Săracul cel mai bogat
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Incurajare
De cîte ori, am plîns pentru iertare

Şi milă, sfintele-Ţi virtuţi,

Dar cînd bogatul mă apasă,

Tu ştii...

Vărsat-am lacrime fierbinţi

Cînd mă ura căci, Te iubesc

Chiar de-s sărac şi n-am averi,

Nici ''cont în bănci''

Ci doar...

Înseninări şi zîmbet cald,

Din Sfintele-Ţi Puteri.

Şi-atîta apăsare am primit,

Căci Îţi zîmbesc mereu,

Şi tare m-au dispreţuit,

Căci sunt: Copilul Tău!

De atîta foame v-aţi rugat!

Striga-n ''turbări'' de glas greu, ură,

Iar Tu-mi sfinţeai cu ''dulce -n glas,''

Să nu simt ... greaua lovitură!

Dispreţuiţi şi aruncaţi în colţ,

De ''uitături '' ce nu vin de la Tine...

Eu îmi petrec iubirile în rai,

Căutîndu-Te pe Tine...

Şi trec prin haru-Ţi minunat,

Şi nu aud ''vorba ruşinii''

Căci dezmierdarea-n Duhul Sfînt,

Mă bucură-n Lumini!

Şi-aşa, mă mir în bogăţie!

Şi simt căci

Cerul e al meu!

Cînd ''gust '' din Sfînta Părtăşie,

NU sunt sărac!

Eu sunt :

Bogatul Tău!


Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.org/poezii/108304/saracul-cel-mai-bogat