"
Ai venit și ai plecat,
Un loc gol tu ai lăsat
Însă tu de nu veneai
Sufletul nu-l întrista-i

Altă dată de-ai să vii
Vorbele să le măsori
Inima nu mi-o zdrobii
Cu-ale tale vorbe fără har

Ci-nainte de-a venii
M-ai bine tu te-ai gândii
De-i cu folos a ta venire
Sau îi veșnică osândire.

Inima de ți-ai pleca
Milă nu jertfă ai căuta
Sufletul mi-ai înțelege
Și a mea cruntă întristare!

Dar legea cere fără omenie
Jertfe, zeci, și mii de mii
Dar harul său mă-îmbie
Să rămân în a sa simbrie

De-i timp bun și de mânie
Să-mi sfârșesc a mea călătorie
Încrezându-mă în tine
Cel ce te gândești mereu la mine! "