Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Comuniunea Omului cu Dumnezeu Potrivit Teologiei Trinitare a Sfântului Pavel
Autor: Marin Mihalache  |  Album: Impărăţia Cuvântului  |  Tematica: Doctrina
Resursa adaugata de marin2016 in 29/06/2018
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi

Fiind singura ființă  creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Geneza 1:26), omul este menit şi chemat să reflecte gloria lui Dumnezeu în această lume. Această binecuvântare divină a omului a fost realizată perfect în şi prin Isus Hristos pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:10-11). Omul care este imaginea creată a lui Dumnezeu trebuie să fie precum Hristos, Cuvântul, Logosul și Fiul lui Dumnezeu în firea omenească. Hristos era în același timp omul perfect și ultimul Adam  „De aceea este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu~_."&~„Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” (1 Corinteni 15:45-49).

Dumnezeu Tatăl l-a iubit pe om și l-a mântuit pe acesta în Hristos prin Duhul Sfânt. Comuniunea și mântuirea tuturor a fost posibilă teandric în Hristos prin întruparea Sa. Potrivit învăţăturii Sfântului Pavel Iisus Hristos este Capul Bisericii. Dacă suntem în Hristos, suntem și noi în Tatăl, pentru că Fiul este în Tatăl și Tatăl este în Fiul. În Isus Hristos, fiecare creștin primește "bogăția de har" de la Duhul Sfânt. Căci Hristos "este înaintea tuturor lucrurilor și în El toate lucrurile se țin împreună" (Coloseni 1:15-17) sau "Căci în El toată plinătatea lui Dumnezeu a fost plăcută să locuiască... ". Și după cum cu dreptate propovăduiște Sfântul Pavel " El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel Întâi Născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate~&."~ (Coloseni 1:18-20)

Potrivit Sfântului Pavel, mântuirea se înfăptuiește prin Hristos. Prin întruparea Sa Isus Cristos își asumă condiția umană, răscumpărând astfel pe toți cei care sunt în Hristos Isus. Sau după cum scrie Sfântul Pavel “…Astfel dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa." (Romani 5:18). Vezi și concordanța altor texte biblice: Coloseni 2:9-10; Efeseni 3:14-21; Romani 6:23 și al II-lea Corinteni 5:17-18).

Prin urmare, prin Hristos devenim părtași ai vieții Tatălui în Fiul Său și în Duhul Sfânt, părtași ai Sfintei Treimi și ai împărăției acesteia veșnice. Există o prezență continuă și deplină a Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, în lume, întreaga creație și cosmos: "Tatăl prin Fiul în Duhul omului; și omul în Duhul prin Fiul către Tatăl". Potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, omul ajunge la starea de mântuire atunci când acesta intră în comuniunea de iubire manifestată tainic și divin în Sfânta Treime. Iar comuniunea de iubire întru Hristos a credincioșilor este  deplin realizată în Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care există hipostatic în Sfânta Treime.

Astfel, Biserica, comuniunea de iubire a tuturor păcătoșilor care se pocăiesc, a credincioșilor, a celor care sunt în Hristos, se manifestă tainic în chipul și asemănarea Capului Bisericii, Isus Hristos și prin Hristos, în imaginea și asemănarea trinitară. Astfel omul devine cu adevărat parte din trupul lui Hristos, singurul templu viu al lui Dumnezeu. În Biserică, prezența Duhului Sfânt este garanția posibilității ca fiecare după chemarea sa să se împărășească din harul, adevărul și marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni (1 Corinteni 12:4-8). Cu privire la această comuniune tainică prin har care este Trupul lui Hristos, Sfântul Pavel scrie în epistola sa către Efeseni (4:3-7): ... şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos.”

Pentru a realiza o comuniune perfectă cu Dumnezeu, după inspirata învățătură a Sfântului Apostol Pavel, omul trebuie să aibă în primul rând credință. Prin credință, Hristos vine în cămara inimii omenești: "aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca având rădăcina şi temelia puse în dragoste... (Efeseni 3:17) Astfel omul va primi Duhul făgăduit de Dumnezeu și prin credință putem deveni fii ai lui Dumnezeu. (Galateni 2:15-21; 3; 14; 3:23-29; Filipeni 3:8-11).

Apropierea omului de Dumnezeu este posibila kenotic, prin smerenie, prin golirea de sine, de „eul” fals, neînduhovnicit. Sfântul Pavel îi învață pe Filipeni că Hristos Însuși a luat o formă de slujitor și că " De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul... " (Filipeni 2:5-11).

De asemenea, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu trebuie mai întâi să-L iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit înainte, ca să ne împărtăşim din aceeași iubire prin care Hristos ne-a adus la Tatăl: "Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (II Corinteni 5:21). Prin victoria asupra păcatului, a morții și a diavolului, Hristos a învins şi a distrus ceea ce l-a despărțit pe om de Dumnezeu.

