Punem... gunoi la rădăcină

Poate ne credem în stare a spune:
„Sunt doar un rob netrebnic, Stăpâne!
Am lucrat numai ce-am fost dator să fac,
Mi-am dublat talantul, spre-a-Ți fi pe plac!”

Dar, pentru truda „intelectuală”,
Noi ne-am dori o laudă Regală
Și răsplătiri:„ Rob bun și credincios,
Primește-o cetate, c-ai fost de folos!”

Intră-n extazul Stăpânului Tău,
Căci pe „Resurse”-ai asudat din greu!”
În rai,-regret că vă dezamăgesc-:
Pentru poezii, cetăți nu se primesc!

De fapt, dac-au fost scrieri de valoare,
Erau din șoapte îngerești pe-o floare...
Iar dac-au cântărit în taler- greu,
Erau versuri ninse din Curcubeu..

Și, când ne-au picurat din cer, „de-a gata”,
De bucurie, ne-am primit și plata!
Am mai „gustat” din vizualizări,
Ne-am desfătat cu laude și notări,

Așa că, hotărât, ne-au răsplătit
Amicii, frații care ne-au citit!
Dar, dacă printr-o poezie vie
Sau printr-un eseu ori mărturie,

Vreun suflet, de păcat s-a pocăit,
Pe Isus, îngerii din cer, i-am fericit!
Când m-am predat Domnului, mi-am zis eu:
„I-am dat inima mea lui Dumnezeu,

Un dar de bucurii- Tatălui Veșnic,
Și Fiului, Cel Minunat și Sfetnic!
Deși, prin păcat, L-am crucificat,
Prin pocăință și botez, L-am bucurat!”

Cântările, din ceruri auzite,
Se-ntorc în rai, prin suflete sfințite!
Precum neaua de-acum, născând izvor,
Va fulgui și-n anul următor,

Cuvântul pronunțat de Sfânta Gură,
Nu se va risipi, scrie-n Scriptură,
Ci, va rodi, va odrăsli grădină,
Cu poezii- „gunoi la rădăcină”...