25 – Hristos Își va zidi biserica
Autor: Max Lucado
Album: Speranță de nezdruncinat
Categorie: Biserica

Ginerele meu Brett a crescut într-un orășel din vestul Texas-ului într-o familie cu trei copii și au atât de multe amintiri amuzante! Amintiri despre cum au crescut într-un orășel, într-o biserică mică. Una dintre istorioarele mele preferate are de-a face cu fratele mai mic al lui Brett, pe nume Reed. Reed avea doi ani și într-o duminică dimineață a încercat răbdarea tatălui său. Cine știe ce a făcut, dar se agita energic și nu reacționa la avertizările tatălui său, așa că pe la mijlocul serviciului divin, Wess, tatăl, a decis să îl scoată pe Reed din biserică. Așa că s-a ridicat și a început să meargă pe culoar în timp ce Reed devenea tot mai isteric. Ei bine, la fiecare adunare bisericeasă există aceste momente de liniște, nu? Între o rugăciune și o cântare, nu intenționat, dar se întâmplă. Într-unul dintre aceste momente, Reed - în spatele sălii și-a dat seama ce urma să i se întâmple părții lui posterioare și a început să țipe - chiar într-unul dintre acele momente de liniște - așa încât toți l-au auzit: „Cineva să mă salveze!”

Nu este nicidecum ultima persoană care să ceară așa ceva la biserică. Cu toții venim să cerem ajutor și uneori căutăm mântuirea. Și acesta este locul potrivit de a veni pentru că biserica, după voia lui Dumnezeu, a existat ca grup, ca și o comunitate de oameni care sunt furnizorii de ajutor și speranță a lui Dumnezeu. Și, în timp ce ne uităm la toate promisiunile pe care le găsim în Biblie, există o promisiune care în mod special are de-a face cu biserica. Parcurgând Biblia uitându-ne la câteva promisiuni, există mai bine de 7000 de promisiuni, și nu avem nicio șansă să ne uităm la toate, dar poate o selecție ne va încuraja să ne construim viețile pe aceste promisiuni. Una dintre aceste promisiuni este legată de biserică. Înainte de a ne uita la ea, haideți să facem ceea ce facem în fiecare săptămână, să facem o declarație. Dacă sunteți pentru prima dată aici, dacă ne urmăriți online pentru prima oară, stăm drepți în picioare, ne îndreptăm umerii, ne umplem plămânii cu aer și inimile cu speranță și suntem atenți să spunem cu încredere, așa că haideți să începem: Ne clădim viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece Cuvântul Său este neclintit, speranța noastră este nezdruncinată. Noi nu cedăm în fața problemelor din viață sau durerilor. Noi ne bazăm pe promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin.

 

Îți mulțumim Doamne pentru promisiunile pe care ni le dai și astăzi. Doamne, azi ne uităm la promisiunea bisericii. Ne rugăm să vorbești fiecărei inimi ale noastre. Iartă-l pe vorbitor, păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. În Numele lui Hristos ne rugăm și toată biserica să spune „amin”.

 

Care este momentul vostru preferat de la o nuntă? Iubesc nunțile. Îmi place mult tortul de la nuntă, îmi place băutura de la nuntă, îmi place sărbătoarea de la nuntă, îmi place atmosfera romantică. Cred că tuturor le plac mult nunțile. Și cei mai mulți dintre noi avem un moment preferat și bănuiesc că pentru mulți momentul preferat este când mireasa își face apariția la capătul culoarului. Și cu toții ne ridicăm și ne întoarcem și ne uităm: „Ați mai văzut o asemenea frumusețe? !” Îmbrăcată în acea rochie frumoasă, cu coafura perfectă, machiajul tocmai potrivit.  Este probabil cel mai frumos moment al unei nunți - cu excepția acestuia. Am o idee.  Gândiți-vă la asta împreună cu mine. Din perspectiva mea ca slujitor, de-a lungul anilor am văzut altceva care merită atenția dumneavoastră. Nu e doar mireasa, ci expresia de pe fața mirelui când vede mireasa. Este atât de frumoasă... nu am văzut niciodată o mireasă urâtă! Am văzut miri care puteau arăta mai bine, dar nu am văzut niciodată o mireasă urâtă. Dar din perspectiva mea, uitându-mă la mireasă - în timp ce toată lumea se uită la ea - îmi îndrept atenția asupra tipului. Încercați asta o dată, veți vedea ce am văzut eu de-a lungul anilor. Uneori fața lor este albă ca varul,  uneori sunt toți transpirați și de cele mai multe ori stau cu gura căscată și cu ochii cât cepele în timp ce se uita la mireasa frumoasă. Odată am văzut un călăreț dur plângând. Nu se aseamănă nimic cu acel moment când mirele își vede mireasa.

