Așadar, suntem la punctul șapte despre modul în care să luptăm pentru bucurie. Prespun că la acest stagiu (punct) sunt multe păreri de felul: bine, văd toate aceste texte, văd că hedonismul creștin constă în faptul că Dumnezeu este cu atât mai glorificat în noi, cu cât noi suntem mai împliniți în El și că Biblia ne cheamă să ne găsim împlinirea în El și toate acele motive pe care le-ai prezentat, dar inima mea nu pare prea atrasă. Și eu am crescut într-o biserică în care n-am fost învâțat prea multe despre asta, din acest motiv facem ceea ce urmează să facem în acest moment, acestea sunt întrebări practice: Cum? Și am paisprezece sau cincisprezece răspunsuri și voi încerca să trec prin cât mai multe dintre ele voi putea.

    1. Realizează că bucuria autentică în Dumnezeu este un dar. Da, este o poruncă și e un dar. Vă reamintiți de Sfântul Augustin? A fost convertit la vârsta de treizeci și doi de ani, a trăit cu o amantă timp de șaisprezece ani și era robit din punct de vedere sexual, după cum el însuși spunea. Avea un copil în afara căsătoriei, iar când a fost salvat nu s-a mai căsătorit, adică nu a fost căsătorit deloc și a devenit episcop la Hippo Regius în secolul al patrulea. Dumnezeu l-a ajutat să biruiască robia sexuală, iar el a spus: "Poruncești înfrânarea, o, Doamne? Poruncește ceea ce vrei și oferă ceea ce poruncești!" Aceasta e cel mai faimoas citat al lui Augustin și este corect, este absolut biblic. Este un dar - oferă ceea ce poruncești. Roada Duhului este bucuria. "Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale" - Îl roagă pe Dumnezeu să facă acest lucru. "Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis", așadar este un dar să te bucuri în Dumnezeu. Prin urmare toate întrebările noastre "Cum?" trebuie să păstreze acest principiu în minte, pentru că s-ar putea să te gândești pâi dacă întrebi cum o obții, însemnă că trebuie să existe un mod în care aceasta poate fi obținută și asta înseamnă că nu e un dar, ci un lucru pe care te străduiești și îl obții. Nu, există o strategie prin care o urmărești, dar este un dar. Acesta este misterul vieții creștine, cum urmărești ceva ce este un dar?

    2. Realizează că pentru bucurie trebuie să lupți fără încetare. Poți cădea în oricare din următoare două extreme, poți cădea de partea luptei sau de partea darului. Poți spune "O, este un dar, deci nu trebuie să lupt pentru el." Sau "O, este o luptă nu un dar." Dar este o luptă și un dar. "Nu doar că am avea stăpânire peste credința voastră, spune Pavel, dar vrem să lucrăm și noi împreună la bucuria voastră." Îmi place atât de mult această definiție a unui pastor. "Sunt un lucrător împreună cu voi, pentru bucuria voastră." Descrie obiectivul pe care ar trebui să îl am ca și pastor și descrie faptul că este o muncă grea, este o luptă care trebuie dusă. "Și știu că voi rămâne și voi trăi cu voi toți pentru înaintarea și bucuria credinței voastre, voi munci. Credința - nu e un verset, sunt cuvintele mele aici - credința are bucuria în centrul ei, este împlinită prin tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Isus, de aceea, lupta cea bună a credinței este o lupta pentru bucurie, "M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința." Și așa mai departe. Așadar, luptă lupta cea bună a credinței și acesta e modul în care trebuie să o faci.

    3. Hotărăște să ataci toate păcatele care știi că mai sunt în viața ta. "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" Dacă nu îl vezi pe Dumnezeu, nu te poți bucura de Dumnezeu, dacă nu ai inima curată, lentilele prin care îl vezi pe Dumnezeu vor fi neclare. De aceea, dacă îți dorești să-L vezi pe Dumnezeu și să te bucuri de El trebuie să începi să țintești fiecare păcat cunoscut din viața ta. Și a lua la țintă e cuvântul potrivit, priviți aici Romani 8:13: "Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar, dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi." Deci, prin Duhul faceți să moară faptele trupului, adică faptele păcătoase, veți trăi. Așadar țintești și omori. John Owen a spus: "Ucide păcatul sau păcatul te va ucide pe tine." Iar modul în care păcatul te ucide e alterându-ți capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu și a te bucura de El. Când umbli cu Dumnezeu în curăție de inimă, Îl vezi, Îl iubești, te bucuri de El, dar când începi să urmărești păcatul ochii îți vor fi încețoșați, dorințele tale pentru Dumnezeu se vor usca. Deci dacă știi un păcat specific din viața ta țintește-l și omoară-l prin Duhul Sfânt. Care e un dar, vorbim despre un dar aici, nu poți ucide niciun păcat decât dacă o faci prin Duhul Sfânt. Duhul ne-a oferit o singură armă ofensivă letală în Efeseni 6, vă amintiți? Centura adevărului, coiful mântuirii, platoșa neprihănirii, scutul credinței, picioarele încâlțate cu râvna Evangheliei păcii și sabia - cui? - Duhului! care este Cuvântul lui Dumnezeu. Bine, este o singură armă cu care poți ucide ceva și ți se spune să ucizi aici: "Faceți să moară faptele trupului". O faci prin Duhul Sfânt, Cel care îți dă sabia și o faci prin Cuvînt. Acest adevăr e din alt seminar, "Harul viitor", în care se prezintă cum poți ucide păcatul prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dar credeți, pe scurt răspunul este: păcatul are întotdeauna putere prin promisiunile pe care le face. De aceea, păcatul este ucis prin puterea unor promisiuni superioare și acestea le găsim în Biblie.

