Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi! Sunt atât de bucuros că sunteți aici. Respirați adânc și primiți prezența Domnului în inimile voastre și în viața voastră. Toate lucrurile minunate pe care vrea să le facă, pe care tânjește să le facă și schimbarea pe care este gata să o aducă. Un nou tu este în lucru, ia o altă formă. Nu mai ești cine erai. Dumnezeu lucrează la inima ta, în familia ta, la locul tău de muncă creând un nou viitor pentru tine. Primește-l azi! Primește-l. Aceasta este promisiunea minunată a Duhului Sfânt în timp ce ne uităm la aceste imagini frumoase din Biblie care ne ajută să înțelegem slujirea și măreția Duhului Sfânt. Îl vedem venind sub formă de vânt, de foc, de ulei de ungere, dar azi Îl vedem într-una din cele mai puternice ipostaze pe care cineva și-ar putea-o imagina. Atunci când Duhul Sfânt a ales să se descrie, s-a descris ca un râu cu apă vie.

În câteva momente ne vom ruga ca acel râu cu apă vie să curgă prin fiecare dintre noi. Cuvântul potrivit pentru aceasta este trezire. Trezire. Îl vom ruga pe Domnul să aducă trezire în inimile noastre, în biserica noastră, în orașul nostru și în poporul acesta și Îi vom cere să înceapă chiar aici, cu noi. Vom încheia această predică cu un timp de rugăciune și, în acel timp de rugăciune, vi se va da o varietate de modalități prin care Îl puteți invita pe Domnul să vină și să aducă o binecuvântare specială, sau îndrumare, sau putere în viața voastră. El are ceva ce vrea să facă cu tine, în tine și prin tine. Poate că ai venit azi aici doar din obligație, poate nici nu voiai să fii aici. Ei bine, prea târziu. Dumnezeu te are acum. Doar glumesc. El merge doar în locurile unde este chemat. Așa că Îl poți ține la distanță, îți poți împietri inima, dar dacă ți-ar plăcea să ai parte de bucurie, putere, promisiune și un viitor minunat, începe să-ți înmoi inima și să primești prezența Duhului Sfânt.

Tată Ceresc, lasă mila Ta asupra noastră acum când ne apropiem de Cuvântul Tău și Te rugăm să ne ierți vorbitorul pentru că păcatele lui sunt multe. Binecuvântează-i pe Travis și Alicia care ne conduc și lasă ca Duhul Tău să fie puternic printre noi. Aceasta este ruga noastră și toți cei care sunt de acord cu această rugăciune să spună "amin".

Umbra/întunericul s-a așezat pe societatea americană, religia creștină este în declin, indiferența spirituală este peste tot, achiziția de proprietăți, creșterea averii, mai multă plăcere, oamenii sunt obsedați să aibă mai mult și sunt mai puțin înclinați să știe mai multe despre Dumnezeu. Dependețele sunt numeroase, frecventarea bisericii a scăzut chiar și cu populația care a crescut și cu 300% în unele zone față de anii trecuți. Cea mai mare denominațiune raportează un declin în numărul membrilor bisericii. Și în rarele ocazii când probleme precum spiritualitatea sunt discutate, Evanghelia este atacată. Autoritatea Bibliei este pusă sub semnul întrebării, doctrina salvării prin har și credință este pusă pe altarul pentru evoluția umană. Universalismul susține că nimeni nu e un păcătos și că nu avem nevoie de un Salvator, că dacă există o eternitate cu toții vom fi salvați, nu există dreptate sau judecată. Acestea sunt lucruri preistorice, arhaice, barbare.

Toate acestea nu sunt vești bune, dar nu sunt nici vești recente. Sună de parcă aș descrie America modernă, dar nu o fac. Sună de parcă fac referire la un studiu din 2019, dar nu o fac. De fapt, mă întorc în istorie, portretizând un peisaj spiritual al Americii descris în ultimul deceniu al secolului 18. Francis Asbury, impunător episcop metodist, după care a fost numit seminarul, a realizat acest raport sumbru în 1794: „În interiorul frontierelor Americii, aproximativ 1 din 100 de oameni este interesat de Dumnezeu, restul pur și simplu vor pământ bun.” Andrew Fulton, un episcop prezbiterian din Scoția a zis: „În toate orașele nou formate în colonia de vest am găsit foarte puțini credincioși.”

