Vocea lui Maleahi a fost auzită la sfârşitul mileniului ce a urmat exodul. Abia peste patru sute de ani avea să mai audă naţiunea o voce profetică. Acesta este un interval lung în istoria unei naţiuni tinere. Succedarea a douăzeci de generaţii fără să audă nicio voce care să cheme poporul trebuie să fi fost o experienţă deosebit de demoralizantă pentru cei ce tânjeau ca dreptatea să curgă pe pământ ca nişte râuri. Dar vocea lui Maleahi i-a chemat să se oprească şi să privească mai degrabă înapoi decât înainte.
În acele secole, Dumnezeu le ieşise de mai multe ori în întâmpinare, nu doar printr-un eveniment sau altul, ci printr-o repetare evidentă a ideilor. Din zilele patriarhilor, până la judecători şi apoi până la regi, vocea lui Dumnezeu a chemat poporul să se oprească din vâltoarea experienţei umane, să acorde iarăşi importanţă altarului şi să înţeleagă ce înseamnă a te întâlni cu Dumnezeu.
Vă aduceţi aminte cât de amănunţite au fost instrucţiunile lui Dumnezeu pentru construirea cortului întâlnirii. El a specificat fiecare detaliu în parte, inclusiv cantitatea şi calitatea materialului, masurile structurii şi culorile materialului, numele artizanilor şi împarţirea încăperilor. Dar Dumnezeu nu S-a mulţumit să lea dea aceste instrucţiuni ci le-a repetat de mai multe ori.
De ce a acordat atâta importanţă cortului? De ce erau importanţi parametrii acestui cort?
Putem doar să deducem că importanţa acestora deriva din scopul pentru care a fost făcut cortul:
"Acolo îţi voi vorbi".
Este evident că Dumnezeu acordă o însemnătate deosebită modului şi locului în care ne întâlnim cu El.
Profeţia lui Maleahi are doar cinzeci si cinci de versete. Mesajul vieţii acestui profet s-a rezumat la o mâna de cuvinte. Dar scurtimea mesajului este contrabalansată de puterea şi de finalitatea lui.
Era o vreme când nimic grav nu ameninţa orizontul istoric, aşa că lumea nu avea nevoie de Dumnezeu. Stabilitatea naţiunii nu dădea motive de mari temeri.
Despre cartea Esterei se spune că e singura carte din Biblie în care Dumnezeu nu este menţionat, deşi El era mereu prezent. Cartea lui MALEAHI se poate spune că face referire tot timpul la Dumnezeu - Dumnezeu e menţionat în 53 de versete din cele 55 -, dar El este absent din viaţa oamenilor!
Dacă fiecare credincios ar pune la inimă cuvintele cărţii lui Maleahi, ea ar revoluţiona gândirea noastră, fiindcă acestea sunt ultimile cuvinte ale lui Dumnezeu pentru o perioada determinată de timp.
Aici, toate strigătele inimii omeneşti primesc răspuns convingător, întrucât aici ni se comunică strigătul inimii lui Dumnezeu.
El caută în noi o închinare adevărată!
Căci "ÎNCHINĂTORII ADEVĂRAŢI SE VOR ÎNCHINA TATĂLUI ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR; FIINDCĂ ASTFEL DE ÎNCHINĂTORI DOREŞTE ŞI TATĂL. DUMNEZEU ESTE DUH; ŞI CINE SE ÎNCHINĂ LUI, TREBUIE SĂ I SE ÎNCHINE ÎN DUH ŞI ÎN ADEVĂR."