Umilinta lui Hristos
Autor: Raul Pescaru
Album: Valori Spirituale
Categorie: Atributele Lui Dumnezeu

Umilinta lui Hristos / Inaltarea lui Hristos

Umilinta

Fil 2:5-8

Introducere

Fil 2:5-8

C S Lewis a scris o carte “Miracole”. In care are un capitol  - “Minunea cea mare” unde descrie incarnarea lui Hristos “In naratiunea crestina Dumnezeu se coboara ca sa se inalte iara. El vine jos; din inaltul desavarsit in timp si spatiu, jos in umanitate… jos la radacina a tot ce exista si la baza naturii pe care o crease.

“ insa El s-a coborat ca sa se inalte mai apoi si sa ridice cu El lumea ruinata.”

“In zilele noastre omul stie modelul lumii vegetale. Bobul mic trebuie sa cada in pamant sa moara mai intai ca sa poata reinvia si aduce roade.”

Este si modelul generatiilor de speci animale si umane. Fecundarea aduce in reactie ceva mic si neinsemnat care in timp creste pana ajunge maret.

Asa este si in modelul vietii morale si emotionale. La inceput inocenta si spontan trecem la supunerea si chiar anularea simtamintelor inocente prin control si renuntare; si totul se transforma in alt ceva care tine loc caractrului. De aceea moartea si nasterea din nou, a cobora si a urca este un principiu cheie. Umilinta si inaltarea micimea si marirea.

In felul acesta C S Lewis prezinta incarnarea, ca miracolul central al Crestinismului, care este descries in Fil. 2:5-8. In aceste versete Isus Hristos este prezentat ca modelul perfect de umilinta – ilustrand perfect in intorducerea Fil 2:1-4 El nu a facut nimic egoist si putred, si s-a preocupat de ceilalti mai mult decat de sine. Dincolo de exemplul lui Isus Hristos sunt implicatii teologice ale umilintei Sale.

 

I.              CRISTOS A FOST DUMNEZEU. (v. 6)

“Macar ca avea chipul lui Dumnezeu”

A.      Existenta lui Isus Hristos

Pavel incepe sa afirme ca Isus Hristos este Dumnezeu. Aici este locul in care incepe incarnarea si coborarea in umilinta. El exista (huparch[ma]o) – eimi. Exprimand esenta naturii unei personae care contiuu isi pastreaza conditia. W. Barclay, in com. Fil. – este exprimarea a ceea ce este nealterabil si inalienabil prin natura. Punctual cheie al lui Pavel este ca Isus Hristos este unalterabil si exista continuu in forma lui Dumnezeu.

B.       Esenta lui Isus Hristos

Morfe –este essential pt intelegerea pasajului. Semnifica forma care in totalitate si cu adevarat exprima existenta care o subliniaza.

Cuvantul descrie esenta naturii care in acest caz se refera la existenta esentiala a lui Dumnezeu.

Morfe exprima caracterul essential a ceva- ceea ce este ceva in sine.

Schema accentueaza ce este aparent exterior.

Ceea ce exprima Morfe nu se schimba niciodata, ceea ce exprima Shema se poate schimba. Omul este caracterizat de Schema si Morfe– ceva schimbator exterior, ceva neschimbator in existenta. Omul parcurge mai multe trepte ale existentei exterioare – embrion, apoi belelas, apoi copil, adolescent, tanar, adult, si in cele din urma om batran - Schema.

In timp ce morfe – umanitatea nu poate di schimbata.

Pavel foloseste MORFE in Fil. 2 Isus Hristos poseda natura neschimbatoare a lui Dumnezeu.

 Divinitatea lui Cristos este  inima si sufletul credintei crestine, cand cineva ataca credinta crestina ataca de fapt divinitatea lui Cristos.

Hrisos este Dumnezeu – Ioan 1:1, 1:3-4, 1:4,   8:8, Col. 1:5-17

 

II.            HRISTOS NU S-A AGATAT DE EGALITATEA CU DUMNEZEU.

“n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu” (v. 6)

cuvantul grecesc “egalitate” este (isos) descriind lucruri exacte in marime, cantitate, calitate, caracter si numar. Avem cuvantul isomorf – moleculele chimice care au aceiasi forma structurala. Isometric – masuri egale. Triunghiul isoscel – care are doua colturi egale ca marime. Fiecare din acesti termini descriu egalitatea. Isus Hristos este egal cu Dumnezeu, in existenta si in forma. “Desi este Dumnezeu nu se foloseste de acest drept.”