Și nu se aseamănă nimic cu acel moment când Isus Hristos Își vede Mireasa.  Da,  are și El una. Biserica. Motivul pentru care Biserica este adesea numită mireasa lui Hristos este în principal datorită referirilor la mireasa lui Hristos ale apostolului Ioan. În cartea Apocalipsei de mai multe ori el se referă la mireasă vorbind despre Biserică ca fiind mireasa lui Hristos. Uitați două exemple, unul din Apocalipsa capitolul 19 și unul din Apocalipsa capitolul 21. Apocalipsa 19:7-8:  „Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor și curat." Apocalipsa 21:2: „Și eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.”

Așa că aceste vedenii ne invită și ne entuziasmează să privim Biserica ca fiind mireasa lui Hristos. Obiectul celei mai profunde afecțiuni a Sale. Cu ea Își va petrece tot restul veșniciei. Nu vedem Noul Ierusalim ca pe un oraș cu pietre prețioase, cu străzi și porți, ci Noul Ierusalim ca orașul de rezidență pentru cei salvați, răscumpărați, locuitorii cetății. Mireasa lui Hristos sunteți voi. Voi. Hristos și-a lipit inima de voi. Și cei asupra cărora Își revarsă afecțiunea chiar acum reprezintă Biserica. El Își pregătește biserica să fie parte din familia Sa veșnică. De aceea este important să ne uităm la această promisiune pe care o face Bisericii.

Așa că haideți să începem. Dacă doriți să completați spațiile libere, aceasta este promisiunea bisericii. Isus a spus (Matei 16:18): „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuintei mortilor nu o vor birui.” Isus a spus aceste cuvinte în Cezareea lui Filip. Orice tur prin Israel face o oprire și în Cezareea lui Filip, în nord, la Marea Galileii. Ruinele sunt încă acolo, priveliștea unei porți mari, deschise, care a ajuns să fie cunoscută drept Poartă a Iadului. Este un oraș fenomenal care este localizat chiar la granița dintre Israelul antic și lumea neamurilor. Era un oraș cosmopolit alcătuit din mai multe culturi. Oamenii obișnuiau să vină din sud, până din Etiopia și din nord, până din Efes. Rezultatul a fost acest amestec de religii, de mâncăruri, de mirosuri, valori, organizații. Era un fel de Las Vegas, era un pic ca Times Square, un pic orașul Vatican.

În mijlocul acestui amestec, acestui oraș multicultural, Isus a pus două întrebări (Matei 16:13-14): „Isus a venit în părtile Cezareii lui Filip și i-a întrebat pe ucenicii Săi: , Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?’ Ei au răspuns: ‚Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul din proroci.’" Până în acest moment ucenicii Îl urmau pe Isus de aproximativ doi ani, așa că Isus știa că ei știau ce zic alți oameni despre El. Dar ce voia Isus să știe, nu era ce ziceau alții, ci a doua întrebare (Matei 16:15): „‚Dar voi’ le-a zis El, ‚cine ziceți că sunt?’” Nu credeți că aceste cuvinte plutesc în aer ca un sunet de clopoțel? „Dar voi cine ziceți că sunt?” S-ar putea să greșesc, poate Petru i-a dat răspunsul repede, dar cred că a fost o pauză lungă, poate unul dintre apostoli și-a dres vocea, poate altul a lovit pământul cu sandala, altul a privit într-o parte. Se gândeau la răspuns, dar niciunul dintre ei nu l-au pronunțat până acum și știm că se întotdeauna se poate conta pe Petru să vorbească primul. Așa că Petru a zis următoarele. Asta cred că a spus (Matei 16:16): „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!" Fiecare evreu adevărat știa că Hristos avea să vină, în mintea evreului, Hristos însemna Cel Suprem, prezența însăși a lui Dumnezeu, nu doar Cel Dintâi, ci Singurul, o categorie separată, nu Cuvântul Final, ci Singurul Cuvânt care merită să fie spus, Alesul, Petru s-a uitat la Isus și I-a zis: „Tu ești acea persoană, Tu ești Hristosul.” Isus a fost mulțumit. El a zis: (Matei 16:17-18) „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” Când Isus spune „pe această piatră”, El nu spune „pe tine, Petru îmi voi zidi Biserica mea”, El spune, „pe mărturisirea ta, această mărturisire de credință, pot construi pe ea”. Această credință că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu este fundația singurei comunități veșnice din istoria lumii: Biserica. Isus spune: „Eu voi zidi Biserica și puterea Locuinței morților nu o va birui.”