    4. Învață secretul vinei curajoase și cum să lupți ca un păcătos justificat. Acesta poate fi cel mai important punct din toate cele paisprezece, așa că zăboviți împreună cu mine la acest principiu câteva momente și gândiți-vă bine. Doar ce am discutat cu un frate despre ce nu am spus până acum, am vorbit mult despre urmărirea bucuriei, dar nu am spus aproape nimic despre cruce, ceea ce e groaznic dacă las lucurile în felul acesta. Așadar, haideți să vedem în ce stare trebuie să fim atunci când urmărim bucuria și răsplata. Răspunsul meu e, dacă ești creștin, ești într-o poziție absolut sigură, răsplata de a fi în Hristos, de a fi iertat, de a fi justificat este sigură pentru că e legată de ceea ce a facut El pentru tine în trecut. Așadar, priviți aici: "Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui! Până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui." Iubesc acest pasaj, este atât de real! Aceasta este situația: am păcătuit. Acesta ești tu, noaptea trecută sau cândva, am păcătuit împotriva Lui, care este rezultatul acestui lucru? El este supărat: "Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit." El este mânios, nu este aceasta imaginea completă, dar este adevărat, El este mânios. Căci, chiar dacă am căzut și chiar dacă stau în întuneric, este un nor, Dumnezeu e mânios, pare distant, sunt murdărit și sunt în întuneric... Acum, în acel întuneric, în disponibilitatea mea de a sporta mânia Lui Dumnezeu, nu încerc să caut niciun fel de scuze. Mă simt mizerabil, e întuneric deasupra mea, Dumnezeu pare încețoșat, am păcătuit cu adevărat... Și în acel întuneric, Domnul este Lumina mea. Chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea. Este încă întuneric, El este încă mânios și totuși lumină. La aceasta mă refer când spun vină curajoasă. Te simți vinovat, știi că ar trebui să te simți vinovat pentru că doar ce ai păcătuit, dar în această stare nu descurajezi, nu spui: "Probabil voi ajunge în iad, probabil nu sunt mântuit, cred că e totul pierdut pentru mie." Ci îți confrunți păcatul și-i spui: "Domnul este Lumina mea." Pot fi în întuneric, El poate fi mânios, dar El este Dumnezeul meu și există lumină în acest întuneric. Așadar, suport mânia Domnului până ce El îmi va apăra pricina. Dar stai puțin, El este mânios, nu? El este mânios și tu spui: "Voi suferi mânia Domnului până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate." Dar eu credeam că e mânios și e împotriva mea... Nu, nu, El nu este împotriva ta. Poți fi mânios pe cineva și totuși să nu fi împotriva lui, v-ați mâniat vreodată pe copii? Nu cumva în fiecare zi? Ești împotriva lor? Nu, ai fi gata să mori pentru ei într-un minut. Îți dorești tot ce e mai bine pentru ei. Mânia lui Dumnezeu față de noi în Hristos, nu e o mânie care ne pedepsește, nu ne trimite în iad, este faptul că îi displace că am eșuat să trăim așa cum ar fi trebuit. Dar El vine spre noi cu har, în această mânie, iar lucrul acesta e subliniat în aceste două expresii: "El îmi va apăra pricina", El nu va fi acuzatorul meu, ci El va fi avocatul apărării pentru mine. Și atunci când vine judecata El va fi "pentru mine nu împotriva mea", și din acest motiv, "El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui". De aceea, "Nu te bucura de mine, vrăjmașă!" O, ce șiret e diavolul! Te păcălește și te face să păcătuiești și apoi îți șoptește: "Vezi, tu nu ești un credincios, nu ești în Hristos, nu vei reuși să ajungi în cer. Ha, ha, ha! Ai crezut că ești un om așa sfânt!"

    Acesta e modul în care vorbește diavolul. Și chiar și unii oameni vor vorbi în felul acesta. Dacă ei îți spun că ești creștin, adică dacă tu spui că ești creștin și apoi ei te aud spunând niște cuvinte sarcastice la lucru, ei vor veni să-ți spună: "Hei creștine, deci ești la fel ca toți ceilalți." Iar apoi ești devastat. Dar toate aceste lucruri sunt legate de Hristos care urma să vină. Motivul pentru care Mica poate vorbi în acest fel este pentru că urma să vină ziua în care Isus Hristos, vine în lumea noastră, poartă păcatele poporului Său și moare în locul lor, pentru ca noi să putem spune ceea ce Pavel afirmă în Filipeni 3:12. El spune: "Alerg înainte, căutând să-l apuc." Adică perfecțiunea, cerul, răsplata și Hristos. "Alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât și eu am fost apucat de Hristos Isus." Îmi place atât de mult această imagine. Rătăcești și te întrebi unde e? Unde ești? O, aici erai! Și El, în tot acest timp, mă ținea deja de-aici. Aceasta e singura noastră speranță! Toată această urmărire a bucuriei este posibilă doar pentru faptul că El ne-a făcut copiii Lui. El a cumpărat-o pentru noi, nu o câștigi urmărind-o, ci o primești în dar. Modul în care o urmărim este prin credință, este ca aici, deci mi-am dorit ceva ce nu ar fi trebuit să-mi doresc, m-am împiedecat, am căzut, am păcătuit împotriva Lui, El este supărat pe ce am făcut și condamnă ceea ce am făcut. El e mânios, eu stau în întuneric, voi suferi mânia Lui, dar în timp ce sunt în starea aceasta am o vină curajoasă și îi spun diavolului, sufletului meu și oricărui care mă condamnă, "Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși, și mă voi ridica pentru că El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui." Întrega viață creștină constă în a învăța cum să facem asta. Pentru că vei păcătui până se sfârșește această zi, îți promit asta. Și ce faci apoi? Te ascunzi? Îi dai ocazia diavolului să ridice mâna și să te acuze și să te facă să te simți absolut fără nicio speranță pentru că ai păcătuit din nou? Există speranță doar în Hristos, pentru că El a plătit pentru acele păcate și El va fi avocatul nostru, nu acuzatorul nostru.

