Vindecarea orbului din nastere
Autor: Jennie Sabau
Album: fara album
Categorie: Minunile creatiei

   Vindecarea orbului din nastere

   La inceput, Dumnezeu a creat cerurile si pamantul
   Si Dumnezeu a creat omul din pulberea pamantului, si i-a suflat in nari suflare de viata....


   Au trecut multe milenii in sir dupa ce Mana Creatorului ne-a creat...
   Omul a ales calea neascultarii, si cu tristete, Creatorul Universului l-a izgonit din Eden, condamnandu-l la o viata plina de suferinta.
   Intr-o zi, planeta noastra aflata sub blestemul neascultarii, a fost surprinsa de sosirea Celui care a existat de la inceput, inainte ca orice sa fi fost creat, celui care S-a nascut inainte ca oceanele sa fi fost create, inainte de a fi existat muntii si dealurile
   Si El a crescut printre pamanteni, rostind adevarul in dragoste.
   Intr-o zi insorita, Isus a zarit un cersetor care fusese orb din nastere:

   "Invatatorule, au intrebat ucenicii Lui, din ce cauza acest om s-a nascut orb? Oare a fost o consecinta a pacatului sau, sau a parintilor lui?
   Nu a fost datorita pacatelor lui sau a parintilor lui, a raspuns Isus. El s-a nascut orb, cu scopul ca Dumnezeu sa-si demonstreze puterea prin el"
   Cu sufletul induiosat, Isus Îsi aminti de momentele infiorate cand pe acelasi meleaguri, era la lucru impreuna cu Tatal, creand omul din pulberea pamantului.
   Trupul fusese modelat cu perfectiune, chip dupa chipul Lui. Actul de creare al omului fusese o desfatare pentru El si Tatal. Trupul perfect avea acum nevoie de vedere si de respiratie.

   Si Domnul i-a suflat in nari suflare de viata....si omul a devenit un trup viu.

   Inima creata a batut pentru prima data, plamanii au inspirat prima gura de aer proaspat din Gradina Edenului.
Domnul a privit cu pasiune inspre om – coroana creatiunii Sale, apoi a ingenuncheat si a luat o mana de pulbere. Apoi, S-a aplecat langa izvorul vietii care curgea in Eden, si a luat apa, modeland pulberea in palme. Cu o miscare lina, S-a apropiat de trupul viu al omului, si a intins pulberea umeda pe ochii inchisi. Apoi, Domnul S-a aplecat din nou langa izvorul vietii, si a luat apa in palme, cu care a limpezit usor pulberea de pe ochii omului.
   Pleoapele omului au tremurat, apoi s-au deschis pentru prima data, privind cu nedumerire la Tatal si Creatorul lui, care il priveau cu nesfarsita dragoste. Bratele Tatalui s-au deschis, iar omul, instinctiv s-a adapostit la pieptul Creatorului...
   Ochii lui Isus se umezira... In fata Lui, statea nedumerit cersetorul orb, intrebandu-se in sinea lui: Oare ce va face Isus cu mine? Ma va dojeni pentru ca am ajuns un cersetor? Doar stie ca am fost nascut orb. Oare imi va darui vederea?
   Isus, cuprins de aceeasi pasiune pentru creatie, Se apleca din nou, si amesteca pulbere cu.... saliva lui proprie... Izvorul de viata de pamant secase datorita neascultarii omului. Accesul omului la viata eterna fusese interzis. Singura speranta pentru planeta noastra era El, Fiul Omului. El a consimtit sa vina pe pamant, sa Se intrupeze in forma umana, sa simta durerea omului cazut in pacat, si finalmentem, prin jertfa Lui, sa restaureze dreptul la viata eterna, instaurand o lege noua: LEGEA DRAGOSTEI.


 

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/10907/vindecarea-orbului-din-nastere