Asta ne duce la al doilea punct care este permanența bisericii. Unii dintre voi sunteți familiarizați cu traducerea mai veche ce spune „porțile Locuinței morților nu o vor birui”. În orașele antice, porțile orașului erau locuri de întâlnire pentru cei care luau decizii pentru oraș. Așa că porțile orașului sau porțile Locuinței morților înseamnă sesiune de strategii, sesiune de planificare, de luare de hotărâri. Aparent, Satan are o poartă, un loc unde el și supușii săi se adună și fac planuri și au strategii. Și Isus zice că strategiile iadului de a distruge Biserica nu vor avea succes. El recunoaște că vor veni, de aceea Biserica este prinsă uneori pe picior greșit, dar Biserica va birui. Biserica va reuși. Diavolul va ataca, dar Biserica va rămâne în picioare. De ce? Nu pentru că Biserica este puternică, nu pentru că Biserica este talentată, Biserica va birui pentru că Ziditorul ei este credincios. Isus a făcut această promisiune: „Îmi voi zidi Biserica”. Isus, tâmplarul din Nazaret încă zidește, El este un zidar. A zidi înseamnă a da formă, a modela, a crea.

Cu câțiva ani în urmă am angajat un pietrar care să construiască un grătar în curtea noastră. Era un zidar nemaipomenit. Mă uitam cu uimire la Jose care a apărut cu o furgonetă plină cu pietre și unelte de care avea nevoie, cu tot ce era nevoie pentru a lega pietrele unele de altele. Într-o oră a descărcat totul în curte și am ieșit să îi spun ce voiam și el a zis: „Pot să îmi dau seama deja, am făcut asta de o mie de ori.” Avea în jur de 60 de ani, cred că era adevărat. În câteva ore pusese fundația, până la amiază pusese pietrele unele peste altele, până la finalul zilei construise deja scheletul grătarului, în următoarea zi a revenit cu detaliile. A fost fascinant să îl privesc cum ia o piatră, cum îi cioplește colțurile, cum ia o altă piatră și o taie în două, ia o altă piatră și o netezește, apoi le cimentează împreună după imaginea din mintea sa.

Isus face asta chiar acum. El zidește Biserica, iar noi suntem pietrele vii ale Bisericii Sale. Câți dintre voi ați simțit dalta Lui? Câtora dintre voi li s-a tăiat un colț? Câți dintre voi ați fost neteziți? El ne-a cimentat împreună în credința noastră, în dragostea pentru El, în încrederea noastră în El, prin puterea Duhului Sfânt, ne-a adus împreună la locul potrivit și la timpul potrivit. Credem că ești adus aici prin voința divină în această congregație, pentru a fi parte din această congregație. Și cred că El te-a pus să fii parte din ceea ce El creează. Poate te-a pus lângă cineva de care nu îți place, dar nu ai de ales, pentru că El Își organizează Biserica, El Își zidește Biserica. El a zis „Eu îmi voi zidi biserica”. Noi nu suntem ziditorii Bisericii, noi putem facilita, putem împinge roaba, putem căra niște pietre, dar El este ziditorul, „Eu îmi voi zidi Biserica”, nu „S-ar putea să îmi zidesc Biserica”, „Sper să am șansa să îmi zidesc Biserica”, „dacă reuseșc să îi fac pe acei oameni să colaboreze, poate o să construiesc”. Nu! „Îmi voi construi Biserica.”

