Bucuria ca putere de a suferi pe calea iubirii, de dragul eliberării
Autor: John Piper  |  Album: Diverse  |  Tematica: Umblarea creștină
Resursa adaugata de Mada_O in 06/06/2020
    12345678910 0/10 X
Sursa originala: http://www.desiringgod.org/
Referințe

Apostolul Ioan a ridicat ochii spre cer și Dumnezeu i-a relevat o licărire asupra existenței universului, iar el a scris tot ce a văzut ca noi să cunoaștem astăzi aceste lucruri. A scris „Am văzut în cer o carte scrisă pe dinăuntru și pe din afară, pecetluită cu șapte peceți. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: ‘Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?’ Și nu se găsea nimeni, nici în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, care să deschidă cartea și să se uite în ea. Și am plâns mult pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea și să se uite în ea. Și unul din bătrâni mi-a zis: ‘Nu plânge; iată că Leul din seminția lui Iuda, a biruit ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei’. Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu trimise în tot pământul. El a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce ședea pe scaunul de domnie, când a luat cartea, făpturile vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută și potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților. Și cântau o cântare nouă și ziceau, ‘Vrednic ești Tu, căci ai fost junghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice seminție, de orice limbă, din orice norod și de orice neam și ai făcut din ei o împărăție și preoți pentru Dumnezeu, și ei vor împărți pe pământ’. M-am uitat, și, împrejurul scaunului de domnie, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zeci mii și mii de mii, care spuneau cu glas tare: ‘Vrednic este Mielul, care a fost junghiat să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava și lauda.’ Și pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare și tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: ‘A Celui ce șade pe scaunul de domnie și a Mielului să fie lauda, cinstea, și stăpânirea în vecii vecilor’, și făpturile vii ziceau: ‘Amin’. Și cei douăzeci și patru de bătrâni s-au aruncat cu fața la pământ și s-au închinat.”

Există câteva lucruri care sunt clare din Apocalipsa 5. Iată câteva dintre ele:
1. Isus este cheia care deschide misterul istoriei. Și când cheia deschide misterul istoriei și povestea este spusă, El se dovedește a fi realitatea fundamentală. Deci El deschide misterul istoriei și, prin urmare, El este centrul istoriei noastre. Acesta este primul lucru. Iată al doilea lucru.
2. Ioan ne spune că motivul pentru care Isus este vrednic să deschidă misterul istoriei este acela că El a fost Mielul junghiat și Leul care a biruit. Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca centrul poveștii universului să fie asemănată cu un leu ca fiind miel, și un miel ca fiind leu. Acest lucru e evident.
3. Realizarea lui Isus când a triumfat ca Miel junghiat a fost acela de a aduce oamenii la Dumnezeu, din orice seminție, din orice limbă, din orice norod și din orice neam, și să îi facă regi și regine pentru Dumnezeu, transformându-i în preoți, ca să își petreacă eternitatea lăudându-l pe Domnul Isus. Aceasta e clar.
4. Evoluția acestei realizări este aceea că Isus este infinit vrednic de admirație veșnică. De la fiecare creatură din cer, de pe pământ, de sub pământ și din mare, pentru gloria Sa infinită. Vrednic este Mielul care a fost junghiat să primească puterea și înțelepciunea, tăria și cinstea, slava și lauda. El este vrednic de laudă, onoare și admirație eternă. Este un alt mod de a spune lucrul acesta; universul există ca să arate vrednicia infinită a lui Isus arătată printr-o închinare deosebită a miilor de îngeri și a tuturor creaturilor și a milioanelor de oameni răscumpărați de pe tot pământul. Cu alte cuvinte, închinarea noastră este ecoul subiectiv al valorii obiective a lui Dumnezeu. Imensitatea valorii Sale este reflectată în intensitatea închinării voastre. Am fost creați pentru admirația perfecțiunii lui Isus, și cu cât admirația noastră este mai mare, cu atât este revelația glorificării lui Hristos mai mare. Vedeți legătura dintre intensitatea admirației și expunerea și claritatea meritelor Sale și glorificarea Sa în lume?

