Pruncul iubit ce-aduce viaţă!

... S-a născut Mântuitorul!

Se-aud colinzi și-n geamuri bat

Verzi cetini să ne-avertizeze,

Că-n ieslea mică și săracă

Ni S-a născut smeritul Prunc,

Odraslă-Salvatoare ni S-a dat!

... Curioșii se îmbulzesc să-și creadă ochilor această veste care răsună în fiecare an tot mai zgomotos, mai publicitar, mai comercial...

   Unii o urmăresc la televizor... (E destul! Își zic în sine... trei zile pe an să nu mergi la serviciu, să faci cumpărături, în plus, să te vezi cu familia, prietenii... E "cool", nu?)

   La anul va fi ''și mai! '' Au cunoscut persoane noi, prieteni, au lăsat televizorul la maxim, au urmărit din când în când imaginile ce rulau repede, repede, cu colinde  neînțelese de zgomotul făcut de aburii țuicii tradiționale și al bucuriei în fața mâncărurilor atât de dorite tot anul...

   Alții, au tras o raită pe la biserică să vadă ce fac pocăiții în seara nașterii Mântuitorului... au văzut, ''s-au dumirit'' și s-au întors așa cum s-au dus...

   Ații, au ajuns în fața ieslei atât de sărace... cu oameni puțini, aceiași ce stau nu numai în această noapte mirifică în genunchi, în rugi, în șoapte ce-s duse de aripi de îngeri ''la datorie'' dincolo de emoțiile licărinde  ale stelelor...

Un cântec de miere străbate până la inima lor,

Se proștern cu cei "în Duh și Adevăr''- închinători,

Ies valuri - iubiri din inimile lor ce sunt...

petale-crin, îndrăgostite de Prunc-salvator.

Și alte petale în  scumpe-miresmi, se-nchină,

Pe Prunc Îl adoră... parcă se-nalță, nu-s pe pamânt;

Dansează în inimi ca David-n a Duhului horă-lumină,

așa cântă iubiții preadulcelui Prunc...

Îl strâng sfânt la piept...

'L -îmbracă în ''aurul'' ce le-a rămas pe lacrimi și față,

Se-ntorc: Fericiți! Și bogați! Și cerești!

Cu brațe sfințite și cânt în dulceață;

De-acum au în inimi:

Pruncul iubit ce le va duce viața,

Dincolo, de aștrii cerești...

Alexandrina Tulics, 26 decembrie 2014