Cuvântul care ne este atât de obișnuit apare pentru prima oară în Biblie. Ekklesia înseamnă „a fi chemat”. Îmi voi zidi aleșii, chemați din lume în această relație specială, îi voi zidi într-o lume veșnică. Și puterile iadului și porțile iadului nu o vor birui. Cezarii vor veni și vor pleca, templul din Cezareea lui Filipi va deveni ruine, dar biserica lui Hristos construită din persoana lui Hristos va birui. Satan va încerca să ne învingă, uneori s-ar putea să pară că reușește, ne va apuca timp de o generație sau două, ne va duce pe drumul întunecat al unor vremuri întunecate, ne va separa unul de celălalt, dar „el nu va birui”. Poate ultimii 2000 de ani nu ne-au învățat mare lucru, dar ne-au învățat că ceea ce a zis Isus în Cezareea lui Filipi, e adevărat. Câte națiuni au venit și au plecat în ultimii 2000 de ani? Câte civilizații s-au ridicat pentru a cădea, câte sisteme au fost create și distruse, dar Biserica este încă în picioare.

Și Isus ne cheamă să fim parte din ea. Pentru că El vorbește nu numai despre promisiunea Bisericii, despre permanența Bisericii, El ne cheamă să fim parte din pasiunea Lui pentru Biserică. El ne cheamă să fim activi și implicați, să participăm și să dăm ce avem mai bun Bisericii. Pot să spun „Mulțumesc”? Pentru că atât de mulți dintre voi fac asta... atât de mulți dintre voi fac asta. Nu există nici un mod de a spune destul „mulțumesc” fiecăruia dintre voi. Pentru ceea ce faceți ca expresia lui Isus să fie vibrantă, vie și unificatoare. Mulțumesc! Mulțumesc pentru fiecare ușă deschisă, pentru fiecare mână strânsă, fiecare scutec pe care l-ați schimbat, fiecare copil îmbrățișat, fiecare curs predat, fiecare studiu biblic pe care l-ați găzduit la casele voastre, fiecare persoană consiliată, fiecare predică plictisitoare pe care ați îndurat-o, fiecare cec pe care l-ați scris, fiecare timp de răbdare pe care l-ați arătat, mulțumesc. Mulțumesc, mulțumesc. Și cred că știți în inimile dumneavoastră ce spune Biblia și anume că merită. Amin. Și nu e ușor pentru că Satan are toate motivele să distrugă și să fărâmițeze Biserica. De aceea uneori este treabă grea. Dar merită. Așa că mulțumim.

Unii dintre voi aveți sentimente neclare față de Biserică. Sunteți fani ai lui Hristos, dar țineți Biserica la distanță. Apreciați ce a făcut Hristos în trecut, dar să fiți parte din ceea ce face azi... Biserica... Aveți motivele dumneavoastră, acel pastor din copilărie care a exagerat, sau acea biserică dezbinată care s-a rupt, conducerea care nu a administrat bine finanțele sau Biblia și v-a lăsat un gust amar în gură și ați devenit un membru din subcultura civilizației noastre care are o etichetă care spune: Isus - da, biserica - nu, mulțumesc! Vă place de Hristos, dar de Biserică, nu prea mult. Dacă această atitudine te descrie, pot să îți reamintesc blând, dar ferm că aceasta este Biserica cu toate defectele și este mireasa lui Hristos. Iar mireasa se pregătește acum pentru mire și nu prea cred că Mirele ar privi cu ochi buni atitudinea ta față de mireasa Lui. El o iubește. Ar avea nevoie de niște machiaj, cu siguranță, iar rochia ei de mireasă pare să fie prăfuită și ruptă. Și pentru cineva care își petrece eternitatea cu Prințul Păcii, ea poate să fie irascibilă uneori. Înțeleg asta. Dar totuși, Hristos iubește Biserica. El iubește mireasa. Poate o persoană să spună cu sinceritate că Îl iubește pe Hristos fără să iubească pe cine iubește Hristos?

