Din ce-a fost dat spre nimicire
Iosua, 7

Să nu încerci să mergi la luptă
De ai în tine vreun Acan,
Pentru că Domnul nu-ţi ajută
Şi truda îţi va fi în van.

Din ce-a fost dat spre nimicire
Nimic să nu-ncerci a păstra
Căci tot ce e din vechea fire
Amărăciune îţi va da.

Domnul se-aprinde de mânie
Şi fi-va împotriva ta,
În luptă-alături n-o să-ţi fie,
Vrăjmaşul te va ruina!

Nu tot ce străluceşte-i aur
Şi nici nu te va încălzi
Mantaua lumii- un fals tezaur
Mai tare te va sărăci!

Oricât ar fi de-mpodobită
Cu broderii de Şinear,
Îţi lasă casa pustiită
Şi-n suflet îţi aduce-amar.

Ca apa inima-ţi se moaie
Şi-n luptă, cel mai mic duşman
Chiar fierul săbiei-ţi-ndoaie
Să nu poţi să ieşi la liman.

Ne-ajută, Doamne,- n ascultare
De Tine numai, să luptăm!
Tot vechiul Ierihon dispare,
Spre-un nou Ierusalim urcăm!