Poetului Grigore Vieru

   Eu am umblat în urma lui ce purta în mâini pâine, busuioc, crăițe și stânjenei...

   Nu mă știa că-l țineam de fratele mai mare la inimă, minte, suflet...

   Îi iubea pe cei pe care nu-i cunoșteam, dar scria despre ei cu litere înlăcrimate, despre cei care trăiam pe același pământ dar scris cu fier roș...

   Mă țineam de zicerea lui de Nană care știa vorbi nu numai cu oamenii dar și cu păsările, vântul, pomii pândiți đin floare până în dulceața roadei.

   Mă treceau fiorii când ne vorbea cald despre frățietate, mamă, mai ales Mamă, glie, prunci, o mână cu toate degetele, închisă împotriva răului și deschisă la facerea binelui și închinare - acea mână, România Mare, care plânge cu ochii deschiși...

   (Nană-frate mai mare, regionalism Mehedinți-România)

   Alexandrina Tulics