PREA DEVREME S-A FĂCUT PREA TÂRZIU
Autor: Marian Condrat  |  Album: Nostalgii din viață  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de FullGospel in 28/02/2024
    12345678910 0/10 X
PREA DEVREME S-A FĂCUT PREA TÂRZIU

PREA DEVREME S-A FĂCUT PREA TÂRZIU 

 

Se spune că pe o piatră de mormânt scriau cuvintele acestea: “Mă gândeam eu la așa ceva dar nu atât de repede.”

Relația cu Dumnezeu trebuie să fie o prioritate în fiecare zi pentru că nu ști cât de devreme poate fi prea târziu.

În viața unui om nimic nu e atât de sigur ca moartea. “Venim pe rând și plecăm pe sărite”, ar fi spus scumpul meu pastor Nelu Gagea. Probabil că de asta Dumnezeu a inventat munca cu sudoare ca să nu ne stresăm cu gândul morții. Moartea se ține după noi ca umbră. Numai stând în lumina lui Dumnezeu poți scăpa de frica întunericului ei. Când Dumnezeu este motivul pentru care trăiești nu vei avea motiv ca să renunți și nici frica că vei muri în nesiguranță neștiind unde te duci. Să mori nu e mare treabă, să nu ști să trăiești este adevărata tragedie. Așa cum o zi plină de activitate aduce un somn dulce, tot așa o viață trăită fără păreri de rău aduce o moarte fericită. Să trăim frumos, fiind conștienți că și bogatul și săracul merg în aceeași groapă la fel cum și pionul și regele merg în aceeași cutie. Moartea este o datorie pe care o plătim într-un singur “payment”.

“Moartea este mai universală decât viața: toată lumea moare dar nu toată lumea trăiește.”Andrew Sachs

“O viață fără folos este o moarte mai devreme.” Goethe 

“Între viaţă şi moarte nu pot alege decât viaţa; pentru că de moarte oricum nu scap.”

George Geafir

Dacă ai ceva de schimbat în viața ta fă-o acum. Nu sunt prea multe zile de mâine în viața ta.

GÂNDUL ZILEI: ALEGE SĂ TRĂIEȘTI ÎN AȘA FEL ÎNCÂT CLERUL SĂ NU MINTĂ LA MORMÂNTAREA TA, LUI DUMNEZEU SĂ NU ÎI PARĂ RĂU CA TE-A CREAT ȘI, PÂNĂ ȘI GROPARUL SĂ PLÂNGĂ DUPĂ TINE.

 

TELEFON PESTE MOARTE

Adrian Păunescu

În lumea numelor străine,
Mă simt, şi eu, un străinez,
Iau telefonul lângă mine 
Şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama 
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata 
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă 
Şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că 
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe 
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare 
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.

Statistici
  • Vizualizări: 300
  • Export PDF: 1
Opțiuni