Poezie dedicată mirilor Ligia şi Edy Urs, cu ocazia nunţii lor, la 10.08. 2018.

Inspiratã din Cântarea Cântãrilor, cap. 1-8
Pentru înţelegerea versurilor, se recomandã citirea în prealabil a textului biblic.

Spre munţii de mirozne
Ce-s strajã la hotare
Ridic a mea privire
Sã te zãresc venind;
Se vede o pataşcã
Şi strai de sãrbãtoare
Şi melodii de aur
Ca stoluri peste grind...

M-am pogorât în vale
Sã-mi cercetez grãdina
Cãci, poate-n vii, lãstarii
Or fi înmugurit;
Dar fãrã sã-mi dau seama
Dorinţa mea mã duse
La carul biruinţei
Al celui preaiubit.

Privesc, mã uit mai bine,
Eşti tu... sau mi se pare?
Cãci vãd venind spre mine
Fãpturã de viteaz.
Seninul dimineţii
Şi roua pe ogoare,
E-acela care vine
Cu zâmbet pe obraz.

Un chip curat de fildeş,
Un rãsãrit de soare,
Privind cu gingãşie
Spre Muntele Carmel;
O vie din En-Ghedi
De roade dãtãtoare,
Aşa-l cunosc pe Edy
Şi cred eu despre el! ...

Dar cine e aceea
Ivindu-se ca zorii,
Frumoasã ca şi Luna,
Ca floarea din câmpii?
Ca Soarele curatã,
Zâmbind la lumea toatã,
Fascicul de luminã
Cu raze aurii...

Grãdinã minunatã,
Cu preaalese roade,
Cu nard şi scorţişoarã,
Tãmâie şi şofran;
Fântânã din grãdinã,
Cu smirnã şi aloe,
Izvor de apã vie
Ce curge din Liban!

Doritã porumbiţã,
Rãcoare pe arşiţã,
Dar tare ca o oaste
Sub steagurile ei;
În hainã lungã, albã,
Neprihãnirii salbã,
Plãcutã şi iubitã,
Aleasã-ntre femei.

El mire, ea mireasã
Şi, peste-a lor voinţã
Întindã-se din sfere
Chiar mâna lui Isus!
Pecetluitã fie
Ca sângele-n artere
Şi-n ceruri sã se ştie
Ce-au scris şi ce au spus!

Prin clipe de strãdanii,
Curând veţi recunoaşte
Cã-n zbor vor trece anii
Ca vânturi peste lunci;
Dar şi în iarna vieţii
Sã fiţi mereu aproape,
Ca binecuvântarea
Sã o primiţi şi-atunci!

Spre voi priveşte cerul
Şi-n Carte-o mânã scrie:
„Ieri, logodiţi şi prieteni
Iar azi vã cununaţi.”
Fierbinte rugãciune
Vãzduhul îl strãbate,
Deci, Ligia şi Edy
Fiţi binecuvântaţi!