Să nu uităm de cruda biciuire,
Nici de batjocuri, de ocări,
Pentru-a nu zburda în fire,
Să n-ațipim în binecuvântări!

Să ne-amintim de spinii răi-
Singura cunună la prima venire,
De cum ai fost trădat de-ai Tăi,
Isus, etern Izvor de Iubire!

Să nu uităm de crucea grea de Har,
În Ghetsimani cum transpirai sânge,
Și cum, căzând pe calea spre Calvar,
Pe femei le opreai de-a Te plânge!

Când ne-amintim de vin cu pelin,
De oțet, când strigai: „Îmi e sete!”
Ne revelezi, clar și deplin,
Jertfa ta, sfinte patimi perfecte...

Iar de trudim să medităm
La sulița profanatoare,
Nici lanțuri pauline nu uităm:
Și-orice-ncercări ne par ușoare!

Apoi, e lesne să ne cercetăm,
Când ne cureți în Lumină, de vină,
Să ne-amintim, să nu uităm
Că ne-ai poftit la Cină!