1. M-am frământat plin de griji, da, recunosc,
Mă-ntrebam care-i drumul și care-i al vieții rost?
Am fost și în vale, prin munți și pe mari,
Și-am căutat siguranță pe-atâtea cărări;
Totuși, vreau sus pe stancă, să trăiesc.

R: Caci nu-mi doresc să fiu ca un val în ocean,​
Ce-i luat de vânt, zdrobit mereu,​​​
Cum e omul ce nu-i ancorat în Dumnezeu:​​
În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,​​​
Zi după zi de frică mințit,​​​​​
Fără să știe că Dumnezeu​​​​
Stâmpără setea din sufletul său!

2. Uneori viața mea îmbrăcată în ceața era.
Trăiam cu-ndoieli și-orice decizie era un duel!
Dar tot ce-am greșit Isus a iertat
Și doar prin mila Sa în picioare pot sta!
Ochii-am deschis: astăzi văd foarte clar!

C: În lupte înfrânt, confuz și-amăgit,
Zi după zi de frică mintit,
Fără să știe că Dumnezeu
Stâmpără setea din sufletul său!

O: 1 R 2 R C