    5. Realizează că bătălia e în primul rând să Îl vezi pe Dumnezeu așa cum este El. Așadar, lupta pentru bucurie, lupta credinței, lupta pentru a ieși din starea descrisă anterior, este lupta de a vedea - Psalmul 34:8: "Gustați și vedeți ce bun este Domnul". "A căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." Aceasta e ceea ce se întâmplă în lume, suntem prin natura noastră orbi și morți și dumnezeul acestui veac, diavolul, aruncă în mod constant o manta a confuziei și înșelării peste lume, pentru ca oamenii să nu Îl poată vedea pe Hristos așa cum este El. Iar misiunea noastră ca și creștini este să aruncăm această manta la o parte, să ne luptăm cu diavolul, să spunem adevărul, să ne rugăm pentru ca Duhul Sfânt să lucreze și oamenii să fie treziți. Aceasta e slujba noastră, aceasta e lucrarea Cuvântului, Cuvântul străpunge întunericul și oamenii apoi prin Har sunt treziți. "Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului." Așadar, dacă vrei să fii schimbat în același chip ca al Lui din slavă în slavă, ce trebuie să faci? Trebuie să privești la slavă! De aceea sunt atat de încântat că la Biserica Bethlehem predicăm din Evanghelia lui Ioan. Pentru că acela e scopul întregii cărți: "Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr." Acesta e mesajul oricărei istorisiri din Evanghelia lui Ioan, revelarea slavei Fiului. Așa că rugaciunea mea e ca Biserica Bethlehem să fie schimbată din slavă în slavă, săptămână după săptămână, privind la slava Lui Hristos.

    6. Meditează la Cuvântul lui Dumnezeu zi și noapte. Astfel, în acest fel se realizează văzul (a-L vedea în mod corect pe Dumnezeu), în principal. Într-adevăr, Îl vedem pe Dumnezeu în teatrul lumii înconjurătoare: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu." Mergi afară astăzi, dacă vezi soarele strălucind, ar trebui să-L vezi pe Dumnezeu, slava lui Dumnezeu. Ochii tăi ar trebui... Vă reamintiți de ilustrația pe care am spus-o într-o predică? Atunci când iei un copilaș de un an și vrei să îi arăți o jucărie, sau un cățeluș sau ceva și îi spui: "Uite, acolo este!" Dar el nu are încă formată ideea despre ce înseamnă direcția pe care încerci să i-o indici cu degetul, așa că tot ce va face e să privească la degetul tău. Și cam așa privesc oamenii la cer. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu", iar oamenii de știință privesc în sus și văd ceva ce poate fi studiat. Ei bine, e ceva ce poate fi studiat, dar este un deget. Mergi spre locul pe care îl indică, el indică înspre ceva! Așadar, El este prezent în natură, dar îmi doresc să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu în principal. "Îmi înviorează sufletul", "Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul." Dacă îți dorești să ai sufletul înviorat mergi la Cuvânt. "Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima." Dacă vrei bucurie în inima ta, mergi la orânduirile Domnului. "Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și veselia inimii mele." Așadar, dacă îți dorești bucurie și veselie hrănește-te cu Cuvântul Lui Dumnezeu. "V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină." Dacă vrei ca bucuria ta să fie deplină, ascultă ce a spus Isus. "Își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc." Dacă vrei să fii acest tip de persoană, care are rădăcinile înfipte adânc pentru ca atunci când vine arșița, frunzele tale să rămână verzi când ale celorlalți se veștejesc, din ce cauză? Pentru că rădăcinile tale sunt adânci și își găsesc plăcerea în Legea Domnului. "Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea pe care o dă credința." Credința în ce? În Cuvântul Lui Dumnezeu. "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu." Dacă vrei să trâiești, mănâncă Cuvântul. "Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos." Ai nevoie de credință? Ascultă Cuvântul lui Hristos. "Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și, crezând, să aveți viața în Numele Lui." Dacă îți dorești viața, crede aceste lucruri. Și așa mai departe, ați înțeles mesajul. "Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul." Deci dacă vrei să fii sfințit, mergi la adevăr. Și așa mai departe la nesfârșit.

    Valoarea și puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Poate doar o ilustrație sau două. Aceasta este despre Hudson Taylor, fondator al organizației misionare China Inland Mission, și un mare sfânt și misionar de acum aproximativ o sută cincizeci de ani. Nu a fost ușor pentru dl. Taylor în viața lui schimbătoare să pună timp deoparte pentru rugăciune și studiul Bibliei. Dar a știut că e vital. După cum spun scriitorii, cred că este vorba despre fiul și fica lui, cei care scriu această carte, acest citat este din cartea "Hudson Taylor's Spiritual Secret": "După cum scriitorii își reamintesc foarte bine, călătorind alături de el lună de lună în nordul Chinei cu carul sau roaba, înnoptând în cele mai sărace hanuri, de cele mai multe ori acestea aveau o singură cameră atât pentru gazde cât și pentru călători, iar ei își separau un colț al camerei pentru tatăl lor și un colț pentru ei printr-un fel de perdele; iar apoi după ce somnul le aducea în sfârșit puțină liniște, auzeau un chibrit care se aprinde. Și apoi se vedea pâlpâind o lumânare care spunea că domnul Taylor, cu toate ca era foarte obosit, studia cu atenție Biblia în două volume pe care o avea întotdeauna la îndemână. De la ora 2:00 la 4:00 a.m. era timpul pe care în mod obișnuit îl dedica rugăciunii, timpul în care era cel mai sigur că nu va fi deranjat în a auzi vocea Domnului." Dacă un om bătrân care călătorea cu carul în nordul Chinei putea găsi două ore pe care să le petreacă studiind Biblia și tu poți să găsești timp pentru asta. Da, poți. Și la fel pot și eu. Fiecare dintre noi are exact același număr de ore într-o zi. Ce facem cu ele este o declarație a priorităților noastre. Asta este. Iar eu vă încurajez, dacă doriți să urmăriți bucuria, mergeți la Cuvânt.

