Rodiul (rodia) - arbust fructifer (Punica granatum) dar şi ornamental (Punica granatum nana), este de mai multe ori amintit în Vechiul Testament în cărţile Exodul, Deuteronom, Numeri, 1 Samuel, Ioel, Hagai, Ieremia, 1 Împăraţi, 2 Împăraţi, 2 Cronici şi în Cîntarea Cîntărilor. Termenul de rodie este reprezentat de FRUCT iar planta se numeşte RODIU sau RODIER. Rodiile sunt cunoscute şi sub numele de grenade iar în România, rodia, se mai numeşte şi granată. Deşi culoarea fructului este roşie, găsim în Exodul 28.33 (şi nu numai!) porunca pentru mantia preoţească de a fi brodată pe margine cu "rodii de culoare albastră, purpurie şi cărămizie,...". Aşadar, rodiile erau motive decorative ale îmbrăcăminţii preoţeşti DAR şi ale clădirilor: "A făcut cîte două şiruri de rodii împrejurul uneia din reţele, ca să acopere coperişul de pe vîrful unuia din stîlpi...." 1 Împăraţi, 7.18 (Zidirea casei lui Solomon; Cei doi stîlpi de aramă). În Cîntarea Cîntărilor, rodiile sunt folosite şi ca termen de comparaţie, de exemplu: "....obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta" (4.3), "Odraslele tale sunt o grădină de rodii..." (4.13).
Rodiul este originar din Persia. Se cultivă în Asia Centrală, Georgia, Armenia, Azerbaijan şi în regiunea Mediteranei de cîteva milenii. Din Asia, rodiul a fost dus de fenicieni în zona mediteraneeană; se cultivă de asemeni în Grecia şi Tunisia (vechea Carthagină); romanii îl cunoşteau sub numele de "mărul prunic" iar în Franţa cultura lui exista din vremea regelui Ludovic al XIV-lea. În secolul VIII, arabii l-au introdus în Spania ca apoi, coloniştii spanioli să-l răspîndească în California şi Arizona. Rodiul se cultivă astăzi pe suprafeţe însemnate şi în Israel. El este de mulţi denumit simbolic "Giuvaerul toamnei". Se cultivă şi în China, fiind numit "mărul chinezesc". În România, rodiul se cultivă mai mult în grădini protejate pe timpul iernii putînd ajunge pînă la o înălţime maximă de 2 m deşi în habitatul lui natural uneori poate atinge 5 m înălţime. Se poate aşadar, afirma că este unul dintre cei mai vechi şi răspîndiţi pomi fructiferi cunoscuţi.
Originea lui persană, i-a făcut pe persani să afirme că de fapt, fructul consumat de Eva (Geneza 3.6) este rodia şi nicidecum mărul!
Rodiul este considerat un simbol al tinereţii veşnice, al vitalităţii, bogăţiei şi prieteniei. În tradiţia evreiască, rodiul reprezintă un simbol al virtuţii aceasta fiind legată de numărul 613: o rodie, ar avea în interior un număr de 613 seminţe care corespund celor 613 porunci ale Torei. De aceea, evreii consumă rodii cu prilejul sărbătorii Roş haşana; rodia, considerată astfel fructul tradiţional, e folosită şi în cadrul ceremoniilor Iom Kipur şi Sukkot (sărbătoarea recoltei din septembrie-octombrie). Aceeaşi tradiţie evreiască spune că la sfîrşitul unei zile de post negru este bine ca să se consume seminţele de rodie pentru a celebra viaţa dulce şi plină (asemeni sucului de rodie!) şi viaţa veşnică.
Sub aspectul anatomo-morfologic, găsim că rodiul este un arbore mic (arbust!) cu înălţimi cuprinse între 1-5 metri care creşte sub formă de tufă (cu 4-6 tulpini). Pe fiecare tulpină sunt ramificaţii subţiri, pletoase, ramurile arcuindu-se sub greutatea florilor şi mai apoi, a fructelor. Înfloreşte din mai pînă în august avînd flori de culori diverse: roşu-orange cu tiv alb, somon, galben cu un aspect delicat. Frunza mică, nu este persistentă. Fructele au formă rotundă sau hexagonală şi se termină cu o mică codiţă stelară. În mediul lor natural pot avea o mărime de 7-12 cm în diametru (mai mari ca portocalele!); au coajă roşie care adăpostesc pulpa roşie-sîngerie în care sunt "îmbrăcate" aproximativ 600 de seminţe separate între ele printr-o membrană. Gustul este dulce-acrişor, uşor astringent.
Rodiile sunt recomandate pentru consumul curent contribuind la revigorarea organismului; este utilizat în special în anemii datorită conţinutului ridicat în Fier şi în stările de epuizare. Are aşadar acţiune revitalizantă fiind şi un excelent tonic cardiac. Medicii şi nutriţioniştii recomandă de asemeni consumul rodiilor şi pentru efectul antiinflamator, astringent, antihelmintic, citostatic, amoebicid etc. Reduce greţurile şi ameţelile. Este un antioxidant cu renume mondial!
Din sucul de rodie se prepară siropul şi şerbetul; în unele ţări, rodia este utilizată la acrirea mîncărurilor şi la marinarea cărnii. Scoarţa rodiului este folosită sub formă de tincturi în colorarea lînii şi a mătasei. Seminţele sunt folosite ca şi condimente în prepararea salatelor şi a deserturilor. Un pahar cu suc de rodie asigură 16 la sută din necesarul zilnic de vitamina C; este o sursă bogată de vitamina B şi de potasiu. În orientul Mijlociu sucul de rodie este o băutură populară şi este folosit în multe mîncăruri persane.
Rodiul se poate înmulţi prin butaşi, marcote şi seminţe. În România, este frecvent înmulţit rodiul ornamental - ca plantă de interior (şi bonsai!) cu o înălţime de aproximativ 80-90 cm însă fructele, NU SUNT COMESTIBILE!