Națiunea suferea de o secetă spirituală, dar apoi ceva minunat s-a întâmplat. Ploi de trezire au început să curgă și s-au simțit în versanții din Kentucky. Biserica Cane Ridge a fost o congregație neasumată așezată în zonele deluroase la 20 de mile de Lexington. În structura sa simplă nu puteau încăpea 500 de persoane. E greu de imaginat 500 de oameni înghesuiți acolo, dar ei spuneau că era posibil. Era păstorită de Barton W. Stone. Acesta era unul din trupa liderilor spirituali care se rugau pentru o trezire. Au început să se întâlnească liderii, iar mai apoi s-au alăturat și congregațiile lor pentru perioade lungi de rugăciune, de comuniune, de închinare, de predicare. În prima parte a anilor 1800 biserica Cane Ridge a fost desemnată ca gazdă a una din aceste adunări, iar în anticiparea unei mulțimi mai mari au ridicat un cort pe care l-au atașat de clădirea lor. Acel cort adăpostea 500 de persoane. Curând a devenit evident că acel cort era mult prea mic. Oamenii au început să ajungă în 6 august 1801. Pentru anul 1801 această ilustrație este cea mai potrivită pentru a arăta un serviciu de închinare. Oamenii au început să vină din toate părțile țării. Ajungeau pe jos, pe cai, în vagoane. În 3 zile, 12000 de oameni s-au adunat. Și ce a început în biserica din Cane Ridge a continuat zi după zi, după zi de servicii de comuniune centrate pe Hristos, cu predicare, cu rugăciune și cu o revărsare minunată a Duhului Sfânt. A fost puțin haos. Oamenii se pocăiau, cădeau, plângeau, primeau, dar a fost o trezire ce a început în Cane Ridge, Kentucky.

Istoricii au început să recunoască ce a început în Cane Ridge, la data de 6 august 1801, ca fiind începutul a ceea ce se numește Marea Trezire sau Cea De-a Doua Mare Trezire în America. Un istoric spune: „Comuniunea de la Cane Ridge a devenit rapid unul dintre cel mai bine relatate evenimente din istoria americană. Discutabil, cea mai raportată adunare creștină din toată istoria americană. A aprins explozia religiei evanghelice care curând a ajuns în fiecare colț al vieții americane. Pentru decenii rugăciunile din întâlnirile de tabără și treziri erau ‘Doamne, fă-o ca la Cane Ridge!’” Cea De-a Doua Mare Trezire s-a manifestat printr-o explozie la nivelul prezenței în rândul bisericii și reformele sociale care au început. Printre acele reforme sociale au fost două dintre cele mai cunoscute în America: abolirea sclaviei și reformarea și apărarea drepturilor femeii. Au început nu la Washington, ci la Marea Trezire.

Sperați vreodată la o așa mișcare și în vremurile noastre? Sperați să vedeți biserici adormite că se trezesc? Sperați să vedeți treziri în zilele noastre? Oh, și eu îmi doresc! Nu trăim noi în zile care ne sunt umbrite de atâta ură, violență, tensiune, de căutare de țapi ispășitori și de arătare cu degetul? A devenit dificil să găsești un indicator social bun. Prezența la biserică este scăzută în America, numărul celor care se identifică a fi creștini, de orice fel, a scăzut cu 12% în ultimul deceniu. Conducem lumea în procente la capitolul încarcerări. Rata sarcinilor în rândul adolescentelor este cea mai mare în rândul țărilor dezvoltate. Credința în Dumnezeu e scăzută, iar cea în fantome crește. O prietenă mi-a spus acum ceva vreme că ea a hotărât să nu aibă copii pentru că nu poate suporta gândul în ce fel de lume s-ar naște copilul ei. Îi pot înțelege grija, totuși, noi avem speranță. Avem speranță și slujim un Dumnezeu Atotputernic care nu este diminuat de constrângerile societății, care nu depinde de nicio politică sau de vreun politician, dar care în orice vreme aleasă și oricând va dicta dorința Lui suverană, poate lăsa o ploaie a trezirii peste țara noastră și să o schimbe de la o generație la alta. Aceasta este promisiunea lui Isus și aceasta este puterea Duhului Sfânt.

