Pogoară-Te o, Doamne, acum în Adunare,
Adu Tu izbăvirea, că-i mare întristare,
A triumfat țărâna şi firea idolatră,
O, mângâie, Părinte, făptura încercată!
A fost la suprafață pace şi liniștire,
În interior, o, Tată, doar rău şi osândire,
Unde-a plecat iubirea ce-o proclamam întruna?
Îmbrățișarea falsă o simt ca mătrăguna!

Nu mă lipsi, Părinte de dragoste, iertare,
Sunt doar o adiere, o flacără ce moare,
Aprinde focul sacru în duhul care plânge
Şi spală-mă Isuse, în scumpul, sfântul sânge!
Să scot din mine teama şi ce nu-i de la Tine,
Să vreau doar unitate, fă ca să uit de mine,
Să lupt lupta cea bună, cu cât sunt eu mai mic,
În totul şi în toate, pe Tin' să Te ridic!

Să Te înalț în cântec, în caldă rugăciune,
Trezește astăzi gloata şi fă iar o minune,
În sac şi în cenușă să stăm cu mic, cu mare,
Plângând să-Ți cerem, Tată, un dram de îndurare!
Că repede se uită de drumul prin pustie,
Când ne-nvârteam haotic, sfârșitul, azi se ştie,
Când nu conduci Tu, Doamne şi firea e mai tare,
Se-ajunge la dezastru, la haos, dezbinare!

Ne curățește, Tată, trimite-ne la ape,
Iubirea Ta să spele ce-i rău şi să ne scape,
Am dormitat atâta, ne sfâșie răutatea,
Lipește-ne de Tine, -ntăreşte-ne cetatea!
Doar Ție să-Ți dăm slavă şi cinste şi onoare,
Omul să se micească şi Tu să fii mai mare,
C-atunci şi hotărârea ce-o ia ființa vie,
Va fi conform Scripturii, cu gând la veşnicie!

Degeaba-s lacrimi multe, dar nu este iubire,
Degeaba-i rugăciune, de nu este slujire,
Când inima-i de piatră şi nu este-ndurare,
Nu are omul pace, nici binecuvântare!
Netrebnicul de mine, mă pocăiesc, Părinte,
Îmi iartă nevegherea în lucrurile sfinte,
Îți dau întâietate, doar voia Ta să fie,
Condu Tu Adunarea, aici şi-n veșnicie!

13/05/19, Barcelona-Lucica Boltasu