Curva cea mare șezând pe o fiară stracojie

Versete de bază:”Apoi unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit de a vorbit cu mine și a zis:Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari. Cu ea au curvit împărații pământului, și locuitorii pământului s-a îmbătat de vinul curviei ei. Și m-a dus, în Duhul, într-un pustiu. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stracojie, plină cu nume de hulă, și avea șapte capete și zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stracojiu, era împodobită cu aur,cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: Babilonul cel mare, mama curvelor și a spurcăciunilor pământului. Și am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus.Când am văzut-o, m-am mirat minune mare. Și îngerul mi-a zis: de ce te miri? Îți voi spune taina acestei femei și a fiarei care o poartă și care are cele șapte capete și cele zece coarne.Fiara pe care ai văzut-o era, și nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc și are să s ducă la pierzare. Și locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeiera lumii în cartea vieții, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este , și va veni.  Aici este mintea plină de înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia. Sunt și șapte împărați: cinci au căzut, unul este,celălalt n-a venit încă, și când va veni, el va rămâne puțină vreme. Și fiara, care era , și nu mai este,  ea însăși este al optelea împărat, este din numărul celor șapte, și merge la pierzare.Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați, care n-au primit încă împărăția, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu Fiara. Toți au același gând și dau Fiarei puterea și stăpânirea lor. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților. Și cei chemați, aleși și credincioși, care sunt cu El, deasemenea îi vor birui. Apoi mi-a zis: apele pe care le-ai văzut, pe care șade curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.Cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor urâ pe curvă, o vor pustii și o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc. Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-i aducă la îndeplinire planul Lui:să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. Și femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împărații pământului.”(Apocalipsa 17:1-18)

În limbajul profețiilor din Scripturile  Sfinte cuvântul ”femeie” înseamnă o adunare, o cumunitate religioasă, o confesiune sau chiar o religie oarecare. Cel Atotputernic  trata poporul ales care îi slujea ca pe propria sa nevastă, Biserica creștină cea invizcibilă este Mireasa lui Hristos, iar confesiunile și religiile idolatre formează laolaltă Curva cea mare.(Isaia 54:6; 2Cor.11:2)

Cartea Apocalipsei conține o serie de descoperiri despre lucrurile viitoare, transmise de un înger sfânt din partea lui Dumnezeu-Tată și din partea lui Isus-Hristos.(Apoc.1:1) Ele privesc sfârșitul  actualei civilizații umaniste și liberale, care își exprimă  formal sau informal independența față de Creatorul revelat pe paginile Bibliei și în persoana Cuvântului întrupat, Isus din Nazaret.

Descoperirea judecatei Curvei celei mari vine din partea unuia dintre cei șapte îngeri care vărsaseră cele șapte pahare ale mâniei divine pe creația răsculată împotriva Creatorului. El s-a adresat astfel lui Ioan: ”Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care șade pe ape mari.”Însă, înainte de a trece la descrierea judecății ei, îngerul prezintă, în imagini sugestive, identitatea Curvei, anturajul său, culisele activitătii ei și sfîrlitul ei tragic. Îngerul aduce Curvei următoarea acuzație:”Cu ea au curvit împărații pământului,și locuitorii pământului s-a îmbătat de vinul curviei ei.” Așadar stricăciunea Curvei s-a extins asupra tuturor pătrurilor sociale, începând cu âmpăpații și sfârșind cu simplii locuitori ai planetei noastre. Ea răspândise atât prostituția trupească, cât și cea spirituală.

Deoarece prostituția trupească se datorează, de de-o parte,poftelor neînfrânate ale trupului, iar pe de altă parte, infidelității ca tresăsătură dominantă  a sufletului, nu pot scăpa de acest tip de prostituție decât cei ce sunt în stare să-și înfrâneze poftele și să se atașeză din toată inimă partenerului ales. Cât despre prostituția spirituală, ea este răspândită în rândul celor ce adoră și slujesc persoanele și lucrurile creată în locul Creatorului. Apostrofându-i pe idolatri, Pavel le-a și dat  o definiție:”S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit. Și au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamnănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patrupicioare și târâtoare.De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăției, să urmeze poftele inimii lor, așa că își necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu și au slijit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci!Amin.”(Romani 1:22-25) Din acest pasaj reiese că idolatria merge mână-n mână cu dezmățul  trupesc, și deducem totodată că cei ce trăiesc în destrăbălare sunt idolatri.

Pavel a găsit de cuviință ca să-și încheie învățătura de mai sus cu o punere în gardă:”Din pricina aceasta Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scrârboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea firească a lor într- una care este împotriva firi;  tot astfel și bărbații au părăsit întrebuințarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, și au primit în ei înșiși plata cuvenită pentru rătăcirea lor.”(Romani 1:26,27)Plata cuvenită o constituie bolile incurabile de tot felul ce îngrozesc pe  sodomiți.

