl,
Cum ai uitat de Dumnezeul tău!
O câte răni adânci, casă a lui Israel,
Ai zămislit in Creatorul tău!

Câți idoli ai adus la închinare,
In inimă și-n gând fiind purtat de rău,
Cum ți-au închis ei ochii dinspre zare
Să nu mai poți vedea pe Salvatorul tău!

Cum ai uitat făgăduințele promise
Și țara unde lipsă, foame nu-i!
Te-ai adăpat din apele străine
Și-ai lepădat Izvorul vieții viu!

Te-au amăgit străinii din cetate
Și au prădat splendoarea, bogăția ta
Batjocorită și cu haine zdrențuite
Rămas-ai dezbrăcată de toată frumusețea ta.

Ai vrut să uiți de Numele Meu Sfânt,
Ai vrut să nu mai ști nimic de Mine;
Ai vrut să ștergi pe veci al nostru legământ
Ca să te duci in voia-ți pornirilor străine.

Ai vrut să te desfeți gustând paharul vieții
Și n-ai știut că el e plin de-nșelăciune.
Amar te-au înșelat păgânii zei, șireții
Căci te-au făcut să uiți iubirea pentru Mine.

Oh, cu câtă suferință Te-am părăsit atunci
Și slava Mea încet, încet s-a-ndepărtat
De nu-ați fi fost atât de îndărătnici!
De-ați fi iubit a Mele legi și ascultat!

Dar nu, voi tot în voia minții voastre rele
Ați continuat ca să umblați la fiecare pas.
Și-atunci, Eu am plecat, plin de durere,
Săgeata nepăsării în suflet M-a răpus.

Și au venit atunci șuvoaiele-ncercării
S-au năpustit năpraznic asupra casei tale
Te-a înecat tumultul de valuri ale mării
Și te-a ajuns ocara faptelor tale-amare.

Nenorociri cumplite văzut-au ochii tăi,
O suferință grea ce te-a zdrobit de tot
Sleit, și fără vlagă, tot trupul vânătăi
Erai o trestie frântă, lăstar aproape mort.

Când ți-am văzut durerea ce te secătuia
M-am aplecat cu jale, cu inimă de Tată
Mi-a fost atât de dor să pot îmbrățișa,
Să pot tămădui oița Mea rănită.

Să leg rană cu rană, să torn balsam de har
Să fiu din nou Domn Rafa, Cel ce tămăduiește!
Să știe tot poporul, și orice muritor
Că Dumnezeul vostru în veci de veci trăiește!

Să mă cobor în valea de bocet si durere,
Printre acele oase sfrijite, uscate chiar
Să suflu peste ele Duhul de înviere
Ca toate aceste oase să prindă viață iar.

Iar slava Mea să-mbrace din nou Casa cea sfântă
Ca și odinioară, să fiu al vost' Păstor
Să vă-nchinați doar Mie, cu inimă întreagă,
Să vă conduc în luptă, ca Domn biruitor!

Să șterg a voastre lacrimi, și orișice suspin
Să vă fiu de ajuns ca moștenire sfântă
Să vă hrănesc din Pomul Vieții pe deplin
Să fiți mireasa pregătită pentru Nuntă.

Și-atunci veți înțelege cât v-am iubit de mult
Veți ști că Eu sunt Domnul, și slava e a Mea
Îmi veți fi turma răscumpărată-noul legământ
Iar Eu voi fi al vostru Dumnezeu de-a pururea!


Amin
(Cartea lui Ezechiel)
20 februarie 2021
Dumnezeu ne vrea cu gelozie pentru El; El nu își împarte slava cu nimeni! Să-i slujim cu devotament până la capăt!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1019
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 1
Opțiuni