    Încă o relatare. Aceasta a avut un impact foarte puternic asupra mea, în urmă cu aproximativ douăzeci și cinci de ani, pentru că simțeam că fac același lucru pe care și el îl făcea. Ideea e următoarea, este despre Muller. Amintiți-vă că Muller era fondatorul orfelinatelor din Bristol, Anglia, acum aprox. 150 de ani, un om evlavios și om al rugăciunii. Ideea e următoarea: "Am văzut mai clar ca niciodată că, cea dintâi și cea mai importantă slujbă la care ar trebuit să particip în fiecare zi, a fost să îmi găsesc fericirea sufletească în Domnul." Aceasta este o afirmație umitoare. Sună foarte egoist, nu-i așa? Și ar fi așa dacă nu am avea toate aceste ore în urmă în care am explicat că nu poți fi de folos nimănui dacă nu îți găsești bucuria în Domnul! Ce le poți oferi? Pe tine? O religie a datoriei? Ce le poți oferi oamenilor? Așadar, el știa că trebuie să lupte pentru sufletul lui mai întâi. "Primul lucru de care eram preocupat nu era, cât de mult l-aș putea sluji pe Domnul, cum aș putea să-L glorific pe Domnul, ci cum aș putea să îmi aduc sufletul într-o stare de fericire, și cum mi-aș putea hrăni omul lăuntric. Pentru că aș putea încerca să prezint adevărul înaintea celor neconvertiți, aș putea încerca să fiu o binecuvântare pentru credincioși, aș putea încerca să-i ajut pe cei aflați în dificultate, aș putea încerca în alte moduri să mă comport ca un fiu al lui Dumnezeu în această lume și, totuși, să nu îmi găsesc fericirea în Domnul, să nu fiu hrănit și întărit în omul dinăuntru zi de zi, toate aceaste le-aș putea face fără a avea starea potrivită." Ceea ce spunea - și era de un așa mare ajutor practic - a fost modul în care, încă de la începutul vieții lui creștine încerca să aibă acel timp de devoțiune devreme dimineața, să-și găsească bucuria sufletească în Domnul, a fost rugându-se în primul rând. Venea în locul lui și începea să se roage, se ruga pentru el, se ruga pentru soție și copii, se ruga pentru orfelinate și pentru slujire. Și spunea: "Mă simțeam atât de distras în rugăciune, că abia puteam ajunge undeva. Și am schimbat-o, am șoptit o rugăciune către Domnul, care a durat poate zece secunde, cerând binecuvântarea Lui peste timpul meu de devoțiune și cerându-i să vină să mă învețe. Și apoi începeam să citesc Cuvântul și să transpun Cuvântul în rugăciune." Aceasta a fost, așadar, foarte folositor din punct de vedere practic pentru mine acum vreo douăzeci și cinci de ani, pentru că în același fel fac acest lucru și azi. Este foarte dificil pentru mine să mă rog pentru o perioadă mai lungă de timp fără să fiu ghidat de Cuvântul lui Dumnezeu. Mintea mea are tendința să-și pună întrebări în tot felul de moduri, iar Biblia mă ține concentrat și îmi spune pentru ce ar trebui să mă rog. Așa că citesc, mă rog, citesc, mă rog, citesc, mă rog, pentru oricât timp am.

    7. Roagă-te stăruitor și constant pentru o inimiă și ochi deschiși și o înclinație spre Dumnezeu. Îți iei Biblia, ca pe o datorie. Aici este, o pui pe masă, pe genunchi, sau pe birou, îți pui coatele de-o parte și de cealaltă a Bibliei, începi să citești și nu se întâmplă nimic. Ce ar trebui să faci? Ar trebui să faci asta: "Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină." Cere ajutorul! Unde este versetul? Iată-l, acesta e cel cu care încep eu. Psalmul 119:36: "Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale, și nu spre câștig!" Și al doilea lucru pentru care mă rog este: "Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!" Vedeți ce sunt acestea două? Prima reprezintă rugăciunea ca antipatia mea în ceea ce privește citirea Bibliei să fie dată la o parte. Mi se pare uimitor faptul că psalmistul se ruga așa, pentru că asta înseamnă că și el avea o antipatie față de citirea Bibliei. Nu s-ar fi rugat așa, altfel. El spune: "Doamne, inima mea se înclină înspre bani, sau spre eficiență, sau spre internet, sau spre orice altceva și nu vreau să mă rog. Sincer sunt nerăbdător să merg la lucru, sau la joacă, sau la TV, sau la ziar, sau la cafea, sau..." Psalmistul experinta această stare și, împotriva ei, el spune: "Pleacă-mi inima spre Cuvântul Tău." Asta înseamnă că nu poate face ca acest lucru să se întâmple prin propriile puteri, tu nu poți, este un dar. Dacă modul în care Dumnezeu face acest lucru este Cuvântul Lui Dumnezeu, iar tu ești atipatic în a te duce la Cuvânt, ce vei face? Așadar strigi: "O, Doamne, apleacă-mi inima!"Eu mă rog așa realmente în fiecare zi, nu presupun că datorită faptului că sunt creștin de cincizeci și șapte de ani că mă voi trezi dorindu-mi să citesc Biblia mâine dimineață, nu presupun asta. Strig spre Domnul: "Pleacă-mi inima spre învățăturile Tale!" Iar a doua rugăciune este: "Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!"