Lui Ioan i s-a arătat o femeie șezând pe o fiară stracojie plină cu nume de hulă, având șapte capete și zece coarne. Femeia insăși era îmbrăcată în purpură și stracojiu, fiind împodobită cu aur, cu pietre scumpe și mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur  plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei.Pe frunte purta o inscripție tainică:Babilonul cel mare, mama curvelor și a spurcăciunilor pământului.

Această viziune asupra unor lucruri pur spirituale, invizibile ochilor carnali, are vocația să descopere  identitatea bisericii vizibile ce practică  idolatria. În esență, Curva cea mare este un duh invizibil ce pătrunde în trupurile celor ce slujesc idolilor ca să-și creeze un trup vizibil, precum și cei ce au fost adăpați de Duhul lui Hristos formează un singur trup, Biserica Creștină, Trupul lui Hristos. (1Cor.12:13)

În lumea duhurilor, Curva  are înfățișarea unei regine, fiind îmbrăcată în purpură și stracojiu și fiind împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare. Potirul de aur din mână,plin de necurățiile curviei ei, sugerează inclinația ei spre o beție pasională. Precum bețivii sunt legați de un consum neînfrânat de alcool, la fel și Curva se dedă fără frâu spurcăciunilor curviei sale. Inscipția de pe frunte ne trimite la epoca nașterii în trup a Prostituatei. Ea apăruse împreună cu Turnul din Babel, care marchează nașterea unei civilizații de oameni orgolioși, ce-și permit să se declare independenți de Creator.Apoi își mutase sediul  în diferite orașe din  Egipt, din Grecia etc.  ca în final să și-l fixeze în Roma. 

Faptul că Prostituata apare călare pe o fiară stracojie cu șapte capete și zece coarne este plin de semnificații. Și Fiara este un duh  mai influent decât ”femeia” pe care o poartă. Cele șapte capete ale ei simbolizează resursele sale vitale crescute, dintre care inteligența desăvârșită, iar cele zece coarne arată  înalta sa autoritatea. Neîndoielnic, Fiara ridicându-se din Adânc  este un puternic  prinț al Întunericului. Numele de hulă pe care le poartă atestă apartenența sa la Satan.

În ciuda calității sale de regină călărind pe o fiară, Curva nu este stăpâna sa proprie. Ea este purtată după bunul plac al Fiarei pe care șade. Însă ele două își pun amprenta diabolică asupra vieții a milioanelor de oameni. Fiara reprezintă latura politică a stăpânirii, iar Prostituata, latura sa religioasă.

Ioan constată cu uimire că Femeia era îmbătată de sângele sfinților și de sângele ucenicilor lui Hristos.Unii comentatori iau această expresie numai  în accepțiunea că Femeia a chinuit și a omorât pe oamenii temători de Dumnezeu, care nu se lăsau duși de potopul desfrâului. Însă această semnificație figurată a expresiei o completez cu semnificația sa proprie. Curva cea mare își găsea și își găsește și actual plăcerea în vampirism. În unele organizații secrete făcând parte din trupul Prostituatei, cum este și francmasoneria , cei ce ating cele mai înalte grade de formare cunsumă regulat sânge omenesc. Și aceasta în ciuda faptului că Dumnezeu, prin Moise, a interzis ca sângele animalelor sacrificate să fie folosit ca aliment.(Genesa 9:4)Totodată a interzis și vărsarea sângelui omenesc.(Genesa 9:5)Însă rebelii fac totul contrar poruncilor divine. De aici se pot recunoaște.

Actele de rebeliune uimesc cu groază pe cei pioși. Deoarece Ioan se mira de faptul că Prostituata era îmbătată de sângele sfinților din vechime și de sângele ucenicilor lui Hristos, îngerul se hotărâ să-i explice taina Femeii și a Fiarei care o poartă.

Fiind duh rătăcitor care se întrupează din când în când, Fiara  apare și dispare în lumea noastră materială. Această idee, Ioan o exprimă în felul următor:”Fiara pe care ai văzut-o, era și nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc și are să se ducă la pierzare.”Fiara în calitatea sa de căpetenie satanică poate anima o împărăție întreagă pe pământ, dar se poate întrupa în același timp într-un anumit împărat. Să ne gândim numai la împăratul roman Nero, la führerul  german Hitler, la  Stalin și la sistemul închiziționar  al papalității de la Roma ce exterminase în masă  pe așa numiții ”eretici”. De fapt atunci, papa depășea ca autoritate orice împărat din Europa și-i umplea  pe toți  de groază. Așa lucrează duhul  de teroare al Fiarei care în vremurile din urmă se va întrupa în Anticrist.

Reapariția în vremea necazului celui mare  a acestui sistem oprimant  al papalității va umple cu mirare pe locuitorii pământului ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieții Mielului. Însă cei care își au numele scris de la întemeierea lumii în cartea vieții nu se vor mira de apariția lui Anticrist și a sistemului său de opresiune.  Este trist însă faptul că mulți cercetători ai Bibliei nu cred că Dumnezeu a întocmit  lista celor mântuiți de păcat și de moarte,mai  înainte de întemeierea lumii.

