Te simți ades descurajat, lovit de valul vieții,
N-ai vrea să te ridici din pat, în zorii dimineții!
Parcă nimic nu este bun, nimic nu-ți merge bine
Și te frămânți ca un nebun, căci nu ști ce-i cu tine!

Te lași înfrânt, plângi cu amar, căci nu găsești ieșirea,
Durerea n-are stăvilar, trăiești dezamăgirea,
Până-ntr-o zi când Duhul Sfânt, îți spune la ureche,
Că tu ești unic, pe pământ, nu ai altă pereche!

Așa cum ești, slab și pierdut, ai binecuvântarea,
Chiar Dumnezeu a coborât, ca să îți dea salvarea!
Dar tu uitat-ai să privești spre zările senine,
La El s-alergi, să te sfințești, să nu privești la sine!

N-ai priceput de la-nceput, ce susur blând se-aude,
Credeai că îți vorbesc stafii și ielele zălude,
Dar nu! În timpul încercat, îți amintești de-odată,
Că tu ai fost răscumpărat, de Fiul și de Tată!

Tu nu mai aparții de-atunci, acestei lumi păgâne
Și-n a uitării văi arunci și bocet și suspine,
Chiar dacă trupul plânge greu, sub boală și durere,
Cu tine este Dumnezeu și El îți dă putere!

Prieten drag, să știi că eu, cunosc ce-i suferința!
Atunci când pasu-mi este greu, îmbrățișez credința!
Nimic și nimeni nu-mi va lua, nădejdea, bucuria,
Ce am primit la Golgota, când S-a jertfit Mesia!

El a făcut un legământ, cu Tatăl, pe vecie
Și ne-a trimis pe Duhul Sfânt, ca ghid și chezășie,
De-aceea-n fiecare zi, că-i ploaie sau e soare,
Isus Cristos ne va-nsoți, prin munți, prin văi, pe mare!

Și bată valul furios! Să nu te temi, El știe!
Tu ești pe brațul lui Cristos, acum și pe vecie!
Chiar dacă ceru-i plumburiu, fii bucuros, răzbește,
Căci Dumnezeul tău cel viu, ființa-ți ocrotește!

29/11/2020, Barcelona- Lucica Boltasu