Pe lângă asta, dacă ești în Hristos, ești în Biserică. Da, este adevărat. Dacă ești în Hristos, ești în Biserică. Când i-ai zis „da” lui Hristos, ai zis „da” familiei Sale eterne. Isus nu a adăugat o invitație declarației Sale: „Îmi voi construi Biserica, vrea cineva să mi se alăture?” Nu a făcut asta, e parte din învoială. E parte din învoială. Știu, avem toate problemele și durerile de cap posibile, suntem de diferite latitudini, atitudini și triburi, nu cădem de acord în politică, președinți și chiar premilenialism. Toate acestea ne pot separa, dar există un lucru de care avem nevoie crea să ne unească și acesta este aminul pe care îl spunem la ce a zis Petru: „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu.” De asta e tot ce avem nevoie. Noi credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Pe această fundație Isus Își construiește familia Sa veșnică, această mișcare, această mireasă a lui Hristos, așa că pot să te provoc să îți reînnoiești angajamentul față de familia veșnică a lui Dumnezeu? Pot să te provoc să te rogi pentru Biserică? Să îți folosești punctele tari unice pentru a încuraja Biserica, să folosești resursele tale financiare pentru a sprijini Biserica și când vezi că Biserica era nevoie de ceva, ridică-te și fii o sursă de sprijin.

Dacă vă uitați săptămâna asta la seria video mă veți auzi spunând o istorioară. Vreau să adaug ceva la poveste, însă înainte de a adăuga ceva trebuie să o spun din nou, e o poveste cu adevărat amuzantă. Am avut o idee, cu 15, poate 20 de ani în urmă predicând pe această temă, mireasa lui Hristos, Biserica ca mireasă a lui Hristos. Și în timpul predicii urma să avem o mireasă venind spre altar. Biserica nu știa, era secret. Am avut o voluntară, o rochie de mireasă, cu voalul pe față în așa fel încât să nu se vadă fața deloc și la un moment dat, după un semnal, trupa de închinare a început să cânte, la un semnal biserica s-a ridicat în picioare, le-am îndreptat atenția spre mireasă și iat-o. Nu știu ce a fost în capul meu. Dar vălul îi acoperea fața de-a binelea. Trebuia să facem o repetiție, dar nu am făcut-o. Așa că ea nu putea să vadă. Deloc. Și și-a dat seama când a făcut primul pas că nu știa unde este altarul. Și s-a izbit direct de ultimul rând. S-a dat înapoi câțiva pași și a dat într-o altă parte din rândul din spate. Într-un sfârșit a dat de culoar și a început să meargă în zig-zag pe culoar. Ce n-am menționat în video și este o parte importantă din studiu, din ilustrație, este modul în care a reacționat biserica. Oamenii din toată sala au sărit în picioare, au sărit să o ajute, din compasiune, câțiva oameni au ajutat-o pe mireasă să ajungă la altar. Și probabil că e cea mai importantă morală din ilustrație. Și cu siguranță vor fi vremuri până când va veni Hristos când mireasa lui Hristos va eșua, Biserica va avea nevoie de puțin ajutor pentru a rămâne pe drumul cel bun. Dar când realizăm că suntem toți împreună, nimeni nu poate să vadă tot, dar cei ce văd, fac tot ce pot să îi ajute pe cei care nu pot, atunci putem celebra momentul în care mireasa lui Hristos îi va fi prezentată. Ce față vom vedea când vom privi fața Mirelui în acea zi! Amin? Amin! Îți mulțumim, Doamne. Îți mulțumim, Doamne. Promisiunea lui Hristos (Mat 16:18) - „Îmi voi zidi biserica și toate puterile iadului nu o vor putea birui.” Amin. Haideți să ne ridicăm.

 

Doamne, stăm în picioare să Te cinstim, Te binecuvântăm, Te lăudăm și Îți dăm glorie. Îți mulțumim și ne închinăm că Tu și doar Tu ești rege și Tu și doar Tu meriți să fii Rege. Te rugăm să reînnoiești legământul făcut cu biserica Ta. În Numele lui Hristos ne rugăm, amin.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/180653/25-hristos-isi-va-zidi-biserica