Una dintre cele mai mari descoperiri pe care le-am făcut vreodată, și este o mare ironie pentru mine, ca un ateist, romancier, filosof, Ayn Rand, a vorbit atât de clar și adevărat când a spus „ Admirația este cea mai rară și cea mai înaltă dintre plăceri.” Și ea nu știa de ce e așa; Nu știa motivul suprem pentru care Dumnezeu a făcut-o în acel fel sau pe tine în acel fel. Motivul este acesta; motivul pentru care admirația este, de fapt, cea mai mare plăcere a sufletului uman, este că Dumnezeu a făcut lumea și a modelat sufletul omului în așa fel încât Isus să fie glorificat și noi să fim satisfăcuți în același act al sufletului, și anume admirația fericită a perfecțiunii lui Isus. Am fost satisfăcuți în intensitatea bucuriei Lui și El este glorificat în noi. Acesta este modul în care Dumnezeu a făcut universul, și de aceea admirația este atât de rară și este cea mai mare plăcere a sufletului să o experimenteze. Ceea ce înseamnă că în universul acesta intensitatea bucuriei noastre în măreția lui Isus este o demonstrație a imensității frumuseții și a vredniciei Lui. Sau, cum ne place nouă să spunem, Isus este cel mai glorificat în noi când noi suntem cel mai satisfăcuți în El.

Universul există pentru glorificarea lui Isus, arătată în admirația oamenilor Săi. Universul există să afișeze vrednicia infinită a Mielului în închinarea intensă a oamenilor. Și pentru ca genul acesta de relatări să nu fie prea delicate, să spunem un pic mai mult despre viitor din Cartea Apocalipsei. În veacurile nesfârșite ale eternității nu va fi nici un obstacol în calea măreției bucuriei noastre în măreția lui Dumnezeu. Acum sunt multe obstacole; chiar acum mulți dintre voi întâmpinați piedici uriașe în bucuria pe care Isus o merită din partea voastră. Voi întâlniți, eu întâlnesc în fiecare zi, obstacole emoționale, indirecte, satanice imense. În vremea care o să vină nu va fi niciunul din aceste obstacole - nu va fi durere, boală, plâns, nici o calamitate și, cel mai important dintre toate, nu va fi nici un păcat aici, și nici acolo. Și nu numai că nu va fi nici un obstacol acolo, la plinătatea și intensitatea bucuriei voastre în Isus, acolo va fi o abundență perfectă de a exprima bucuria - un nou nume, o nouă coroană, o nouă hrană din Pomul Vieții, un nou cântec, un nou cer cu slava lui Dumnezeu înlocuind soarele și luna; un nou pământ, unde leul și mielul stau împreună, și lupul și mielul pasc împreună, un nou oraș, unde fiecare bun cultural care îi face pe oameni să iubească orașele o să existe acolo și toată mizeria și tot păcatul care îi face pe oameni să le urască nu va fi acolo. Niciun obstacol în calea fericirii tale și în belșugul tău, o abundență perfectă pentru afirmarea experienței bucuriei tale în Dumnezeu.

Dacă ești în Hristos – aici este un mare dacă, dacă ești în Hristos, dacă crezi în El - acesta este viitorul tău; înspre acolo mergi, acesta este premiul tău, o viață veșnică de bucurie, exprimată în 10.000 de moduri, admirația ta față de valoarea infinită a lui Isus, fără nici o piedică care vine din interiorul tău, nici o piedică care vine din afara ta, doar bucuria maximă în frumusețea lui Hristos. O cetățenie eternă într-un nou oraș, un nou paradis, fără obstacole, doar momentele nesfârșite pentru bucuria ta în măreția lui Isus.

