La înmormântarea unui credincios, care “a trăit cum a trăit”, un slujitor al lui Dumnezeu și-a început predica cu o afirmație șocantă: ”Nu pot să zic nimic bun despre acest om!”

La sfârșitul serviciului de înmormântare cineva i-a spus: ”Frate cum ai putut să spui așa ceva? Nu te gândești că ăsta are atâtea neamuri, dacă te bate careva?” Fratele s-a uitat la el și i-a răspuns: ”Decât să mă bată Dumnezeu că n-am spus, mai bine să mă bată ăștia că am spus!”

Am meditat mult zilele acestea la un verset dintr-un psalm:
“Oare, tăcînd, faceți voi dreptate? Oare așa judecați voi fără părtinire, fiii oamenilor?” Psalmii‬ ‭58:1‬

Astăzi, când un prieten mi-a relatat această întâmplare, am înțeles și mai bine că, deși e confortabil să tăcem, e totuși preferabil să vorbim. Sau, poate suntem chiar obligați să vorbim, mai ales datorită statutului nou primit în Hristos.

Oare la ce s-a gândit Mardoheu când i-a spus Esterei:
“Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?”  ‭‭Estera‬ ‭4:14‬

Vorba cuiva care se prindea mai greu… ”poate de aia?”