Prin Biserică trăim întru Hristos împărtășind viața și moartea Sa, iar "Pentru că suntem botezați în moartea lui Hristos" am fost îngropați împreună cu El și ... "uniți cu El într-o moarte ca a Lui... " astfel ca "Plata păcatului este moartea dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Hristos Isus Domnul nostru" (Romani 6). Moartea întru asemănarea morții lui Hristos este moartea întru înviere "Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării. (II Corinteni 5:14-18)

Pentru a fi slujitori sau, mai degrabă, copii ai lui Dumnezeu potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, creștinii trebuie să considere adevărul și dragostea drept criterii de îndreptare și orientare ale vieții lor. Înțelepciunea lui Dumnezeu este Hristos, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea Lui (1 Corinteni 1:17-31). Același adevăr care se manifestă în Hristos este descoperit de Duhul Sfânt și celor care cred în Iisus. Și, prin urmare, Iisus Hristos fiind etern, comuniunea omului cu Dumnezeu este una veșnică. Căci "dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Hristos pentru aceasta a murit şi a înviat, ca să aibă stăpânire şi peste cei morţi, şi peste cei vii." (Romani 14:8-9)

Răscumpărarea și mântuirea sunt esențiale în această unire tainică a lui Dumnezeu și a omului, în dragostea lui Dumnezeu și a lui Hristos pentru om, pentru că " Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." (Romani 5:8 sau Efeseni 2:4-5). Totodată "suflul" sau "spiritul" iubirii ne este dat prin Duhul Sfânt: "dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat." (Romani 5:5)

Iubirea divină pentru om este prin urmare dragostea lui Dumnezeu Tatăl, dragostea lui Hristos (Filipeni 1:8) și dragostea Duhului (Romani 15:30). Puterea iubirii face posibilă unirea lui Dumnezeu și a omului, iar centrul iubirii Sfintei Treimi al dragostei față de om este Hristos (Efeseni 5:1-2). Sfântul Pavel mărturisește că nimic din lume nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus (Romani 8:28). De asemenea, absența dragostei este aceeași cu separarea omului de împărăția lui Dumnezeu.

Unitatea iubirii este unitatea Bisericii și cheia pentru a descoperi tainele lui Dumnezeu pentru ca fiilor și ficelor Bisericii să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei." (Coloseni 2:2-3)  Și adevărata cunoaștere spirituală și contemplarea personală a lui Dumnezeu (Efeseni 1:18) înseamnă unirea cu El și cu întreaga lume. (Romani 8:5-23)

Cunoașterea comuniunii de iubire în hipostaza Sfintei Treimi este cunoașterea tainelor vieții, a felului de conviețuire în Biserica lui Dumnezeu, pentru că există o perfecțiune absolută în relația de iubire dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, deși fiecare Persoană a Sfintei Treimi se manifestă și acționează fiecare în unicitatea ei. Căci Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu ne sunt revelați în izolare, ci în comuniunea lor perfectă, dumnezeiască. De aceea pentru a fi în comuniune cu Dumnezeu este necesar să intrăm în Voia Sa. Iar comuniunea şi comunicarea omului cu Dumnezeu se poate face în primul rând prin rugăciune (Filipeni 4:5-7). De asemenea, nu putem avea o cunoaștere autentică a lui Dumnezeu și deci nu putem fi în comuniune cu El fără lucrarea harului în noi. Prin har, toate darurile lui Dumnezeu ca înțelepciunea, cunoștința, credința sunt primte, însuşite şi trăite de noi prin lucrarea Duhului Sfânt (1 Corinteni 12:1-11,8-31). Și Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu Tatăl și Duhul Fiului (Efeseni 2:18) și de asemenea stăruie în inimile noastre strigând "Abba, Tată!" (Galateni 4:6).

Dragostea lui Dumnezeu pentru om prin puterea Duhului Sfânt în Hristos se manifestă în noi prin taina botezului (1Corinteni 6:11; Efeseni 5:25-27) și toate celelalte taine ale Bisericii. Una dintre temele principale din Epistola Sfântului Pavel către Romani și Galateni este despre această viață trăită în lumina harului, viața în comuniune cu Dumnezeu în dragoste și adevăr, în osebire cu viața prin Lege (Efeseni 6:24 și 3:2, Coloseni 1:6,1 Corinteni 6:17 și 15:10,2 Corinteni 1:12, Filipeni 2:13). Duhul primit în botez ne conduce la Dumnezeu Tatăl, la Împărăția Lui, prin învierea și schimbarea lumii întru Hrisos (Romani 8:19-23), până când Dumnezeu va fi totul în toți: Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.” (1 Corinteni 15:28 și Efeseni 1:23; 2:22)

Una din erorile gnosologice şi teologice cruciale din toate timpurile şi locurile a fost şi este aceea de a-L „despărţi” intelectual pe Iisus de taina comuniunii de iubire a Sfintei Treimi, de a-L „concepe” ori imagina pe Iisus doar ca om, ori doar ca „apariţie” divină, doar ca personaj istoric or ca arhetip cosmic, demiurg, ca pe o „fiinţă” creată filozofic după chipul şi asemănarea omului fără Dumnezeu, ori a omului care se închină unui fals dumnezeu. Misiunea teologică a Apostolului neamurilor a fost şi aceea de a propovădui taina comuniunii de iubire dintre Dumnezeu şi om în şi prin Iisus Hristos deplin realizată în Biserică, în Trupul lui Hristos care imită și reflectă în cea mai desăvârșită formă firească posibilă comuniunea de iubire perfectă care există hipostatic în Sfânta Treime.  

Comentariile sunt oprite pentru această resursă.
Statistici
  • Vizualizări: 347
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni