Biserica va crește când ne vom împăca

Biserica va crește când ne vom împăca,
Când pacea lui Hristos va fi-n inima mea.
Putea-vom a sluji cu daruri ce ne-a dat,
Fără a ne mândri, cu teamă de-mpărat
Că ceea ce e-n noi, cu ce El ne-a-nzestrat,
Nu-i pentru noi, e parte în trup; glorificat
Să fie Acela care e-n mijloc de-adunare,
Cu pace să slujească în inimi fiecare!
Și-apoi de ne iertăm, altfel putea-vom sta
În rugăciuni, cu lacrimi, pe Domnul a-L chema
Să vină să lucreze și să ne-mbărbăteze,
Să ne-ntărim în suflet și să ne bucurăm,
Văzând minuni, cum vine El, să ne cerceteze,
Făcând și vindecări, și noi să-L lăudăm.
În frica Domnului să fim și să umblăm
Și-apoi mai mulți să fim, să ne-așteptăm.
Puteri din Duhul Sfânt în noi s-or coborî
Și zidul necredinței putea-vom doborî.
Să trecem, să urcăm treaptă cu treaptă
Și răsplătirea fi-va pe măsură, dreaptă.
Căci veșnici pe pământ, nu vom fi nicidecum.
La toți ne vine timpul să ne luăm avânt,
Și de ceva ne ține în suflet apăsat,
De vei fi greu, nu poți fi gata de zburat.
Vei vrea să te întorci, să-ai timp, să te împaci,
`Ți vei face cercetare ca lui Isus să-I placi.
Nu știi de-i mai avea putere, timp, de toate,
Să mai repari ceva pân` te-ntâlnești cu-o moarte.
Și se termină totul. Degeaba-ai alergat?
Apucă-te deja de-acuma de-ndreptat!
Ia stai și te gândește la cei ce au plecat!
Aveau cu toți o sută de ani când ne-au lăsat?
Să ne-ndemnăm: ,,Fii gata!`` De Domnul temători,
Și ne vom lua răsplata fiind ascultători.
Când ne vom duce-acasă, în Țara Minunată,
Biserica, Mireasa, de El răscumpărată,
Va vrea să vadă-n noi, ce El ne-a învățat:
Iubirea răbdătoare! Crezând, ne-a transformat.