Această promisiune e găsită în Ioan, capitolul 7. A patra evanghelie, în capitolul 7, versetele 37 la 39: „În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului (vă voi spune despre ce praznic e vorba în câteva momente), Isus a stat în picioare şi a strigat: 'Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. ' Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.” Isus a spus aceste cuvinte într-o zi de octombrie într-un Ierusalim aglomerat. Oameni din toată lumea știută atunci au venit acolo pentru a lua parte la sărbătoarea corturilor, o celebrare anuală în memoria lovirii stâncii care a dat apă în povestea lui Moise. Moise a lovit stânca, apa a început să curgă, iar oamenii se adunau în fiecare an să sărbătorească și comemoreze asta. Făceau asta pentru o săptămână și în fiecare dimineață preotul umplea un ulcior de aur cu apă și îl ducea pe o cărare făcută de oameni către Templu. Anunțat de trâmbițe, preotul înconjoară altarul și toarnă apa în jurul lui. Apoi, în ultima zi, ziua măreață a praznicului, preotul înconjura altarul de 7 ori, cam cum a fost la Ierihon atunci când Iosua îl înconjura. Trecea împrejurul lui și turna 7 vase cu apă.

Nu mă pot abține să nu mă întreb dacă nu cumva în acest moment, Acel Învățător din nordul Galileii a cerut atenția tuturor. „Isus a stat în picioare”. Rabinii nu făceau acest lucru, ei predicau stând jos. El nu a făcut asta. El s-a ridicat și a făcut ce anume, biserică? A spus cu voce tare: "Dacă cineva însetează…" Nu vi-L imaginați strigând la acea mulțime, o mulțime multi-etnică, oameni care au venit de peste tot din lume: „Dacă însetează cineva... ”? Acolo, la acel eveniment care sărbătorește revărsarea apei a spus: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.” Apoi uitați-vă la această invitație: „‚Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.’ Spunea cuvintele acestea despre Duhul.”

Așadar Isus se ridică, cere atenție, vorbește tare ca toți să Îl audă și face marea chemare pe care, dacă nu o înțelegem, Ioan scriitorul evangheliei face ceva necaracteristic pentru un scriitor de evanghelii. Acesta trece de la unul care transmitea ce s-a întâmplat, la unul care interpretează ceea ce s-a spus acolo. Dintr-odată își pune pălăria de comentator. Și uitați-vă ce a spus: „‚Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.’ Spunea cuvintele acestea despre Duhul.” Duhul Sfânt. Deci cum primește cineva Duhul Sfânt? Simplu! Trebuie să-L bea pe Isus. E atât de simplu. Și, pe măsură ce Îl primim pe Isus, când Îl bem, este o promisiune că El în forma Duhului Sfânt se va revărsa din noi într-o imagine atractivă, frumoasă, înviorătoare de râuri, dar nu doar un râu, ci o varietate de acestea, cu apă vie.

Cred că aceasta este promisiunea lui Isus la trezire. Este o trezire personală, la nivel de grup, poate fi chiar teritorială, regională sau națională și ceea ce s-a întâmplat la Cane Ridge, în Wales sau în Coreea se poate întâmpla chiar și aici. Vedeți această promisiune? Haideți să deslușim câteva fraze. În primul rând spune: „Dacă însetează cineva.” Vă rog să ridicați mâna dacă faceți parte din acel „cineva”. E vreo mână care nu a fost ridicată? Dacă e așa, treziți-o! Faci parte din „cineva”. Nu-mi pasă cât de bătrân ești, de etnia ta, de venitul tău, de sexul tău, de câți urmăritori ai pe rețelele de socializare, de greutățile din viața ta. De fapt, îmi pasă de ele, chiar îmi pasă! Nu am vrut să sune așa. Dar asta nu contează. Dacă cineva... Dacă cineva face ce? Dacă însetează cineva. Setos după prieteni, după un scop, după un sens, după răspunsuri, după iertare, după îndurare, după direcție, după roade, după speranță, după viață după moarte. „Dacă însetează cineva, să vină la Mine.”

Încă o dată, Isus stătea în mijlocul uneia dintre cele mai mari adunări religioase din fiecare an, în orașul Ierusalim. Era un loc foarte religios, într-un moment foarte religios și, totuși, Isus nu spune, „urmați o religie”. El spune: „Veniți la Mine!” O persoană poate face parte din multe religii și poate fi prezentă la multe programe bisericești și din păcate nu-L găsește pe Isus. Iar Isus spune: "Acelea vă pot ajuta, dar nu vă bazați pe ele. Veniți la Mine! Iar când veniți la Mine, ce să faceți? Veniți la Mine și luați o gură." Nu erați atenți, nu-i așa?"Veniți la Mine și gustați. Veniți la Mine și luați o mostră. Nu, veniți la Mine tot așa precum ați ridica un container de apă într-o zi călduroasă și ați ridica-o deasupra capului și ați lăsa fiecare strop de Gatorade să cadă peste voi. Veniți la Mine și înghițiți! Lasă-Mă pe Mine să ajung în interiorul tău și să găsesc cel mai uscat loc."