Ce am făcut acum în ultimele 10,15 minute, a fost să pun bazele capacității tale de a îmbrățișa suferința pe calea iubirii pentru a avea eliberare. Asta am făcut. Și când spun eliberare, mă refer la eliberarea din întregul domeniu al împărăției sclaviei și a celui rău, care ține atât de mulți oameni în atâtea feluri diferite de robie. Dacă urmăriți calea iubirii pentru eliberarea din întunericul diavolului, în orice formă ar fi, veți avea de suferit. Și scopul acestui mesaj este să puneți această temelie sub picioarele voastre și să vedeți din Biblie modul în care această fundație vă împuternicește nu doar să îndurați, ci să îmbrățișați suferința pe calea iubirii până când nu veți mai avea suflare. Într-acolo ne îndreptăm. Deci mă refer la orice formă de eliberare din sclavia celui rău, eliberare de la sclavia industriei sexului de multimiliarde, sau atelierele de lăcomie, sau armatele cruzimii unde soldații sunt forțați să-și ucidă părinții, sau eliberarea a 125.000 de copii omorâți încă din pântecele mamelor, zilnic, în fiecare țară a lumii. Inclusiv în America, așa-numita țară civilizată, inclusiv în acest oraș cu o reputație bună din Atlanta, unde ieri, probabil una din patru sarcini s-a încheiat cu avort. Îmi pasă de această slavie; sclavia avortatorilor și sclavia celor mințiți de ceea ce au înăuntrul lor. Sau pentru eliberarea sclavilor orbiți ai clasei de mijloc a păcatului care populează campusurile cu miile, care se confruntă cu o soartă eternă de 10.000 de ori mai rea, orice rob va experimenta sclaviile de pe acestă planetă, iar aceștia sunt oamenii cu care te întâlnești în fiecare zi.

Vorbesc despre orice nivel al robiei, transmițându-vă să îmbrățișați suferința în numele iubirii, pentru cauza eliberării. Dacă urmărești această cale, o să suferi, și nu spun lucrul acesta pentru că sunt un profet. Spun aceasta pentru că Biblia spune mereu și mereu, „Toți cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniți. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casa Lui? Nu vă mirați de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi. Să nu fiți pătrunși de această suferință, căci știți că la aceasta ați fost chemați”. Multe sunt necazurile celor neprihăniți, Biblia a lămurit că dacă mergi pe calea dreptății și pe calea milei și a iubirii, pentru eliberare, vei avea de suferit. Și scopul mesajului meu este să pună o asemenea bază ca să nu trebuiască numai să îndurați, ci să îmbrățișați lucrul acesta.

Dacă Îl urmezi pe Isus pe calea iubirii, vei suferi. Și cu acest gând ne vom preocupa restul timpului, vom merge la cartea Evrei; dacă puteți să vă uitați în Bibliile voastre, ar fi minunat, dacă nu, este în regulă, doar ascultați. Și ne vom uita la Capitolul 10, la câteva versete, capitolul 11, câteva versete, și Capitolul 12, câteva versete. Și sper ca pentru tot restul vieții voastre să fiți capabili să spuneți, dacă nu sunteți deja, am văzut un model de putere de a suferi în Evrei 10,11, și 12, cum nu mai văzusem niciodată și mi-a slujit bine în viața de sacrificiu încă de la Passion 2013. Deci acesta este scopul meu.

Permiteți-mi să vă ofer un model; Îl voi descrie și apoi vom merge să vedem în Biblie, pentru că ce spun eu nu contează. Ce spune Cartea aceasta contează infinit. Dar permiteți-mi să descriu doar unde ne îndreptăm, în trei pași, și vom merge la acele trei pasaje și vom vedea acești trei pași în fiecare dintre texte.
1. Acesta este modelul puterii de a îmbrățișa suferința pe cale iubirii, pentru cauza eliberării; aceasta este. O inimă, inima ta prețuind cu bucurie făgăduința promisă, despre care am vorbit 15 minute încercând să o descriu- - un paradis, un nou paradis, un nou oraș, o nouă coroană, o nouă eliberare de păcat și, cel mai important dintre toate, văzându-l pe Hristos față în față și exprimând în zece mii de moduri admirația față de El. O satisfacție prezentă profundă în acea viitoare speranță glorioasă; acesta este numărul unu, primul strat.
2. Acea satisfacție sufletească în viitorul tău bogat în Hristos, te eliberează de frică
3. Acea libertate de a te proteja, de a te îmbogăți, teama îmbucurătoare te eliberează să îmbrățișezi suferința în numele iubirii pentru ceilalți.

