Izvorul bucuriei, râul tămăduirii

Sfințește fântâna din inima mea,
Doar apa Ta dulce să curgă din ea!
Și seacă dureri, amintiri care dor,
Revarsă din cer, bucuria-n izvor!

Prin Duhul cel Veșnic, undele-i clare,
Să fie Betesda, sfântă scăldătoare,
Îngerul din slavă, aici să coboare,
Înfiorând apa, să dea vindecare!

Țâșnește, fântână, să Îl lăudăm,
Pe Cel Ce din ape vii, Îl gustăm!
Cânta-vom în cinstea Mirelui Sublim,
Îngânați de râul din Tronul Divin!

Însetând ca cerbii, de proaspăt izvor,
Flămânzi ca mioare, de pășunea lor,
Vom păși în unda fluviului de dor,
Pe talaz de ode, înspre Salvator!

Râul de iubire, când în mare trece,
Curge cu putere, să o vindece!
Din amar-sărată, să se facă dulce,
Mulțime de pești, fluviul îi aduce!

Apa vie umple un ocean, de pace,
Pe țărm o grădină de roade, îi face!
Cu harfe în mâini, ne visăm, pe mal:
Cântând biruința mării de cristal!

Amin!
Craiova, 17-03-2013