    Bine, sunt aici și citesc dar nu se întamplă nimic și nu văd nimic emoționant, glorios, transformator și sunt plictisit. Ce faci atunci? Te rogi așa, și o faci insistent. Pentru că dacă eu mă afund în starea aceasta și rămân așa, am ieșit din slujire. Viața mea și biserica aceasta, în linii mari, sunt în joc dacă această rugăciune primește răspuns zilnic pentru mine. Pentru că dacă aceasta nu primește răspuns, sunt mort, nu mai pot fi pastor, nu aș mai avea ce predica. Dacă nu văd nimic extraordinar în Cuvânt pot spune "să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri". Nu știu dacă am acest verset în listă, dar... Aici este: "Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta, și toată viața noastră ne vom bucura și ne vom veseli." Deci acum ai ajuns acolo, te-ai rugat să poți vedea lucrurile minunate, începi să vezi ceva și te rogi: "O, Doamne, adu-mi împlinire prin ceea ce văd aici, dă-mi împlinire prin dragostea și bunătatea Ta." Pentru că acesta e modul prin care eviți să fii morocănos, la micul dejun, să-i jignești și să le arăți degetul mijlociu celor cu care te întâlnești în trafic, în drum spre locul de muncă și să fii lipsit de răbdare cu colegii de la lucru. Deoarece prin Cuvânt în acea dimineață, Dumnezeu ți-a răspuns acestei rugăciuni, te-a săturat dimineață prin dragostea și bunătatea Lui și pășești prin acea zi având plinătatea macedonienilor. Harul s-a pogorât, bucuria a fost peste măsură de mare, în mijlocul necazurilor și al sărăciei, a dat un belșug de dărnicie peste toți cei de lângă tine. Nu ar fi frumos să fie așa, dacă cei aproximativ patru mii de oameni de la Biserica Bethlehem ar trăi așa? Hmm, ce lucru frumos ar fi! Așadar, roagă-te, roagă-te, roagă-te ca Dumnezeu să îți împlinească sufletul.

    8. Învață să îți predici ție mai degrabă decât să te asculți pe tine. Priviți cum psalmistul face acest lucru aici: "Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda!" El vorbește cu el însuși. Aici avem un citat din Martyn Lloyd-Jones. Acesta este o carte bună, apropo, "Depresiea spirituală". Dacă te lupți cu depresia sau dacă mintea vede totul întunecat de multe ori, aceasta te va ajuta. Autorul e foarte realist, a fost doctor înainte să devină pastor, a fost medic, unul bun chiar. Așadar, cunoaște toate componentele fiziologice ale depresiei și descurajării, și cunoaște, de asemenea, componentele spirituale ale acesteia. Cartea aceasta a fost scrisă cu mult timp în urmă, aproximativ patruzeci de ani, dar totuși e bună. Priviți ce spune: "Ti-ai dat seama că cele mai multe dintre nefericile din viață se datorează faptului că mai mult îți asculți sinele, decât îi vorbești? Ia, spre exemplu, acele gânduri care îți vin în minte dimineața în momentul în care te trezești. Nu ești cel care le-a generat, dar ele îți vorbesc, ele îți aduc înapoi problemele de ieri. Cineva vorbește. Cine vorbește cu tine? Sinele tău îți vorbește ție. Acum, tratamentul pe care l-a folosit acest om (din Psalmul 42) a fost acesta: în loc să îi permită sinelui să-i vorbească, el începe să vorbească sinelui său. "Pentru ce te mâhnești, suflete?" el întreabă. Sufletul lui îl deprima și îl strivea. Așadar, el se ridică și spune: "Sine, ascultă pentru un moment, îți voi vorbi." E atât de corect, e așa de bine.

    Vă amintiți probabil, acum câteva săptămâni, vi-am spus că am plecat împreună cu Noel pentru a sărbători aniversarea celor 40 de ani de căsnicie și am citit Psalmul 40, pentru că celebram aniversarea celor 40 de ani de la căsătorie. Și am ajuns la versetul cinci și încă facem acest lucru în fiecare dimineață, am făcut la fel și în această dimineață, ne-am trezit la ora 6 a.m. dimineața, Noel urma să plece să vorbească unui grup de femei, eu urma să vin aici, îngenunchiasem lângă pat și eu am început să rostesc cu vocea tremurândă: "Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc." Iar ea spunea împreună cu mine, pentru că acest dialog cu tine însuți funcționează în căsătorie, pentru că noi priveam în urmă la ultimii ani și ne gândeam: "Am experimentat atât de mult stres și încercări în familie și, nu numai că prânzul pe care îl luam împreună lunea constau, în principal, în repetarea problemelor. Pur și simplu, relatam problemele și ne pricepeam la asta, le analizam până când erau moarte, știți? Atât eu cât și ea rareori vorbeam din Cuvântul lui Dumnezeu în timpul acelor mese de prânz. "Haide să cităm câteva promisiuni aici, să spunem câteva versete din Biblie." Așa că, atunci când am citit acest lucru: "Doamne, Dumnezeule, multe sunt minunile și planurile Tale pentru mine. Aș vrea să le vestesc și să le trâmbițez", când am citit acest verset am spus, haide să facem din acest verset, versetul nostru pentru anul în care aniversăm 41 de ani de căsnicie. Ceea ce și este acum. Așa că puteți să ne întrebați oricând în decursul acestui an: "Cum o duceți cu versetul cinci din Psalmul 40?" Și lucrurile stau mai bine, facem asta, deja avem douăzeci și patru de zile de când am început acest lucru. Și vreau să știți că acest principiu nu funcționează doar privat, individual, predicând sinelui tău, ci predicând și căsniciei, cu promisiuni, minunatele gânduri ale Lui Dumnezeu față de noi.

    9. Petrece timp cu oameni plini de Dumnezeu care te ajută să Îl vezi pe Dumnezeu și să duci această luptă. Dacă doriți să grupați toate aceste răspunsuri de până acum, cele nouă lucruri pe care le-am enumerat, acestea pot fi denumite mijloace ale harului. Dezvoltând puțin expresia mijloacele harului, harul e ceea ce face diferența, e un dar, bucuria e un dar. Credința e un dar. Dar sunt mijloace pe care Dumnezeu le-a rânduit prin care darul vine. Iar aici avem încă unul. Oamenii plini de Dumnezeu care te ajută să-L vezi pe Dumnezeu și să duci această luptă. "Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat și s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu." Nu-i așa că e o imagine superbă? I-a întărit încrederea: "Ce e cu tine David? De ce nu poți fi tare în Domnul? Și să nu ai nevoie de Ionatan?" Ei bine, pentru că Dumnezeu a hotărât să fie o Biserică și că vor fi credincioși, că vor fi grupuri mai mici și grupuri de prieteni, oameni în jurul tău care atunci când începi să te scufunzi, te prind de mână și te încurajează, îți spun lucrurile pe care trebuie să le auzi și stau alături de tine la bine și la rău. Dumnezeu a hotărât ca harul Lui să vină prin oameni, e la fel în toată Biblia. Dar ai putea spune: "Cred că Dumnezeu ar fi avut o mai mare glorie dacă o facea direct, nu prin oameni." Ai putea spune asta, dar probabil acest lucru nu e adevărat, pentru că nu doar că El trebuie să te binecuvânteze pe tine, pentru ca tu să fii tratat prin har prin intemediul cuiva, El trebuie să-i binecuvânteze și pe ei, de asemenea. Așadar, sunt doi oameni care Îi mulțumesc Domnului în loc de unul. Deci, cum cuantifici tu gloria lui Dumnezeu? "Luați seama dar, fraților, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea și necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: '‑Astăzi', pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului." Nu este acest lucru extraordinar? "Îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi." Nu petrece prea mult timp în lipsa oamenilor care te încurajează. De aceea avem grupurile mici ca una din cele mai importante activități în acestă biserică, oamenii cresc și sunt ridicați în cadrul acestor grupuri mici din Biserică. Iar eu sper și mă rog ca ei să aibă un cerc de oameni care să facă acest lucru în mod regulat pentru ei, pentru că dacă renunți la acest lucru, refuzi unul dintre mijloacele harului. Nu este ușor să fii creștin de unul singur. Nu-i ușor să fii creștin, punct. "Cine umblă cu înțelepții se face înțelept."

    10. Ai răbdare în întunericul în care Dumnezeu pare absent. Acest principiu e aproape ca cel al vinei curajoase, doar că doresc să subliniez așteptarea în pace, nu am evidențiat acest lucru acolo. Aici David vorbește. Unul dintre primele mesaje pe care le-am avut, nu mai știu dacă îl puteți găsi și online sau nu, ar putea fi, a fost un mesaj într-o seara, predicam din Psalmi, în prima mea vară aici. Am venit aici in vara anului 1980 și îmi amintesc cateva predici, nu toate, dar îmi amintesc de aceasta, și se numea: "În groapă cu regele". Și era bazată pe Psalmul 40. Regele David era în groapă și sunt multe lecții cu privire la a fii în groapă aici. "Îmi pusesem nădejdea în Domnul, și El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă și mi-a întărit pașii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul." Acesta e un mod foarte bun de a evangheliza. Șederea în groapă e pegătire bună pentru evanghelizare. Ai auzit ce-am spus? Vezi ce spune? "Mi-am pus nădejdea." Unde nădăjduia? În groapă, în fundul mocirlei. Cât timp? Cât timp? A fost un om aici numit Bob, e plecat la Domnul acum, care a fost în depresie opt ani. Și era atât de deprimat că arăta ca un zombie. Stând acasă cu soția lui în timpul zilei, uneori mergea prin casă așa, iar ea mergea la baie și el mergea și statea la ușa băii și aștepta stând așa. Iar când ea deschidea ușa el se întorcea la fel de pierdut înapoi, aceasta a fost o depresie gravă. Opt ani și, totuși, a trecut peste ea. De ani de zile a ieșit din ea, a venit la întâlnirile de rugăciune, iar, și iar, ani întregi și a devenit un războinic puternic în rugăciune și dacă l-ai fi întrebat: "Ce s-a întamplat, Bob?" Ti-ar fi spus: "Am memorat Scriptura și Cuvântul a pătrus înlăuntru." Era un incredibil memorator al Scripturii. Și avea la el multe cartonașe mici pe care le împărțea tuturor. Răspunsul simplu legat de această situație ar fi, atunci de ce a durat opt ani? Ce e cu Cuvântul lui Dumnezeu? Iar eu nu am acest răspuns, nu știu. Nu știu cât de mult a așteptat. Nu știu, dar mă bucur că nu ni se spune. Trei săptămâni, trei luni, trei ani... Mă bucur că nu ne spune, pentru că lasă acest lucru deschis pentru tine. Tot ce știu este că dacă ești acolo în groapă, în fundul mocirlei, așteaptă-L pe Dumnezeu. Nu te da bătut. Atât de mulți oameni au spus: "Gata! Am plecat de-aici! Creștinismul nu e real, mă dau bătut. S-a terminat, această groaznică groapă a mocirlei... Am plecat de-aici." Dar David a așteptat, iar Domnul s-a aplecat spre el, i-a auzit strigătele. De câte ori a strigat? De o sută de ori? De o mie de ori? L-a scos din groapă și, apoi, priviți la efectul acestei intervenții: i-a pus o cântare în gură. A putut să cânte din nou, a cântat iarăși. Iar efectul acestui cântec, venit în urma acelei așteptări, a fost că oamenii s-au încrezut în Domnul. Nimic din ceea ce ți se întâmplă nu e în zadar. Nimic nu e în zadar!

    11. Asigură-ți odihna, exercițiile fizice și alimentația corectă cu care corpul tău a fost creat de Dumnezeu să funcționeze. Este un detaliu atat de practic. De ce l-ai include aici? Nu e prea spiritual, aveți dreptate, nu e. Dar e incredibil de important. "Dacă nu zidește Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzește Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzește. Degeaba vă sculați de dimineață și vă culcați târziu ca să mâncați o pâine câștigată cu durere, căci preaiubiților Lui El le dă pâine ca în somn." În loc să te trezești foarte devreme și să adormi foarte târziu, încercând să dovedești că ești dumnezeu și să-ți conduci singur viața, poți să mergi liniștit să adormi ca un copilaș și să-L lași pe Dumnezeu să se îngrijească de tine în timp ce dormi. Nu este uimitor? În această carte, una dintre cele mai mari lupte, care are o secțiune amplă aici, este cu privire la modul în care corpul se raportează la bucurie. Cum se raportează corpul la închinare? Cum se raportează corpul la tot felul de lucruri? Noi suntem suflete întrupate, iar legătura dintre întreaga noastră viață spirituală și corpul nostru este atât de strânsă, cine și-o poate imagina? Nimeni nu a descifrat vreodată misterul legăturii dintre creier și suflet. Cei care nu cred în în creștinism ar spune: Bineînțeles că nu există un asemenea lucru denumit suflet, și tot ceea ce ești e rațiune și tot ceea ce noi numim afecțiune spirituală sau închinare vor spune că sunt doar niște reacții chimice ce au loc în creier. Dar în această afirmație este un adevăr parțial, pentru că eu vorbesc acum și foarte multe sinapse trimit semnale în creierul meu și ai putea reduce și interpreta tot ceea spun și tot ceea ce simt și tot ceea ce gândesc doar la nivel chimic, electric și fiziologic, ai putea. Dar nu cred că e cineva care și-ar dori să trăiască în acel fel. Să te îndrăgostești, iar ea să spună, "Sunt doar reacții chimice, spui că mă iubești - convulsii în creierul tău, nu e nicio diferență între tine și o râmă, doar că ești mult mai sofisticat." Nimeni nu trăiește în acest fel, toți oamenii de pe această planetă la un moment dat, interpretează viața noastră la nivel superior celui fizic, altfel pierde orice sens. Și unul dintre lucurile tragice cu privire la zilele noastre cu evoluția naturalistă este că ne străduim din răsputeri să ne învățăm copii că sunt doar materie (ființe fizice) și nu ar trebui să fim surpriși atunci când ei încep să se comporte la fel ca și câinii în călduri. Nu există nicio diferență morală semnificativă între capre care sar unele pe altele și oameni care sar unii pe alții. I-am învățat că nu există nicio diferență majoră, e doar un alt grad de sofisticare din punct de vedere al evoluției fenomenelor fizice. Dar, dacă crezi că există Dumnezeu, că El ne-a creat, că ne vrea binele, că a pregătit un mod în care să trăim care să fie împlinitor, curat și drept, care să-l glorifice pe El și să ne aducă o mare satisfacție nouă, atunci apare semnificația în viața ta. Și încerci să te gândești prin a te hrăni, a face exerciții fizice și a te odihni.

    Vă voi da o ilustrație concretă din care să vă dați seama ce lupte aveam eu în privința aceasta. Îmi amintesc că într-o zi, în timp ce eram în Germania, în jurul anului 1972, undeva în perioada dintre 1971 și 1974. Brusc m-a lovit urmatorul gând: îndelunga răbdare, ne spune în Galateni capitolul 5, este roada Duhului Sfânt. Așa spune: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare..." Dar îndelunga răbdare înseamnă că fitilul tău e lung, mecanismul tău de declanșare nu e unul foarte sensibil, ești încet la mânie, tratezi oamenii cu îndurare dacă îți spun ceva prin care te rănesc, nu ripostezi instant, ai îndelungă răbdare. Cu toți știm ce înseamnă îndelunga răbdare, ești blocat în trafic, stai la coadă și te miști încet, dar nu te înfurii. Ești în trafic, așa cum eram eu ieri seară și nu te agiți, pentru că știm ce înseamnă îndelunga răbdare. Iar Biblia spune că ea este roada Duhului Sfânt. Dar m-a lovit acest gând de-odată. Păi stai puțin... Îndelunga răbdare este o roadă a somnului. Pentru mine, cel puțin... Dacă pierd somnul într-o noapte sau dacă dorm doar cinci ore două zile consecutive, sunt irascibil. Fitilul meu e mult mai scurt, mecanismul tău de declanșare e foarte sensibil. Nu te apropia prea mult de mine cu nimic negativ, pentru că s-ar putea să plătești. Acesta e impactul pe care lipsa somnului îl are în viața mea. Deci cum o poți numi o roada a Duhului, când e o roadă a somnului? Aceasta e întrebarea pe care o repetam la nesfârșit, poți face la fel în privința mâncării, dacă ești înfometat devi ursuz. Am postit serios atunci cand eram mai tânăr. Și puteam posti perioade mai lungi, fără să mor. Dar trebuie să vă spun, am văzut unele lucruri în inima mea pe care nu mi-aș fi dorit să le văd. Stai două-trei zile fără să mânânci, pff, te poți enerva foarte rapid! Așadar e hrana, e somnul, e mâncarea. Și e un fapt dovedit, că dacă mă opresc din alergat, alerg în trei dimineți în fiecare săptămână, îmi solicit corpul, încerc să mă mențin în formă, să fiu sănătos și știu că sunt mai descurajat și mai deprimat atunci când nu fac asta. Ceva se produce în creierul meu. Endorfină sau cum se numește și funcționează ca un antidepresiv creat de Dumnezeu. Asta e adevărat, e creat în acest fel. Așadar, acum ai exercițiile fizice, somnul și hrana, toate hrânind această așa numită realitate spirituală a îndelungii răbdări. Care e treaba? Răspunsul meu e că Dumnezeu ne-a creat în acest fel. Și unul dintre moduri, nu singurul mod, dar unul dintre modurile prin care Duhul Sfânt aduce această roadă este făcându-te suficient de umil pentru a merge în pat să te odihnești și să te oprești din a încerca să fii Dumnezeu. Mergi în pat la fel ca un copilaș... Nu-i așa ca e umilitor? Privesc la Dumnezeu și mă întreb: "De ce Doamne ai porunci tu ca o persoană cu o ambiție și o dragoste de a lucra ca ale mele să trebuiască să fie inconștient o treime din viață?" Găsesc somnul ca ceva incredibil de plictisitor. Urăsc somnul! Vreau să citesc, vreau să lucrez, îmi doresc să scriu, vreau să fac ceva! Și, "Iar e timpul pentru somn... Of!" De ce ar face Dumnezeu asta? Foarte simplu: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor." Dacă nu ești suficient de smerit ca să Îl lași pe Dumnezeu să fie Dumnezeu și să conducă lumea, iar tu să devi total neajutorat și inconștient pentru șapte-opt ore pe zi, vei muri. Asta a lăsat El. Așadar, eu cred că umilința sau roada Duhului Sfânt ne determină să ne hrănim într-un mod potrivit, să face mișcare așa cum trebuie și ne face să ne odihnim în mod corect, în așa fel încât El să își poată manifesta roada prin trupul nostru. Și dacă tu știi că dacă nu bei de exemplu suficientă cofeină începe să te doară capul, ești într-un fel prins în acest lucru și trebuie să reușești cumva să te eliberezi. Și așa mai departe. Jonathan Edwards, nu voi citi acest fragment. Ilie și Jonathan Edwards, au muncit din greu pentru a obține acea hrană și exerciții fizice care să le maximizeze bucuria în Dumnezeu.

    Bine, nu mai avem timp la dispoziție. Dați-mi voie doar să vă enumăr celelalte lucruri foarte repede:

    12. Folosește în mod eficient revelarea lui Dumnezeu în natură. Cred că am spus multe despre acest lucru pe parcurs. Un citat deosebit de Spurgeon, îmi place foarte mult, dar nu-l voi citii.

    13. Citește cărți bune despre Dumnezeu și biografii ale oamenilor sfinți. Aceasta este, pur și simplu, aplicarea cu privire la cei care au murit, ceea ce am spus despre petrecerea timpului cu oamenii lui Dumnezeu care sunt în viață. Ați înțeles? Sunt oameni în această cameră cu care ar trebui să îți petreci timpul, care sunt oameni ai lui Dumnezeu, care te vor întări, te vor încuraja. Și sunt câteva sute de oameni care au murit, pe care ar fi bine să îi cunoști și să citești cărțile lor. Pentru că ele vor fi folosite de Dumnezeu pentru a-ți întări credința și pentru a-ți mări bucuria.

    14. Fă lucruri grele și pline de dragoste pentru binele celorlalți! Pentru că Isaia 58:10-11 spune că atunci când te dăruiești altora devi ca o grădină bine udată, e mai mare binecuvântare să dai decât să primești.

    15. Fă-ți o viziune de globală a cauzei lui Hristos și dedică-te pe tine însuți pentru cei necredincioși. Aceasta înseamnă să spui, pur și simplu, nu că toți oamenii ar trebui să devină misionari, ci că Dumnezeu este în căutarea oamenilor lumii, El dorește să răscumpere oameni din orice trib, de orice limbă, din orice națiune. Și, până nu cuprindem cu sufletul nostru lumea întreagă, sufletele noastre vor rămâne mai mici decât ar trebui să fie. Dacă îți dorești capacitatea de a simți atâta bucurie cât poți simții, atunci lărgește-ți inima pentru a cuprinde întreaga lume și roagă-te pentru binecuvântarea lui Dumnezeu peste întreaga lume. În concluzie, pe scurt, Domnezeu este cu atât mai glorificat în noi cu cât noi suntem mai împliniți în El. Și motivul pentru care noi cei păcătoși putem fi împliniți în El este pentru că Hristos a murit în locul nostru. A luat toate păcatele noastre, ne-a oferit neprihănirea de care aveam nevoie, ne-a apucat în așa fel încât toate căutările noastre după bucurie, sunt căutări dintr-o poziție de oameni iertați, o poziție de oameni justificați. Noi suntem cu toții acceptați înainte tronului lui Dumnezeu, nu suntem în această căutare datorită lipsei de siguranță, ci ne odihnim în El. El ne-a cumpărat prin sângele Lui și neprihănire. Iar acum având această încredere, în aceast curaj, cădem uneori, mergem alte ori și urmărim bucuria deplină, plinătatea cu bucurie pentru totdeauna. "Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice în dreapta Ta."

    Părinte al harului, cât de bun ești Tu pentru că ne-ai ajutat în cele cinci ore pe care le-am petrecut împreună. Tată, îmi doresc atât de mult acum să cresc în intensitate dragostea mea față de tine și pentru frații și surorile mele de aici și pentru cei pierduți, pentru cei care sunt fără Hristos și au nevoie să le fie deschiși ochii. O, Doamne, deschide-ne te rugăm ochii tuturor, ca să putem vedea și savura, să fim împliniți în Isus Hristos și să ne consumăm pe noi înșine din dragoste pentru lume. În Numele lui Isus mă rog. Amin.