Aceștia sunt cei trei pași, și îi voi spune din nou. Satisfacție sufletească atotpătrunzătoare și de nezdruncinat în promisiunea unui viitor plin cu Hristos. Numărul doi, influența pe care o are eliberarea fricii de auto-protejare. Și al treilea lucru, rodul iubirii neînfricate care se revarsă în viața ta, indiferent de costuri. Acum aceasta este ceea ce vreau să vă arăt din Biblie, și este minunat. Aceste fragmente din Evrei, pur și simplu, m-au uimit ani de zile, și vreau atât de mult, la vârsta de 66 de ani - nu știu de ce sunt încă aici - dar vreau atât de mult la vârsta de 66 de ani să învăț încă asta și să fiu așa cum este relevat aici.

Să deschidem la Evrei 10:32-35: „Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe: pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă – sau din robie putem spune - şi aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!"

Acum uitați-vă la aceasta. Versetul 34 descrie niște creștini; unii sunt în închisoare pentru credința lor, alții nu sunt în închisoare pentru credința lor, și cei care nu sunt, se confruntă cu o alegere. Vom merge în închisoare și ne vom alinia cu cei care sunt acolo și, astfel, ne vom risca viața și casele, proprietatea și copiii, vom risca sau vom sta în siguranță fără să ne pese de cei care sunt acum în închisoare? Aceasta este alegerea pe care ei trebuie să o facă, și nu s-a întâmplat nimic special când au mers la închisoare sau ceva extrem de uimitor s-a întâmplat atunci când au mers. Ceea ce s-a întâmplat nu a fost uluitor că ei au fost persecutați și proprietatea lor a fost jefuită. Ci ceea ce s-a întâmplat extraordinar a fost faptul că ei s-au bucurat de răpirea proprietății lor.

Așa că o să vă citesc; acesta este versetul 34: „Ați avut milă de cei din temniță și ați primit cu bucurie răpirea averilor voastre.” Aceștia sunt cei 60,000 pe care vreau să-i trimit. Când interiorul tău este zdrobit și ei scriu pe peretele tău despre creștini și își rotesc ochii și te blochează, vreau să fii atât de înrădăcinat în primele 15 minute ale acestui mesaj încât să te bucuri de aceasta; acesta ar fi un miracol absolut. Asta ar fi o minune, și asta e minunea pe care Louie o caută. Aceasta este minunea pe care o caut; despre aceasta este această conferință  - glorificarea valorii infinite a lui Isus, pentru ca El să rămână bucuria noastră când totul în jurul sufletului nostru cedează.

Întrebarea este, cum fac ei lucrul acesta? Și răspunsul este evident; sună cam așa: acceptați cu bucurie răpirea averii voastre pentru că știți că aveți o răsplătire mai mare care dăinuiește. Ei aveau un oraș; un paradis. Ei aveau un viitor fără de păcate. Au avut un belșug pentru bucuria veșnică care o întâmpină pe cale și care s-a frânt în inimile lor cu o convingere atât de uimitoare, încă nu au avut nevoie să cârtească sau să se îngrijoreze sau să se zbuciume, să fie mânioși, sau revoltați, sau amărâți de persecuția lor. Ei s-au bucurat și au cântat în drum spre închisoare. Acesta este capitolul 10, și este de-a dreptul uimitor. Fundamentul lor constă în faptul că ei aveau o răsplată mult mai bună, infinit mai bună. „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice, în dreapta ta.” Nimic nu poate oferi lumea aceasta sau să poată fi comparată cu cea viitoare, și prin urmare, sunt liber de frica mea. Sunt în drum spre închisoare spre lagărele de sclavi, și voi iubi, cu această speranță a eliberării.

