„…Dumnezeu nu este părtinitor…” (Faptele Apostolilor 10:34)

     Toleranța nu înseamnă doar să fii de acord și să accepți diferențele, ci presupune și acceptarea dreptului celeilalte persoane de a crede așa cum dorește și de a se comporta conform acestor convingeri. Unul dintre marile teste ale maturității spirituale este disponibilitatea noastră de a iubi și de a ne ruga pentru cei ale căror credințe și comportamente le considerăm inacceptabile. În loc să îi condamnăm pe cei care greșesc, ar trebui să îi tratăm ca pe un orb care se îndreaptă spre marginea unei stânci. Reacția noastră nu trebuie să fie de condamnare, ci de compasiune și de a încerca să-i oprim și să le arătăm o cale mai sigură. Să ne înțelegem: compasiunea nu înseamnă compromis, la fel cum nu-L putem acuza pe Dumnezeu, care îi iubește pe păcătoși și urăște păcatul, de compromis. De ce nu-L imităm pe Tatăl nostru ceresc? În vremurile biblice, evreii au desconsiderat neamurile și le numeau „câini” (vezi Matei 15:26-28). Dar Isus a venit și a răscumpărat acei „câini” și i-a transformat în ucenici. Când Corneliu, care făcea parte dintre neamuri, l-a invitat pe iudeul Petru la el acasă, Petru a fost reticent la început, dar Dumnezeu l-a luminat. El a explicat: „Ştiţi… că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Fapte 10:28). Dumnezeu a dezrădăcinat tradițiile existente și a deschis noi oportunități pentru Evanghelie. Și Petru a continuat: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.” (Fapte 10:34-35). Nu cumva Dumnezeu dorește să extindă și granițele minții tale pentru slava Lui? Dacă ești deschis, El te va binecuvânta!