Nu asta faceți atunci când beți? Aveți încredere în lichid că va merge în părțile interioare ale vieții voastre, ale trupurilor voastre. În părți pe care nu le-ați văzut niciodată și aveți încrederea că acea apă, sau orice alt lichid, va face ce poate doar ea să facă. Te va sătura. Vorbesc cu cineva care este uscat? Care are locuri uscate? Isus a spus că se poate ocupa de așa ceva."Vii la Mine și ne vom ocupa de uscăciunea ta." Și când o faci, promisiunea trezirii devine puterea trezirii.

Vedeți, voi faceți asta, eu fac asta și atunci râuri de apă vie vor curge. „Din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Și din nou, ca să fim siguri că ați înțeles, Ioan scrie că Isus vorbea despre Duhul Sfânt. Deci pe măsură ce Îl primim pe Isus, iasă Duhul Sfânt afară. Îi primim promisiunile, învățăturile, prezența, sacrificiul făcut pe cruce pentru noi, învierea din morți și evanghelia. Îi dăm toată autoritatea în viața aceasta și pe măsură ce aceasta se întâmplă, putem fi siguri că ceva neforțat, neprefăcut, foarte autentic se va întâmpla. Noi ne vom înmuia și Duhul Sfânt va țâșni din noi ca un izvor.

Nu am fost crescut la o fermă, dar am fost crescut într-un ținut cu ferme și am devenit familiar cu ceea ce, pe vremea când eram tânăr, credeam că este o frază neobișnuită și anume că unele ferme aveau apă vie. Apă vie! Credeam că era o sintagmă amuzantă. Apă moartă, apă vie. Dar dacă vrei o fermă care să aibă valoare, atunci te uiți după o fermă sau te uiți după o bucată de pământ care are apă vie. Ce înseamnă asta? Pur și simplu, înseamnă că este apă accesibilă pe acea proprietate. Apă forjabilă, sau poate e o fântână activă, sau poate e un râu care curge pe acolo, dar aceasta chiar schimbă totul! Pentru că există un potențial pentru irigări, este apă pentru vaci, pentru turmă. Unde este apă vie, este proprietate valoroasă.

Vă pot spune ceva? Unde este o persoană care Îl primește pe Isus, este apă vie. Și când mergi la serviciu, când mergi prin cartierul tău, când îți săruți copiii de noapte bună, când arăți bunătate oamenilor, atunci devii imaginea unei ape vii. Aceasta e imaginea pe care Isus o vrea pentru biserică. Așa se întâmplă trezirea. Trebuie să ajungem să fim atât de plini de Isus încât El devine o parte din noi, pe care nu trebuie să o forțăm, sau să o falsificăm, ci pe oriunde mergem, picură. Isus curge din noi în forma unei prezențe revigorante și minunate a Duhului Sfânt.

Cu ceva timp în urmă, soția mea Denalyn, a venit acasă de la magazin cu cea mai uimitoare poveste. Și îmi povestea cum a văzut o doamnă într-un scaun cu rotile care avea un tub de oxigen pus la nări și părea slăbită și palidă și era împinsă prin magazin de copiii acesteia, ori nepoții ei, așa a gândit soția mea. Doi adolescenți. Alegeau alimentele, iar Denalyn a simțit îndemnul Duhului Sfânt de a o ajuta pe această femeie, dar nu știa cum, nu știa dacă ar trebui să o facă. Pe când era la casele de marcat, s-a uitat în fața ei și i-a văzut pe doamna respectivă și pe cei doi adolescenți. Denalyn a spus că în acele momente, Duhul Sfânt i-a spus exact ce să facă. A zis că s-a aplecat în față și i-a șoptit femeii: „Vă deranjează dacă vă plătesc eu cumpărăturile?” Doamna a zâmbit, a lăcrimat, le-a spus propunerea și celor doi. Au zâmbit cu toții, iar Denalyn a făcut-o. A ajuns acasă, mi-a povestit întâmplarea și a spus că a fost punctul culminant al zilei ei. Am crezut că trezitul lângă mine ar fi punctul culminant al zilei ei... A fost un moment simplu, o întâmplare simplă în schema mare a lucrurilor, ceva nesemnificativ și, totuși, important pentru acea doamnă.