Acum să mergem la capitolul 11, versetul 24 la 26. „Prin credință”, uitați-vă din nou; acesta este același tipar. Căutați-l. „Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon - minunat cuvânt -, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.” Este exact la fel, același extraordinar argument și model. S-ar putea să vă întrebați, poate că nu, dar am să vă vorbesc ca și cum v-ați întreba. De ce ai folosi cuvântul îmbrățișați suferința atât de des, și nu doar îndurați suferința? De ce continui să ne vorbești despre nevoia de a îmbrățișa suferința? Și răspunsul meu este la versetul 25: „Moise a ales să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.” A pătruns suferința și apoi a trebuit să o îndure subit; el s-a uitat drept în față. Suferința mergea direct către el. Și el a mers și a îmbrățișat-o pentru următorii 40 de ani din viață. El a ales să-și iubească oamenii cu cel mai mare preț. El ar fi putut să stea în Egipt cu orice plăcere lumească pentru tot restul vieții, dar el a zis, „Plec de aici, merg la oamenii aceștia care mă vor întrista din nou și din nou, pentru că mă uit la răsplată și acestea sunt trecătoare, pe când celelalte unde vreau să mă duc, nu sunt.” Acesta este modelul, satisfacția sufletească a lui Moise este viitorul bogat al lui Mesia, eliberat de frica protejării de sine, pentru a se da la ocara reproșului unui popor în Numele lui Mesia. Astfel, el a eliberat poporul din robia Egipteană cu acea speranță și satisfacție cu care s-a îndepărtat de plăcerea pământească.

Capitolul 12. Acesta este probabil cel mai minunat capitol; cel mai controversat, și cel mai important. Evrei capitolul 12, versetul 1 la 2: „Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară atât de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la căpetenia și desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” Acesta este cel mai mare act de eliberare care s-a întâmplat vreodată în istoria lumii; Fiul lui Dumnezeu suferind agonia și rușinea crucii pentru a ne purta păcatele și pentru a ne elibera din robia morții și a iadului și a păcatului. Apocalipsa 1:5: „Ale Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său.”

Cel mai mare act de eliberare s-a întâmplat când Isus a murit în locul nostru și a purtat păcatele și a plătit datoria noastră. Și întrebarea este, cum a avut Dumnezeu-Omul mijloacele necesare să îmbrățișeze și să îndure crucea? De unde a venit? Vedem în versetul 2, „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea.” Acesta este exact același model ca a lui Moise, și a primilor creștini. Inima Sa infinită fără de păcat a fost stăpânită de bucuria de a ști ce urma să obțină. „Nimeni nu are dreptul să-mi ia viața cu sila; ci o dau eu de la Mine. Am puterea s-o dau și am puterea s-o iau iarăși.” A mers în această suferință cu ochii larg deschiși și spune, „Ceea ce mă stăpânește, ceea ce mă întărește, ceea ce mă ține este bucuria care triumfă păcatul și Satana și iadul și moartea și adunarea mea, un număr nespus de cei răscumpărați care vor petrece eternitatea cu Mine, bucurându-se și închinându-se; această perspectivă mă întărește și mă face să trec prin suferința aceasta.” Același principiu ca cel care te conduce dacă vei înțelege asta și vei trăi în conformitate cu lucrul acesta.

Permiteți-mi să rezum; primii creștini au îmbrățișat suferința cu bucurie, suferința eliberării, pentru că ei aveau o stăpânire mai bună și veșnică. Moise a îmbrățișat suferința eliberării pentru că a văzut plăcerile Egiptului ca fiind trecătoare și el și-a îndreptat ochii către răsplătire. Isus a îmbrățișat suferința eliberării pentru că El a fost susținut de bucuria care i-a fost pusă înainte.