A doua parte a textului nostru de comentat începe așa: ”Aici este mintea plină de înțelepciune”. Avem nevoie de minte și de înțelepciune ca să  distingem ce semnificație au cele șapte capete ale fiarei și cele zece coarne ale ei.

Îngerul explică lui Ioan că cele șapte capete sunt șapte munți pe care șade femeia.(Și orașul Roma este așezată pe șapte coline) Ele sunt totodată șapte  împărați dintre care cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă și, când va veni, va rămânea puțină vreme. ”Și Fiara, care era și nu mai este, ea însăși este al optelea împărat : este din numărul celor șapte, și merge la pierzare.” Aici avem a face cu un limbaj  ermetic  închis. Fiara face parte dintr-o pleiadă de șapte împărați dintre care cinci au căzut, curmânndu-li-se  viața. Al șaselea își exercită funcția, iar al șaptelea,care este însăși  Fiarea, rămână puțină vreme, ca să dispară și apoi să reapară ca al optelea împărat, detașat de cei șapte, și  sortit pieirii. Acest joc  este din partea Fiarei  o diversiune  care servește la umbrirea identității sale în fața lumii. Însă ea nu înșală decât pe cei ce n-au numele scris în cartea vieții Mielului.

Cele zece coarne sunt zece împărați de altă obârșie decăt cei șapte discutați anterior. Ei n-au primit încă împărăția, dar o vor primi timp de un ceas împreună cu Fiara. Deci acest ceas profetic reprezintă a doua perioadă de domnie a Fiarei, ca al optelea împărat, înfruntându-se cu Hristos la Meghido. (Apocalipsa :19:19,20; Ezechiel 38:18-23)

Cei zece împărați, reprezentați prin coarne, domnesc  împreună cu Fiara, având un singur gând:să dea  acesteia  puterea și stăpânirea lor. Ei realizează astfel o unitate quasi-perfectă în vederea războiului cu Mielul. Însă Mielul îi va birui cu sabia gurii sale,  și aleșii însoțind pe Miel  îi vor birui deasemenea.

Îngerul arată și o altă fațetă a Prostituatei, zugrăvind o femeie ce șade pe ape mari.Apoi ne dă și o explicație:”Apele pe care le-ai văzut, pe care șade Curva, sunt noroade, gloate, neamuri și limbi.”Din această exprimare putem deduce că Prostituata își extinde influența asupra tuturor popoarelor,își crează fiice  în mijlocul tuturor națiunilor și triburilor. Nicio comunitate umană nu scapă de putrăziciunea ei.

Încă înainte de Armaghedon, când cei zece împărați și însăși Fiara vor fi nimiciți de Hristos și de suita Lui, acești împărați și Fiara(Anticristul) se vor umple de ură față de Curva cea mare și o vor pustii, carnea i-o vor mânca și o vor arde cu foc. Aceasta va fi deci soarta bisericii universale, inființată de papalitate în spiritul globalizării ce se impune tot mai mult  la ora actuală. Acum se pune întrebarea : Din ce pricină  cei zece și Fiara se întorc împotriva Curvei ca s-o nimicească? Răspunsul ni-l dă chiar îngerul:”Dumnezeu le-a pus în inimă să-l aducă la îndeplinire planul Lui.” Iată un aspect important al atotputerniciei divine. Ceatorul își pune propria sa intenție în inima creaturilor. Nu numai oamenii, ci chiar și îngerii decăzuți în frunte cu Satan sunt niște creaturi. Ei își au viața, mișcarea și ființa în Creator.(Fapte 17:28)Intenția de a nimici Curva cea mare, Dumnezeu a plantat-o în inima celor zece și în inima Fiarei. Însă, lucru uimitor, Dumnezeu poate determina chiar și pe vrăjmașii noștri să ne facă un bine, dacă căile noastre sunt plăcute Lui.(Prov.16:7)

În contrast cu Prostituata cea mare, Cuvântul Domnului ne vorbește  despre  și Mireasa Mielului, ferită de idolatrie și de spurcăciunile  adiecente. (Apoc.19:7,8)Hristos își va răpi Mireasa înainte de Marele Necaz al lui Iacov. ( Apoc.3:10; 1Tess.4:14-18) Adresându-se Bisericii din Corint, Pavel scrie următoarele cuvinte:”Căci sunt  gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfățișez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată.”(Tes.11:2) Da, Biserica lui Hristos este curată de idolatrie și de orice întinăciune a cărnii și  a duhului. Însă noțiunea de ”Casa lui Dumnezeu”  nu cuprinde numai Mireasa, ci și pe nunțași, care pot aparține Legii sau Harului, însă ceea ce îi leagă este credința în învierea morților.(Romani 4:16,17)Nu toți creștinii se învrednicesc să facă parte din Mireasă, însă mulți dintre ei vor avea harul să facă parte din alaiul de nuntă, potrivit principiului :” mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși”.(Matei 20:16)

Este potrivit să încheiem prezenta medițatie cu o sentință:”Dar Hristos este credincios ca Fiu peste Casa lui Dumnezeu. Și Casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm.”(Evrei 3:6) 

Sighișoara, 9 iulie 2016                 Szekely Carol