" Avraam a pus locului acela numele: Domnul va purta de grijă ( Iehova Iire ) Genesa 22: 14


Deseori în trăire omul atinge momente critice în care, parcă nimeni şi nimic nu-l mai pot ţine la nivelul de plutire. Neliniştea, boala,deznădejdea,
neîncrederea, lipsurile şi câte altele asemenea lor, nu te împing parcă spre prăbuşire. Câteodată lucruri aparent normale produc furtuni, cutremure şi dezastre în viaţa unui om.
Dacă ai ajuns în problema ta la limitele supravieţuirii fizice ori spirituale, dacă ai ajuns " să-ţi fii tu însuţi o povoară ", povoară pentru alţii ori alţii au ajuns o povoară pentru tine, nu eşti singurul care a trecut pe aici, nu ai fost nici primul şi nu vei fi nici ultimul.
Moise, cel care a condus prin pustie pe poporul lui Dumnezeu timp de patruzeci de ani înspre Canaan, despre care scrie Biblia că : " În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscot faţă în faţă. Niciunul nu poate fi pus alături de el, în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care L-a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări. " Deuteronom 34 : 10-11. Când ajunge pe muntele Nebo, acest Moise priveşte ţara iar Domnul îi zice: " Aceasta este ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, Isaac şi Iacov, zicând: " O voi da seminţiei tale! " Ţi-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea. " Deuteronom 34 : 4 Câtă deznădejde am fi arătat noi dacă eram în locul lui Moise. Iată ce spune însă el poporului lui Israel : " Întăriţi-vă şi imbărbătaţi-vă ! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi...căci Domnul Dumnezeul tău va merge El însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa. " Deut. 31: 6
Peste vremi, un mesaj asemănător ne transmite şi David : " Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit..." Ps. 37:25
Nici apostolul Pavel nu dă alt ton în epistola către corinteni : " Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strântorare; În grea cumpănă dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi dar nu părăsiţi; trântiţi jos dar nu omorâţi, " 2 Cor. 4 : 8-9. Ce îţi spun ţie aceste cuvinte ? Când te vezi în pragul falimentului, al neputinţei sau al morţii ce spui ? Către Pavel Dumnezeu spune pentru a putea auzi şi tu : " Nu eşti la strâmntorare ", " nu eşti deznădăjduit ", " Nu eşti părăsit ", " nu eşti omorât ". Care din aceste cuvinte se potrivesc situaţiei tale ?
În zona arctică trăieşte o specie de rozătoare ce supravieţuiesc iernilor foarte geroase din zona lor de habitat, cu toate că sunt în continuu victime, fie a vulpilor polare ziua,fie a bufniţelor noaptea. La aceşti duşmani consecvenţi, se adaugă în timpul furtunilor puternice şi viscolirea zăpezii, ce are ca efect distrugerea ascunzişurilor lor.
O echipă de televiziune reprezentând " Animal Planet " a surprins imagini ale acestor supravieţuitori în momentele critice ale existenţei lor. Viscoliţi şi scoşi din refugiul lor, aceşti şoareci au ajuns o pradă uşoară duşmanilor ce îi împuţinau unul câte unul. Faţă în faţă cu imaginea, reporterul are un comentariu pesimist, zicând: " Descoperite sub intemperiile arctice - de o adversitate crâncenă, acestor mici rozătoare nu le mai rămâne altceva de făcut decât să se urce pe stânci şi să se arunce în prăpăstii. Acelaşi reporter continuă însă: ...în ciuda tuturor vitregiilor aceste vieţuitoare nu s-au aruncat de pe stânci şi nici nu se vor arunca vreodată. "
Ce lecţie spirituală dată de nişte şoareci, victorioşi în ciuda atâtor probleme, supravieţuitori pentru că n-au renunţat şi nici nu vor să renunţe vreodată. Dacă aceste vietăţi nu te provoacă să urci pe stânci pentru ca apoi să termini zdrobit în vale, aceasta nu înseamnă că disperarea nu prodoce victime. Tuturor acelora ce cad în mrejele unui drum fără ieşire, le stă în faţă Cuvântul lui Dumnezeu cu o ofertă. E posibil ca El să te mai iubească, e posibil să mai valorezi ceva în ochii Lui. De aceea ascultă aceste cuvinte : " ..pentru că ai preţ în ochii mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta . " Isaia 43: 4.
Dacă totuşi ai ajuns zdrobit şi aproape înfrânt începând să urci muntele deznădezdii, priveşte alături de tine pe cineva. Cu spinarea plină de lemnele ce va mistui jerfa ce i se rânduise lui, urcă Isaac şi tatăl său Avraam pe cărare. Cuţitul şi amnarul pentru aprinderea focului mistuitor le are în mână. Isaac întreabă insistent unde e mielul, dar Avraam continuă să urce. Pune-te pe tine în situaţia lui Avraam şi fii convins că alăturat încrederii tale în Dumnezeu stă şi soluţia problemei tale. De ce se întâmplă aşa ? Toate îngrijorările îţi vor fi luate, pentru că nu ai urcat pe orice munte, ci pe muntele " Iehova Iire " adică pe muntele unde " Domnul va purta de grijă. Fii încrezător că pe acest munte aşa va fi.