V-am împărtășit această poveste ca să vă rog să faceți un lucru. Luați acel moment și înmulțiți-l cu 2.18 miliarde. 2.18 miliarde este numărul de persoane de pe această planetă care se autoidentifică ca fiind creștini. Acesta e numărul de oameni în care spiritul lui Hristos ar trebui să locuiască. Acum, îmaginați-vă că acești 2.18 miliarde de oameni ar răspunde Duhului Sfânt după cum Acesta i-a îndrumat. Prin fapte bune, prin cuvinte de încurajare, prin gesturi de har. Nu am începe să vedem scânteia unei treziri în școli, în guvern, în afaceri, în cartiere? Nu am începe să simțim fluxul și căderea Duhului Sfânt? S-a întâmplat în 1801! Și ceea ce a început în acel serviciu de rugăciune în Cane Ridge, Kentucky, a făcut ca prezența la biserică să crească, dar, și mai important, a făcut ca reformele sociale să aibă loc și acestea au avut ca rezultat apărarea drepturilor femeii și da, abolirea sclaviei. Pentru că oamenii erau sensibili la lucrările Duhului Sfânt... Nu vă doriți ca ceva similar să se întâmple și în zilele noastre? E cineva care e de acord cu mine? Doamne, fă-o din nou! Nu putem încheia vorbind despre posibilitatea unei treziri? Trezirea începe atunci când oamenii lui Dumnezeu spun: „Doamne, fă-o din nou!”

Iubesc povestea cu predicatorul acelei țări, care înfometat după o trezire, obosit de imoralitatea societății, a ieșit în stradă și a desenat pe pământ un cerc cu diametrul de 3 metri. S-a așezat chiar în centrul acestuia și s-a rugat: „Doamne, adu o trezire și începe cu oricine stă în acest cerc!” Schimbarea are loc atunci când se întâmplă prima dată în interiorul meu. Schimbarea are loc atunci când se întâmplă prima dată în sufletul meu. Toată lumea în națiunea noastră este supărată pe altcineva. Sunt supărați fie pe Nancy Pelosi sau Donald Trump. Toți suntem indignați. Fiecare e supărat pe cineva. Și nu sunteți de acord cu mine că au loc prea multe arătări cu degetul și punerea vinei pe altcineva? Funcționează? Suntem oameni mai buni datorită lor? Dăm vina pe generația tânără, dăm vina pe cei mai în vârstă, pe CNN, pe FOX. Nu devine obositor? Există vreo posibilitate ca Bunul și Milostivul nostru Dumnezeu care a înfruntat zeci de mii de guverne, care nu i-a depreciat sau nu s-a lăsat impresionat vreodată de cei care sunt puși în funcții cu autoritate, să se uite după o mână de oameni care se opresc din a mai căuta rezolvare la probleme în societate și încep să-L caute pe Duhul Sfânt pentru asta? Dacă ar mai izbucni încă un caz Cane Ridge? Cum ar fi dacă peste decenii de acum, niște istorici s-ar uita înapoi și ar spune: „Ceva s-a întâmplat în San Antonio, Texas. Și a început pentru că acei oameni L-au căutat pe Dumnezeu și au început să se roage.” Ar vrea cineva să spună „amin”? Cum ar fi ca asta să se întâmple cu adolescenții noștri? Cum ar fi ca asta să se întâmple cu tinerii? Cum ar fi ca asta să se întâmple în afacerile noastre? Dar mai presus de astea, cum ar fi ca asta să se întâmple în chiar aici, în biserica noastră?

Încă o mare trezire. Îmi place să citesc despre acestea. Încă o mare trezire s-a întâmplat la începutul anilor 1900, în micuțul ținut al Marii Britanii numit Țara Galilor și a fost așa remarcabilă încât în 5 luni, 100 de mii de oameni, care era un număr semnificativ din populația totală a țării, au devenit creștini. Atâția oameni și-au dedicat viața lui Hristos că unele baruri au dat faliment din cauza lipsei de clienți. Închisorile au fost nevoite să concedieze din gardieni deoarece atât de puțini oameni erau încarcerați. Și, asta e chiar amuzant, catârii din minele de cărbune au trebuit dresați din nou deoarece minerii își direcționau catârii prin cuvinte vulgare. Când viețile minerilor au fost curățite, la fel a fost și limbajul lor. Au fost nevoiți să își redreseze catârii. O, Doamne, redresează câțiva măgari în zilele noastre! Vă alăturați mie în această rugăciune? Fie ca Dumnezeu să facă din nou ceea ce a mai făcut! Trăim vremuri întunecate și dacă nu ar fi promisiunea Duhului Sfânt, noi am dispera. Dar noi nu vom dispera. Datorită promisiunii Duhului Sfânt putem avea speranță, dar acea speranță începe când desenăm acel cerc în jurul nostru, când stăm în centrul lui și spunem: „Doamne, adu o trezire și începe cu mine!”