E, primăvară iară

Doamne, cine dă grandoarea naturii ca Tine,
Când plânge natura cu stropi de rouă, în raze de lumină
Numai Tu, Doamne, primăvara, să răsară din propria-i cenuşă
Întreagă natură, e, ca floare în fereastră pusă!

Cine ar putea să facă, primăvară iară,
Să alunge iarna, să aducă primăvara?
Cine să dea culoare sălciilor în zăvoi?
Să împletească flori în diademe, în corole noi?

Cine poate Doamne, să facă să crească în ogor,
Să rodească grâul, să dea pâine la popor?
Florile toate ferecate în polei
Din zăpada cea geroasă, să apară ghiocei!

Tu, Doamne, mare, Ai puterea învierii
Tu, schimbi iarna, cu vremea primăverii
Tu, ridici natura la rang, de primăvară
Dai mii de culori, la florile de câmp, să înflorească iară!

Tu, dai adierea blândă, a Duhului Tău Sfânt,
Adie lin, poporul sfânt, pe întregul Său pământ
Lasă Doamne, balsam de iertare, peste fiecare vină,
Numai Tu, Doamne, treci poporul Tău de tină!

Înviorează azi poporul, cu adieri sfinte de primăvară
Cu cântări de laudă, cu rugă, în adunări să fie iară
De inimi pline de Hristos, cel înviat,
În poporul Lui, cu sângele sfânt, răscumpărat!
Amin!
14-04-2018.
Ciobanu Stelian.