Primul pas al umilintei lui Isus Hristos este ca El nu a tinut la egalitatea cu Dumnezeu. Nu s-a agatat de aceasta, nu s-a folosit de aceasta.

            Ioan 5:8  Tocmai de aceea căutau şi mai mult Iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.

            Ioan 10:3  Iudeii I-au răspuns:„Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”

            Ioan 10:8  Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu Sunt în Tatăl.”

            Ioan 14:9  Isus i-a zis:„De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar:„Arată-ne pe Tatăl?”

            Ioan 20:8  Drept răspuns, Toma I-a zis:„Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Cu toate ca avea toate drepturile, privilegiile si onoarea de a fi Dumnezeu, Isus Hristos nu s-a folosit de acestea. Nu s-a folosit de aceasta pozitie favorizata ci a fost gata sa renunte la ea pentru o vreme.

Mesajul crestinusmului este diferit total de sistemul religios uman. In India oamenii incearca sa imbuneze zeii maniosi. Crestinismul spune insa ca Dumnezeu privind la pacatosii de pe pamant care-L urasc s-a dat pe Sine insus renuntand la privilegiile sale pentru ei. Incarnarea lui Isus Hristos exprima umilinta si natura altruista a celei de-a Doua Persoane din Trinitate.

 

III.           HRISTOS S-A GOLIT DE SINE. (v. 7)

“ci s-a dezbracat de Sine”

Este un contrast intre v6-v7 Cristos desi egal se goleste de sine. Pavel foloseste contrastul penru a sublinia ca desi deopotriva ce Dumnezeu aceasta nu l-a determinat la inaltare ci la golire.

Grecescul kenosis – renuntarea de sine a lui Isus Hristos. Golirea de Sine.

De ce atribute s-a golit El?

1. El a ramas Dumnezeu

Nu s-a golit de divinitatea Sa. Ci El coexista cu Dumnezeu Tatal si Duhul, si El nu a devenit ceva mai jos decat Dumnezeu – pt ca aceasta insemna ca Trinitatea si-ar fi pierdut forma de existenta. El nu putea deveni ceva mai putin decat ce era.

El nu s-a schimbat divinitatea in umanitate. Doar Dumnezeu poate muri si cuceri moartea, creatia si poate performa minuni, si acesta vorbest despre lucrarile lui Cristos. El si-a pastrat natura divina.

2. El a renuntat la privilegiile Sale

Slava Cereasca

A renuntat la slava cereasca. Ioan17:5  “Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea.” El renunta la adorarea cereasca a ingerilor pentru sarmanul om.

Autoritatea independenta

S-a golit de autoritatea independenta. S-a supus total voii Tatalui si a invata sa fie rob. Fil 2:8 El a fost ascultator si vedem aceasta in gradina cand rosteste “Nu voia Mea, ci Voia TA” (Mat. 26:9) El a invata sa asculte - cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Ev. 5:8  si afirma ca El a venit sa faca Voia Tatalui – nu a Sa. Ioan 5:0.

Prerogativele Divine

A pus deoparte prerogativele divinitatii sale in mod voluntary. Nu a incetat sa fie omnistient si omnipresent. El aminteste omnistienta – El stia ce este in om Ioan 2:5 si El era omnipresent – il vazu-se pe Natanael sub pom. El nu a renuntat la attributele sale insa a renuntat la exercitarea lor libera, incat nu stia a doua Sa venire. Mat. 24:6.

O relaite favorabila

“pe El care nu cunostea nici un pacat El la facut pacat.” 2Cor. 5:1 ca rezultat Domnul a strigat:“Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu penrtu ce m-ai parasit?”

                  in timp ce a renuntat la toate aceste privilegii El nu a pretins sa fie ca Dumnezeu. In orice moment El putea sa renunte sa-si mai binecuvinteze dusmanii, insa nu a facut-o. El voluntar s-a golit de sine.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/schite/174177/umilinta-lui-hristos