Păcatul idolatriei
Autor: Iosif Anca
Album: Faptele firii pământeşti
Categorie: Diverse

   Să analizăm în ce constă păcatul idolatriei. În primul rînd, obiectul închinării a fost schimbat: Omul nu I se mai închină lui Dumnezeu, ci li se închină făpturilor şi universului creat de Dumnezeu. Citim pentru aceasta în Romani 1.19-21 - "Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi. (Universul întreg, material, uman sau spiritual, este o dovadă clară că este lucrarea lui Dumnezeu, opera Lui, de aceea) fiindcă măcar că L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu i-au mulţumit, ci s-au dedat la gînduri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat."

   Oamenii au început să-şi piardă viziunea corectă asupra realităţii. Apoi, "s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit" (v.22). Iar "înţelepciunea" aceasta constă în nişte idei noi, care le-au venit oamenilor; aşa s-au născut în decursul istoriei diferitele filozofii. A venit un om care a spus: "aşa stau lucrurile!" După el a venit un altul. Aşa a fost de la Aristotel şi Platon pînă la Kant, Nietzche, Marx şi alţii după ei, fiecare crezînd că vine cu idei noi, dar de fapt ei "au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor: păsări, dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare" (v.23). După prima şi cea mai mare greşeală a păcatului idolatriei: pierderea lui Dumnezeu şi înlocuirea cu alte lucruri imaginare, după ce au schimbat închinarea, au schimbat şi slujirea. Ce spune porunca a doua? "Să nu-ţi faci alţi dumnezei şi să nu te închini lor". Da, căci după ce i-ai făcut, următoarea fază este slujirea lor.

   Aceasta este ideea Diavolului şi citim despre ea în Matei 4.8-9 - "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: "Toate aceste lucruri ţi le voi da Ţie dacă Te vei arunca cu faţa la pămînt şi Te vei închina mie"". Vedeţi, Diavolul nu a putut dintr-o dată să pretindă autoritate divină pentru sine. Mai întîi a transferat-o naturii. Apoi L-a adus pe Domnul şi  I-a spus: "Vezi natura aceasta? ea îmi aparţine. Din dreptul ei îmi transferi mie autoritatea."  Diavolul a făcut acest lucru în mod indirect. Dar, bineînţeles că nu a reuşit cu Domnul Isus. Să dea Domnul să fie şi cu noi la fel! Să ştim spune ca Domnul, cînd i-a zis lui Petru: "Înapoia mea, Satano! Gîndurile tale vin din altă parte!"

   În Apocalipsa 13.4 citim despre ceea ce Diavolul va realiza în parte cu lumea aceasta. "Şi au început să i se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicînd: "Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?"". Prin acea ultimă împărăţie pămîntească, Diavolul va încerca să-şi transfere puterea şi închinarea. Va intra în Templul lui Dumnezeu: dîndu-se drept Dumnezeu. Acesta a fost drumul Diavolului; n-a putut să preschimbe Templul. A făcut mai întîi un alt templu, apoi a zis: "Colaborăm - ecumenism. De ce să mai fie două temple: facem o combinaţie. Aducem altarul din primul templu şi îl punem pe acesta." După aceea, oamenii au făcut rocada: L-au schimbat pe Dumnezeu cu Diavolul.

   În al doilea rînd păcatul idolatriei constă în fapul că uzurpă locul lui Dumnezeu din mintea omului. El compromite noţiunile de devotament, închinare, ascultare, luptînd să ocupe locul acestora din mintea omului cu altceva. Domnul Isus spunea, în Matei 6.24: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi-l va nesocoti pe celălalt (Diavolul ştie acest lucru) Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona." Mamona sunt bogăţiile, de aceea, lăcomia de avere este şi ea o închinare la idoli.

   Cînd împărăţia de nord, a Israelului, a fost dusă în robie, Dumnezeu a spus: "Au părăsit toate poruncile Domnului, Dumnezeului lor şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de ai Astarteii, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal. (II Împăraţi 17.16). Mai întîi s-au închinat, iar în faza a doua a urmat slujirea. Diavolul urmăreşte ca noi să facem la fel. De aceea este scris în Exodul 20.4-5: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pămînt, sau în apele mai jos decît pămîntul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,..."  Dumnezeu ştie şi o ştie şi diavolul, că atunci cînd ţi-ai făcut un idol, mai întîi poate că nu ţi l-ai făcut pentru un scop atît de vinovat, ci pur şi simplu dintr-o anumită ignoranţă, dar dacă idolul acela va rămîne acolo, în casa ta, cu vremea vei ajunge să i te închini, iar cui i te închini, vei ajunge în final să-i şi slujeşti. (fragment)

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/eseuri/107660/pacatul-idolatriei