Scopul focului topitorului în viața răstignită -3-
Autor: A. W. Tozer  |  Album: Viața răstignită  |  Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de floridinmaracineni in 12/11/2021
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 1 vot
Scopul focului topitorului în viața răstignită -3-

   REVELAȚIA

   Astfel, dacă dorim să trăim o viață răstignită, trebuie să ne supunem complet, în ascultare de Domnul, și să ne predăm viața autorității lui Dumnezeu pentru ca El să-Și poată face lucrarea. După ce ne-am dat la o parte din calea Sa, El are prilejul să ni Se reveleze nouă și lumii din jurul nostru ca nicicând altcândva.

   De multe ori, singura cale prin care lumea Îl poate vedea pe Hristos este prin revelația dată de experiența creștinului în Focul Topitorului.

   După ce Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost aruncați în flăcări, Nabucodonosor s-a uitat în cuptor și văzuse ceva la care nu se așteptase. Crezuse că flăcările pe care le întețise îi vor mistui pe oameni. În schimb, nu numai că i-a văzut vii și nevătămați dar a mai văzut și un al patrulea om în cuptor.

   Atunci împăratul Nabucadnețar s-a înspăimântat și s-a sculat repede. A luat cuvântul și a zis sfetnicilor săi: N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați? Ei au răspuns împăratului: Negreșit, împărate! El a luat iarăși cuvântul și a zis: Ei bine, văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului și nevătamați; și chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei! Daniel 3.24-25

   O, vedeți-l pe al patrulea om în flăcări! Aceasta este revelarea lui Dumnezeu. De ce este nevoie pentru a-L vedea pe Dumnezeu în acest fel? De un cuptor. De ascultare de Dumnezeu și de supunere față de El în predare absolută. Asta-i tot!

   BUCURIA PREZENȚEI LUI DUMNEZEU

   Focul din cuptor Îl revelează pe Isus Hristos în mijlocul poporului Său, luând parte la părtășia lor.

   Focul din cuptorul lui Nabucodonosor nu a întrecut mireasma prezenței lui Dumnezeu. Închipuiți-vă bucuria acelor oameni în mijlocul flăcărilor. Nu există bucurie care să se compare cu bucuria de a fi într-un loc unde Dumnezeu vi se alătură într-o dulce părtășie. Niciodată în piață. Niciodată pe vârful muntelui. Amintiți-vă de Petru pe Muntele Schimbării la Față. El a vrut să ridice niște corturi să uite de restul lumii și să se bucure de părtășie cu Dumnezeu. Însă valoarea experienței de pe vârful muntelui este descoperită în valea de jos, prin care trebuie să mergem.

   REVELAȚIA LUI DUMNEZEU ESTE RODUL FOCULUI.

   De câte ori nu am pierdut noi mireasma prezenței lui Dumnezeu pentru că ne-am opus cuptorului, necazului și suferinței din fața noastră? Am rezolvat totul. Citim câteva versete din Scriptură și zicem: CRED! Și cu asta basta. Credem că putem apoi să ne continuăm drumul vesel spre cer fluierând... Vrem să fim cocoloșiți în drumul spre cer și să avem o viață ușoară. Vrem să fim siguri că vom ajunge în cer când vom muri, dar între timp vrem să ne bucurăm și de plăcerile lumii.

   Nu există nicio revelație a lui Dumnezeu când mergem pe calea aceea. Nu poți simți aroma prezenței lui Dumnezeu. Nu sunt arse legăturile pe care lumea ni le-a impus, ca să fim eliberați să-L urmăm pe Domnul nostru. Da, umblăm prin credință. Dar din când în când există niște momente slăvite în care Dumnezeu ni Se revelează. Vă spun, acesta e un pământ sfânt. Este o zonă a sfințeniei ce nu se compară cu nimic altceva din această parte a slavei.

   Țineți minte că dincolo de cuptor Dumnezeu are o viziune pentru noi. Focurile servesc scopul acesteia, arzând legăturile lumii și curățând relația noastră cu Dumnezeu iar apoi mergem mai departe. Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din cuptor. Imaginați-vă mărturia pe care au avut-o tot restul vieții lor. Erau cu siguranță creaturi ieșite din foc. Erau oameni care L-au întâlnit pe Dumnezeu în modul minunat și slăvit ce nu se putea compara cu nimic din viața lor.

   Au fost socotiți vrednici să sufere pentru Hristos.

   Dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu în plinătatea manifestării Sale, trebuie să fim ca oamenii aceștia. Trebuie să-L ascultăm fără rezerve și să ne predăm într-un așa mod încât să ne poată pune acolo unde vrea să ne pună pentru a ne arăta ceea ce vrea să ne arate. Și ceea ce ne face nouă va face și prin noi pentru a nărui înțelepciunea lumii care nu poate pricepe ce suntem.

   Cele mai delicate instrumente ale lui Dumnezeu sunt rezervate pentru copiii Săi deosebiți.

   Creștinului aflat pe calea vieții răstignite, Dumnezeu Îi va pune în cuptorul aprins, Focul Topitorului, și îi va arăta cât de mult îl iubește.

   Nimic între sufletul meu și Mântuitor

   Nimic din visul iluzoriu al acestei lumi;

   Am renunțat la orice plăcere păcătoasă,

   Isus e al meu, nimic nu-i între noi.

   Nimic între sufletul meu și Mântuitor

   Așa că binecuvântatul Său chip poate fi văzut;

   Nimic ce să împiedice cel mai mic favor al Lui,

   Țineți calea liberă! Nimic între noi să nu fie.

   Nimic între noi, cum ar fi plăcerile lumești;

   Obiceiurile vieții, deși nevinovate par,

   Nu trebuie să-mi despartă inima de El;

   El e totul pentru mine, nimic nu-i între noi.

   Nimic între noi, cum ar fi mândria sau poziția;

   Viața sinelui ori prieteni nu vor interveni;

   Chiar de-ar fi să plătesc cu multe necazuri,

   Sunt hotărât: nimic nu-i între noi.

(Charles Albert Tindley: Nimic între sufletul meu și Mântuitor)

   

  

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 361
  • Export PDF: 2
  • Favorită: 1
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni