Înainte de a spune ceva despre acest subiect simt ca în minţile multora pluteşte în valuri de furie întrebarea: ”şi ce nu-s bune?“ Nu la această întrebare încerc să răspund. Încerc a răspunde la întrebarea: ”Cum de mai sunt bune?”(hainele). Asteptându-mi una dintre fiice să iasă de la şcoală, stăteam în maşina mea second-hand şi ascultam postul creştin de radio în căştile telefonului mobil second-hand. Uitându-mă prin lentilele ”prima mâna “ a ochelarilor mei cu ramă second-hand, am putut să admir o parte a orei de educaţie sportivă a clasei a VII-a. ”Maratonul “ de 1000 m din curtea şcolii, m-a făcut să transcend într-o stare de nostalgie. Fetele mi-au adus aminte deodată de maica Filoftea de pe strada unde am copilărit, pe care am asociat-o în clasa întâi cu semnul întrebării ca să nu-l uit. Băieţii mi-au dat impresia că au pantalonii cusuţi intre picioare până la genunchi. Parcă alergau în fuste strâmte. Nostalgia m-a făcut să mă văd alergând de la şcoală spre casă. Eram ca nişte cai din herghelia de la Sâmbăta de Jos. Pantalonii nostri nu puteau fi duşi la magazinele secon-hand, erau mereu descusuţi între picioare. Atrofierea generaţiei în care trăim a dat naştere magazinelor second-hand, iar specialişti au numit generatia în care noi trăim „generaţia carbogazoasă”, sau o „generaţie de rumegători”.
Transpiraţia generaţiei tinere miroase a chips-uri. Efortul cel mai greu este mişcarea mouse-ului dintr-o poziţie în alta.
Spiritualizând lucrurile, observăm că şi în biserici slujirea poate fi de mâna a doua: rugăciuni, cântări, colecte. Singurele lucruri la care ţinem neapărarat să fie „prima mână” sunt mesele de dragoste, de conserve trimise în container ne-am săturat. Mă intreb însă; de ce nu avem şi batiste second-hand? Observ că o singură batistă scoate la pensie vreo trei costume, şi asta pentru ca nu mai plângem cu cei ce plâng. Batistele de unică folosinţă nu dau bine a fi folosite pentru lacrimi, sunt folosite doar la lustruirea pantofilor şi la răceli.
Colectele de prima mână sunt cele ne-anunţate. De obicei acestea sunt mai mari pentru că enoriaşii sunt luati prin surprindere; n-au timp să-şi pregătescă mărunţişul.
Dragii mei, creştinismul nu-şi conturează principiile în jurul pubelei. Pe vremea lui Ilie şi corbii ţineau cont de termenul de valabilitate. Într-o lume a sinteticului, a carnavalului permanent, a travestirii spirituale, îmi doresc să fiu înconjurat de tineri caracterizaţi de transparenţă; tineri „bio-spirituali”. Dumnezeu nu acceptă daruri ce nu costă nimic, numai El poate da stfel de daruri. În viaţa de credinţă nu e ca în bucătărie, să-ţi poţi prepara salată de icre false. Dumnezeu nu va ţine niciodată în mâna Lui vechituri, credinciosi second-hand.
Sursa: crestintotal.ro