Acum 40 de ani studiam în Germania, iar subiectul meu a fost porunca lui Isus de a-i iubi pe vrăjmași și motivația care ar susține iubirea de vrăjmași. Și citeam la scară largă în literatură de etică și părea că oriunde mă îndreptam predarea standard era că dacă faci o faptă bună pentru recompensă, ai distrus bunătatea actului tău. Și argumentul era că dacă faci un bine pentru cineva pentru recompensa ta, nu ești iubitor, ci egoist. Pentru mine a fost un punct de cotitură, un fel de test; și s-a ajuns la aceasta: „Voi, profesori de etică, îmi spuneți, mă provocați, mă tentați să fiu motivat în actele mele de dragoste de o motivație mai mare decât Salvatorul meu? Aceasta este blasfemie! Vă voi urma pe voi, sau voi urma ce scrie în aceste texte?” El a privit către premiu. Am o comoară mai bună care dăinuiește pentru bucuria care mi-e pusă înainte. Sunt condus.

Pe care cale voi merge? Urmărești înțelepciunea lumească care pare atât de dreaptă și este de fapt atât de greșită? Sau voi merge după Biblie. Vei avea asemenea momente de cotitură în viața ta; aceasta ar putea fi unul dintre ele. Toată satisfacția pe care primii creștini au avut-o, și Moise, și Isus, în timp ce se uitau la răsplată, era puterea de a nu fi egoiști, ci de a fi eliberați de aceasta. El i-a eliberat de protecția fricii lor. Această concentrare asupra gloriosului Hristos, i-a eliberat și a umplut viitorul satisfăcător, eliberându-i prin dragoste. Nu i-a făcut egoiști; a frânat puterea egoismului în viața lor, astfel încât și-au dedicat viața oamenilor mereu și mereu. Și dacă vă întrebați, și ar trebui să o faceți, de ce nu este egoist să iubiți o persoană pentru propria recompensă? Ar trebui să vă întrebați asta. Aceasta este o bună întrebare; și aici este răspunsul. Nu este egoist să iubești o altă persoană pentru răsplata ta în Isus, pentru că această recompensă și satisfacție în ea însăși este puterea care te mișcă să-ți pui viața la dispoziție pentru ei, și tu țintești să îți stabilești viața pentru ei ca să-i cuprinzi în recompensa ta care te motivează. Nimeni nu poate să spună că acest lucru este egoist.

Permiteți-mi să rezum și să închei. Acest mesaj a început cu înălțarea lui Isus și nu doar a lui Isus demn ca Mielul care a fost junghiat și leul din Iuda, ci Isus care ne promite un viitor al unui oraș nou și al unui paradis și a unei coroane noi, al unui cer nou și un pământ nou în care nu vor exista obstacole în calea bucuriei noastre, ci o abundență minunată de a exprima starea noastră, pentru ca fiecare os din trup să manifeste vrednicia pentru tot binele pe care El l-a făcut. Și atunci putem spune că vei suferi dacă mergi pe calea iubirii pentru eliberare. Biblia spune aceasta, nu eu. Așadar am spus că există un model pentru a face așa, iar modelul are trei puncte: 1) fundamentul satisfacției sufletești care vine din izvorârea în prezentul glorios al acelui viitor cu Isus, 2) eliberarea de frică transformată în putere și 3) actele iubitoare de sacrificiu care eliberează pe cel robit.

Permiteți-mi să închei în modul acesta. Nu este o întâmplare că cel mai bun capitol din Biblie este efortul lui Pavel de ne ajuta să îndurăm și să îmbrățișăm suferința pentru siguranța bucuriei noastre viitoare. Așa se termină capitolul; cel mai extrem capitol din Biblie, Romani 8, și se încheie cu acel fel de efort încărcat de adevăr al apostolului Pavel pentru a ajuta 60,000 de oameni să îmbrățișeze suferința de dragul iubirii, datorită unei speranțe nezdruncinate, care este relația lui Dumnezeu cu noi în Isus. Sună cam așa: „Deci ce vom zice noi în fața tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci l-a dat pentru noi toți, cum ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este acela care-l socotește neprihănit. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi. Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea sau prigonirea sau foametea sau lipsa de îmbrăcăminte sau primejdia sau sabia? După cum este scris: din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat. Totuși în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”



Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 670
  • Export PDF: 2
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni