În ultima noastră sesiune am discutat despre pregătirea unui "pământ" bun pentru învățătură. Erau câteva lucruri pe care trebuia să le abordăm înainte să putem începe să vorbim despre curtarea biblică. Am vorbit despre cum trebuie să fim conștienți de realitatea înconjurătoare. Suntem oameni și trăim printre oameni care de multe ori facem ceea ce este bine în ochii noștri. Avem mare nevoie să înțelegem că în afara Scripturii și înțelepciunii ei chiar nu cunoaștem cum trebuie să pășim. Așadar, cu frică de Dumnezeu, cu frică de propriile noastre greșeli ar trebui să ne saturăm viețile cu Scriptura. De asemenea, trebuie să învățăm să fim pe deplin convinși că viețile noastre sunt pentru ca să abunde în și pentru slava lui Dumnezeu. Am fost puși pe acest pământ cu un scop. Și în acest scop ne găsim sensul. Și sensul este acesta: tu și eu am fost făcuți pentru Hristos. Am fost făcuți pentru gloria Lui ca să împlinim voia Lui. Și când facem voia Lui suntem cei mai fericiți. 

    Astăzi vom vorbi despre contextul pentru a preda despre curtarea biblică. Este foarte important! Aș vrea să fac referire la un pasaj cu care probabil sunteți familiarizați. Este vorba de Romani capitolul 12. Versetul 2 spune: "dacă ne înnoim mintea". Iar ideea, împreună cu alte locuri din Scriptură, este că dacă ne schimbăm mintea după Cuvântul lui Dumnezeu după cum ne-a învățat El, atunci vom cunoaște voia Lui. Ceea ce fac mulți oameni este să neglijeze Cuvântul lui Dumnezeu în viața lor. Nu au o disciplină în a citi Cuvantul sau de a studia Biblia. Dar când ajung la un moment în care vor să știe care este voia lui Dumnezeu, vor începe să caute cu frenezie printre paginile Bibliei ajungând chiar la un moment în care deschid Biblia și indică un verset cu ochii închiși în încercarea de a găsi voia lui Dumnezeu. Nu acesta este modul în care aflăm voia lui Dumnezeu. Găsim voia Lui în cazuri specifice, trăind o viață saturată de cuvântul Lui. În fiecare zi ar trebui să studiem Cuvântul și astfel voia Lui va deveni din ce în ce mai clară. Ce ne învață aceasta? Ne învață că nu poți să găsești doar o parte din viața ta pe care trebuie să o repair excluzând toate celelate părți. Ceea ce trebuie să facem, mai mult decât să ne gândim la curtări biblice specifice sau alte teme din viața noastră, este să creștem în evlavie. Trebuie să creștem în asemănarea cu Hristos. Cu cât semănăm mai mult cu Hristos, toate aspectele vieții noastre vor fi afectate. 

    Chiar dacă vă învăț câteva lucruri despre care Biblia vorbește, câteva cunoștințe cu privire la ceea ce Biblia ne învață despre relații, nu te va ajuta dacă nu ești după voia Lui în celelalte aspecte ale vieții tale, sau nu-ți dezvolți caracterul. Acesta este pericolul când predai așa ceva. Când vorbim de curtarea biblică, în primul rând, Biblia nu ne învață prea multe lucruri specifice despre cum o vei întâlni pe soția ta sau soțul tău sau ce fel de relație veți avea înainte de căsătorie. Pur și simplu nu învață asta! Dar ne dă o mulțime de principii importante. Chiar și aceste principii nu ne-ar fi de folos dacă, în realitate, nu suntem evlavioși, sau suntem o persoană imatură care doar încearcă să facă lucrul potrivit prin învățarea câtorva adevăruri. 

    Aș vrea să împărtașesc ceva cu voi! Sunteți probabil un spectator tânăr și trebuie să înțelegi ceva. Aproape toate problemele din viață, relațiile, căsătoria sau slujirea mea se reduc la lipsa mea de evlavie și de asemănare cu Hristos. Așa că e ceva de învățat de aici! O persoană evlavioasă, cu un caracter asemănător cu al lui Hristos, chiar dacă nu are toate răspunsurile, se va descurca. Va răzbi! Îl va urma pe Hristos! Ceea ce vreau să faci, dacă vei studia subiectul acesta, este să și citești Scriptura în fiecare zi. Vreau să te rogi în fiecare zi. Vreau să meditezi la tot ceea ce Dumnezeu ne-a lăsat în Cuvântul Său. Și vreau să realizezi că ai nevoie și trebuie să te lași transformat de asta. 

    Când vorbim despre curtarea biblică este imposibil să tratăm subiectul fără să discutăm și despre părinții noștri. Părinții sunt foarte, foarte importanți în curtarea biblică, pentru că sunt foarte importanți în viețile noastre. Așa că voi da un pas înapoi în loc să mă arunc direct în subiectul de azi. Vreau să vorbesc un pic despre relația părinților cu copiii lor și viceversa și de importanța ei în a crea o temelie. Înainte de asta, aș vrea să spun ceva. Din nou, mulți dintre voi, tinerii, veți spune: "eu nu am avut o relație prea bună cu mama sau tatăl meu și ceea ce încerci să mă înveți nu a existat în viața mea." Ei bine, încă este un motiv să te învăț despre asta. De ce? Pentru că trebuie să te străduiești, dacă asta nu s-a întamplat până acum, să vezi că acest fel de relație încă se dezvoltă între voi. Dacă părinții tăi sunt încă în viață, nu este prea târziu să începi o relație cu ei, după principiile biblice. Să îmbunătățești această relație. De asemenea, dacă te preocupă curtarea biblică trebuie să te gândești că într-o zi probabil că vei fi părinte. Și dacă vei fi părinte trebuie să înveți următoarele adevăruri. 

    Să ne uităm la câteva lucruri despre părinți. Poate că deja ești un părinte cu un copil ajuns la vârsta la care e pregătit să-și întemeieze o familie. Deci, să ne uităm la câteva lucruri despre părinți. În primul rând, părinții trebuie să se lupte cu tot dinadinsul să cunoască Scriptura. Din nou, am mai spus asta: taților, e nemaipomenit că vă ocupați de bunăstarea financiară a familiei voastre. Aceasta este admirabil și meritați respect pentru asta. Dar nu faceți principala slujbă dacă asta este tot ceea ce faceți. Trebuie să cunoașteți Scriptura și trebuie să-i învătați și pe copiii voștri! Nu puteți să spuneți că asta este responsabilitatea pastorului sau a liderului de tineret. Biblia nu sprijină această idee. Să ne uităm la câteva pasaje. În primul rând, Proverbe 29:18 care spune: "Unde nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu dar ferice de poporul care păzește legea!" Unele traduceri spun: "Unde nu este nicio descoperire dumnezeiască poporul piere." Acest verset s-a folosit de atâtea ori într-un mod greșit. Pastori sau lideri se ridică și spun: "Trebuie să avem o descoperire, să continuăm cu programul de clădire, să continuăm să avansăm în această biserică, dacă nu, vom pieri!" Însă aceasta nu este înțelesul versetului, nici pe departe. Presupun că ar trebui să avem o viziune și să ne dorim să schimbăm lumea, dar nu despre asta vorbește textul pe care l-am citit. Dacă te uiți cu atenție, spune: "Unde nu este descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu, dar ferice de poporul ce păzește legea!" Când aici vorbește despre descoperire, vorbește despre revelație, mai concret de revelația legii lui Dumnezeu, revelația voii lui Dumnezeu. Unde nu e revelația voii lui Dumnezeu, atunci poporul, în special copiii, e fără control. Dacă este destul de dificil să-L urmezi pe Hristos când Îi cunoști voia, cu cât mai dificil este sa-L urmezi când oamenii nu cunosc voia Lui. Un lucru pe care trebuie să-l realizăm este că în creștinismul din viața modernă, este foarte multă ignoranță. Știu că sunt foarte multe feluri de învățaturi, oamenii aleargă încoace și încolo să asculte un cuvânt de la Dumnezeu. Dar foarte puțini oameni studiază cu adevărat Scriptura. Ca tată, puteți spune că nu sunteți înzestrați pentru așa ceva. Chiar nu contează! Poate nu ești cel mai bun învățator al Bibliei sau poate va trebui să te ajuți de alți creștini, de comentarii și lecțiuni, dar nu contează! Este responsabilitatea ta să fii un ghid pentru familia ta în cuvântul lui Dumnezeu. Și pentru a face asta trebuie să studiezi cuvântul lui Dumnezeu! Crezi că unii oameni studiază Cuvântul pentru că le este ușor? Ei bine, nu e adevărat! Cei mai mulți oameni care studiază cuvântul lui Dumnezeu nu o fac cu ușurință. Și ei se lupta la fel de mult ca și cei care nu o fac. Ei însă sunt convinși că au nevoie de Cuvânt și se lupta să-l studieze. Crezi ca rugăciunea e ceva ușor de făcut pentru unii? Poate ca așa este, dar eu nu sunt unul dintre acei oameni. Eu trebuie să mă lupt ca să mă rog! Știu că trebuie să mă rog, trebuie să o fac! 

    Un prieten mi-a povestit ceva acum câțiva ani. Era agent de vânzări și mi-a spus că 20% dintre ei încheie 80% dintre contracte. Asta în timp ce 80% dintre agenți nu fac aproape nimic. Și l-am întrebat de ce... Pentru că agenților care au succes nu le place să facă anumite lucruri. Dar nici agenților care nu au succes nu le place să facă anumite lucruri. Și în mare măsură sunt cam aceleași lucruri. Dar agentul de succes face chiar și ceea ce e dificil pentru el să facă, în timp ce ceilalți se neagă, spunând că e prea dificil. Această ilustrație ne ajută să înțelegem că nu contează dacă e dificil pentru tine fiindcă este o necesitate absolută! Dacă ai decide să nu mai mergi la lucru niciodată, pentru că este dificil, nu vei mai fi capabil să-ți întreții familia, pentru că e atât de dificil. Dar toată lumea va spune despre tine că ești leneș, că nu se poate conta pe tine, pot spune tot felul de lucruri despre tine. Fraților, așa este și cu studiul. Trebuie să studiați Cuvântul lui Dumnezeu! Ca să puteți învăța Cuvântul pe soția și pe copiii voștri. Și astfel familia voastră să nu "fie fără frâu". 

    Un alt pasaj, Osea 4:6 unde spune: "Poporul meu piere din lipsă de cunoștință." Din nou, e adevărat! Poporul lui Dumnezeu este grav împiedicat în umblarea cu Hristos, din cauza lipsei lor de cunoaștere a adevărului lui Dumnezeu. Și ascultați ce mai spune: "Fiindca ați lepădat cunoștința, și Eu te voi lepăda, și nu-Mi vei mai fi preot." Căutând cunoștința în Cuvântul lui Dumnezeu, devenim utili ca preoți ai Lui. Poate spui: "Bine, dar eu nu sunt un preot!" Ba da, ești! Daca ești un soț și dacă ești tată, atunci ești și un slujitor. Ești un slujitor pentru copii tăi. Tu ești primul slujitor. Cel mai important slujitor în familia ta. Așadar, ești. Și dacă vrei să fii util, benefic Impărăției lui Dumnezeu și benefic copiilor tăi, soției tale, trebuie să studiezi Cuvântul. Mai spune: "Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi." Există o mare dezbatere pe tema aplicației acestui verset. Dar voi spune atât: este în detrimentul copiilor tăi dacă nu te implici în a-i învăța Scriptura. Acest lucru îi va răni. O va face! Dumnezeu va onora un om care se dedică învățării Scripturii, oricât de puține cunoștințe ar avea el. El onorează un om care își instruiește copiii în cuvântul lui Dumnezeu. Și aceasta este ceva ce trebuie să facem. Părinților, trebuie să ne străduim să trăim ca exemple biblice. Asta este partea cea grea. Să-ți înveți copiii Cuvântul lui Dumnezeu și apoi să nu-L trăiești înaintea lor, este extrem de periculos. Și poți spune: "Frate Paul, cu toții greșim." Da, așa este. Și când dăm greș ca modele, avem minunata oportunitate de a ne pocăi și de a cere iertare chiar și de la copiii noștri. 

    Eu învăț pe alții Biblia, cam asta este meseria mea. Și îi învăț mult Biblia pe copiii mei. Și asta pune un pic de presiune asupra mea. Pentru că îi învăț foarte mult și trebuie să și trăiesc ceea ce îi învăț. Și de multe ori, frați și surori, dau greș. Dar asta nu îi face pe copiii mei să creadă că sunt un ipocrit, că îi învăț una și fac alta. Nu! De câte ori greșesc, prin harul lui Dumnezeu și prin puterea Duhului Sfânt, pot merge la soția mea, la copiii mei, îmi pot recunoaște greșelile și admite că ceea ce am făcut a fost contrar învățăturii Bibliei. Am fost nerăbdător sau furios și nu am reflectat bucuria lui Hristos. Copii, vă voi spune de multe ori că Dumnezeu ne-a poruncit lucruri cu care și eu mă străduiesc. Dar atât timp cât ești deschis și transparent în fața copiilor tăi și îi lași să știe că nu îi înveți aceasta pentru că eu o stăpânesc, ci o învăț pentru că este adevărată. Doresc să fiu din ce în ce mai asemănător cu Hristos. Iar când dau greș, îmi va părea rău și vă voi ruga să mă iertați. Dar în același timp mă voi ruga și pentru har. Ca harul pe care îl primesc eu să fie cu atât mai mare în voi. Și voi mă veți întrece cu mult, în viața de credință. În copilăria mea, cum spuneam, nu am fost educat să cunosc Scriptura. Dar Dumnezeu știa asta și când aveam 21 de ani, m-am convertit. A fost o luptă lungă. Dar iată cum văd eu lucrurile. Am început de foarte jos. Probabil unul dintre cele mai joase locuri. Dar copiii mei nu trebuie să înceapă de acolo. Eu probabil că nu voi ajunge foarte sus. Dar îmi pot căra în spate copiii, ca atunci când ei vor porni mai departe să înceapă dintr-un loc mai bun. Îi pot învăța Cuvântul lui Dumnezeu. Ca să aibă șanse și mai mari de a-L cunoaște. Îi spuneam unui prieten zilele trecute: "Aș vrea să pot trăi la fel de mult ca Matusalem." El m-a întrebat de ce. I-am spus că așa aș avea mai mult timp să cunosc despre Dumnezeu și să fiu mai mult ca și Hristos. Am impresia că 70, 80, 90 de ani pe acest pământ nu sunt suficienți să-L cunoaștem. Așa că, omule, ascultă-mă! Îți înțeleg problema. O am și eu pe aceeași. Dar nu există nicio scuză. Nu ai nicio scăpare, trebuie să faci asta. Pentru binele copiilor tăi. Trebuie să ne străduim să trăim ca exemple biblice.

    Să ne uităm la 1 Corinteni 4:15-17: "Chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcați pe urmele mele." Ascultați ce a spus! "Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este copilul meu prea iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos și de felul cum învat eu pe oameni pretutindeni în toate Bisericile." Sunt două afirmații foarte importante aici. Prima este: "vă rog să călcați pe urmele mele" iar cealaltă "Timotei [...] vă va aduce aminte de felul meu de purtare în Hristos." Acestea sunt două lucruri care sunt foarte importante. Uneori oamenii spun că e mai bine să ceri iertare decât să ceri voie. Asta nu este chiar adevărat. Alții doar stau spășiți și constată că nu sunt bune exemple. Ei bine, ne bucurăm că vă pare rău, dar asta nu face niciun bine copiilor voștri. Din nou, eu și cu tine nu avem de ales. Dacă suntem tați trebuie să ne străduim să fim exemple pentru copiii noștri. Ca să putem spune, prin harul Domnului: "Copii, imitați-mă!" Copiii trebuie să facă parte din viața noastră, trebuie să ne vadă, trebuie să fim transparenți. Trebuie să poată vedea când luăm decizii complicate care sunt costisitoare pentru Hristos. Trebuie să ne vadă mergând cu Hristos și ascultând Legea lui Dumnezeu. Dar trebuie să ne vadă și distruși și umili, cerându-ne iertare când am greșit. Trebuie să fim imitatori ai lui Hristos. Și ei trebuie să fie imitatori ai noștri. 

    Iată ceva ce vreau să vedeți. Taților, fiți foarte atenți! Foarte atenți cu privire la asta. Eu mai degrabă m-aș prezenta copiilor ca un om distrus care face și pași greșiți în multe lucruri. Mai degrabă așa decât ca un om care pretinde că este perfect. Dacă pretind că sunt perfect, mai devreme sau mai târziu ipocrizia mea va fi expusă. De asemenea, dacă ei chiar mă cred, aș crea un standard greșit pentru ei. Dumnezeu nu e onorat de un om care pretinde că este foarte drept. Sau care își ascunde greșelile în fața celorlalți. Dumnezeu nu e onorat de asta. Și mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva ta. Dumnezeu este onorat și stimează inima frântă și plină de remușcări a unui om care Îl caută din răsputeri pe Hristos și vrea să fie un exemplu pentru alții. Un om care își recunoaște greșelile. Iar când greșește se folosește de asta pentru a fi un exemplu pentru alți credincioși. Un exemplu al harului lui Dumnezeu, un exemplu de cum să rămâi umil, un exemplu de cum să ceri iertare de la ceilalți. Așa că nu vrem să fim niște Farisei care își ascund greșelile de copiii lor și pretind că sunt ceva ce nu sunt în realitate. Vrem să fim ca un om evlavios, sincer, care caută cu toată inima lui să fie pe placul lui Dumnezeu și să fie un exemplu. Și cu toate astea, când păcătuim (nu dacă, ci când), să mergem înaintea lui Dumnezeu și a familiei cu sufletul frânt și plin de remușcări. Revenim la umilință. Și astfel le arătăm ce înseamnă cu adevărat să fii un om al lui Dumnezeu. Le arătăm harul lui Dumnezeu manifestându-se în viețile noastre. Am trăit pe calea lui Hristos pentru mulți ani. Și știu că s-a folosit de mine. Unii gândesc: "Domnul îl folosește pe acest om pentru că a atins un anumit nivel spiritual sau dedică mult timp rugăciunii." Știți și voi, cu îngeri care coboară. Pur și simplu, nu este adevărat. Noi vom fi mereu, mereu, destinatari ai harului. Oameni nevoiași care au fost binecuvântați de un Dumnezeu spectaculos. Sunt sincer? Așa sper... Sunt distrus? Am nevoie să fiu... Dar acestea sunt calitățile pe care trebuie să le cauți în viața ta de creștin. Un om care sincer se straduiește să meargă după Hristos și care are inima frântă atunci când greșește. 

    "El vă va aduce aminte de felul meu de purtare." Am vorbit cu copii care acum au deja 20, 30 de ani și care aveau părinți foarte evlavioși, pe care eu îi admiram. Stând de vorbă cu ei, am realizat că menționau încontinuu felul de purtare al taților lor. Povesteau evenimente din familia lor și felul în care tatăl lor a răspuns la ele. Ei și-au adus aminte de aceste evenimente. Și le-au reamintit. Tații aceia au stabilit un standard pentru copiii lor. I-au ajutat să înțeleagă ce înseamnă să fii un om credincios. Copiii au văzut trăirea cu Hristos chiar în fața lor. Nu îți dorești și tu asta pentru copiii tăi? Nu vrei și tu asta în viața ta? Copiii tăi să-și amintească chiar și peste 30 de ani, când poate tu nu vei mai fi, cum ai reacționat într-o situație anume. Cum ai ales să Îl onorezi pe Hristos chiar dacă a fost greu pentru tine și chiar pentru familie? Să își aducă aminte cum ai fost blajin și iertător cu ei când greșiseră foarte grav. Sau când ai plâns în rugăciune pentru ei și greșelile lor. Cum le-a înduioșat inimile lucrul acesta. Vedeți, trebuie să ne prezentăm înaintea copiilor credința noastră. Și poate spui: "Ei, frate Paul, nu știu dacă eu pot face asta!" Ei bine, lasă-mă să te lămuresc. Nu, tu nu o poți face! Dar El poate! 

    Unul din vârstnicii bisericii unde merg, a avut ieri un mesaj frumos în predica lui. Și mesajul a fost următorul. A spus: "Toți vorbesc mereu despre slăbiciunea lor. Asta se știe! Ești slab! Dar în slăbiciunea ta, poți fi credincios." Ce a vrut să spună cu asta? Îți amintești de momentele când te decizi să citești 5 capitole pe zi din Biblie? Și citești primul capitol și nu îți poți aminti ce ai citit. Și imediat te gândești: "Asta nu o să meargă! Sunt atât de slab! Nu voi reuși!" Ei bine, nu poți face mai nimic cu privire la a-ți aduce aminte ce ai citit. Dar poți continua să citești. Îți amintești de momentele în care te așezi și chiar eu fac asta uneori, și ești atât de obosit, dar trebuie să te rogi. Și te pui jos lângă pat, începi să te rogi, dar adormi. Soția te găsește sforăind, în genunchi. Spui: "Sunt atât de slab!" Da, ești slab! Dar poți continua să te așezi pe genunchi. Eu nu mă mai îngrijorez demult de deznodământ. Mă preocupă mai mult: "Mă lupt eu într-adevăr să citesc Cuvântul? Mă străduiesc eu într-adevăr să mă rog?" Cu toții ne putem strădui, ne putem lupta și lăsa în mâna lui Dumnezeu rezultatele. 

    1 Corinteni 11:1 spune: "Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos." Unul din lucrurile pe care încerc să îi fac pe copiii mei să înțeleagă este că guvernarea casei noastre nu se face după reguli stabilite de mine. Nu trăim cum trăim pentru că tata a decis să trăim așa. Nu! Le explic cum, deși ei sunt sub conducerea mea, și eu sunt sub conducerea altcuiva. Nu eu sunt cu adevărat autoritatea în casa mea. Eu la rândul meu sunt sub cineva care are o importanță și mai mare. Autoritatea într-o casă trebuie să fie Hristos. Așa că eu vreau ca ei să mă urmeze doar dacă și eu Îl urmez pe El. Tatăl nu este șablonul. Nu el determină cum trebuie să fie casa sau cum să se comporte copiii. Tatăl trebuie să-L asculte pe Hristos. Și ceea ce ascultă trebuie să transmită copiilor lui. Și să îi încurajez ca pe măsură ce cresc să asculte și ei pe Hristos și să poată discerne cele auzite. Asta este foarte important! În loc să mă uit la copiii mei și să le spun hotărât: "Uite, asta este ce am decis eu și asta este ceea ce se va face în casa asta!" Aș putea sta nu înaintea lor, ci alături de ei, cu fața către Hristos. Și în loc să le dau eu lecții copiilor, stăm împreuna să învățăm de la Hristos. În loc să le spun: "Asta e ce am decis eu!" Le spun: "Ați auzit ce ne-a spus Hristos? Ați auzit ce vrea El să facem? Ați înțeles pasajul ce tocmai l-am citit și care este o adresare directă a Salvatorului către noi? Asta este ceea ce eu trebuie să fac, asta este ceea ce voi trebuie să faceți. Eu vă voi ajuta pe voi și voi, vă rog, ajutați-mă pe mine cu ce am de făcut." Hristos este adevăratul Cap al familiei, adevăratul Lider. 

    Să mergem mai departe. 1 Tesaloniceni 2:14: "Căci, fraților, voi ați călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt în Hristos Isus, în Iudea..." Vedeți, este recurentă această "urmare" de-a lungul Scripturii. Această nevoie de a imita. Trebuie să fim foarte atenți cu extra-spiritualitatea aici. Dumnezeu a stabilit lideri. Liderii pot fi abuzivi, egocentriști, egoiști și tot felul de lucruri. Sunt pastori care sunt așa, părinți care sunt așa... Cu toții trebuie să luptăm cu asta. Dar Dumnezeu a stabilit lideri omenești în Biserică și în familii. Eu am auzit tați spunând: "Nu aș vrea să mă imite nimeni!" Dar asta nu este o gândire biblică. Ar trebui să îți dorești să Îl imiți pe Hristos și să îți lași copiii și soția să poată vedea cum este, prin viața ta, să fii un om credincios. 

    Aș vrea să fac un avertisment aici. Matei 23:2-3: "Cărturarii și Fariseii șed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile, pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le; dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei zic, dar nu fac." O nota a mea: "Acesta este un avertisment pentru părinți să practice ceea ce predică." Și un avertisment pentru copii să nu folosească drept scuză neascultarea de care au dat dovadă părinții lor. Să analizăm asta. Când ne uităm la Isus, Îl vedem foarte, foarte drept, foarte, sfânt. Sfânt și drept într-un mod perfect. Și vedem că El într-adevăr a primit păcătoși care erau distruși și plini de remușcări. Și mai vedem că a condamnat cu o mână de fier ipocrizia religioasă. Să îi înveți pe copiii tăi un lucru și să nu îți dorești să îl trăiești și să nu ai inima frântă când greșești, este foarte periculos nu numai pentru tine, dar și pentru copiii tăi. Este extrem de periculos. Nu vrei să faci asta! Amintește-ți! Dumnezeu nu îi stimează pe cei care au atins perfecțiunea ci mai degrabă pe cei cu inima distrusă și chinuită de remușcări Dumnezeu poate face orice cu umilința. Poate să îți binecuvânteze familia cu umilința ta, chiar dacă nu ai mintea lui Charles Spurgeon sau capacitatea de evanghelizare a lui John MacArthur. Dumnezeu se poate folosi de tine foarte mult dacă ești frânt, chinuit, umil înaintea Lui, dar străduindu-te. Dacă ești ca acești Farisei din pasaj, ești plin de ipocrizie, învățând și cerându-le copiilor tăi să facă lucruri pe care tu însuți nu le ții. Acesta este un alt aspect al ipocriziei religioase. Fariseii și Cărturarii impuneau reguli și poveri asupra oamenilor dar ei înșiși nici măcar nu se gândeau să și le asume. Nu le face și tu asta copiilor tăi! 

    Gospodăria, predarea Scripturii, felul de a te raporta la copii, exemplul tău înaintea lor, ar trebui să fie marcate de îndurare, de smerenie. De cea mai mare smerenie. Dacă ești umil înaintea copiilor și a soției tale, ei nu vor fi aspri cu tine atunci când tu greșești. Un om mi-a spus când eram în așteptarea primului meu copil: "Dacă îl vei iubi pe acest copil necondiționat, atunci și el îți va ierta posibilele greșeli pe care le vei face în creșterea lui." Să fim oameni ai îndurării. Să nu punem asupra copiilor noștri poveri pe care noi nu le putem duce. Să nu cerem de la ei lucruri pe care noi nu le putem îndeplini. Să nu ne închidem inima atunci când greșesc. Pentru că Isus a avertizat că și El ne va face la fel. O va face! 

    Copiii trebuie să realizeze asta: neascultarea părinților lor, nu este o scuză pentru ei să facă la fel. Niciodată nu ai o scuză pentru a nu-L urma pe Hristos. Am consiliat o mulțime de tineri care au probleme cu păcatul sau sunt rebeli. Și foloseau ca o scuză pentru comportamentul lor, greșelile părinților.   

    Și îi întrebam: "Tu afirmi că ești un urmaș al lui Hristos?"
    Și ei răspund: "Da! Da, sunt!"Și eu întreb: "Îmi poți spune de câte ori ți-a greșit El? De câte ori te-a mințit? De câte ori nu a făcut ce a promis?"
    Iar răspunsul lor este: "Nu!"
    "Atunci nu ai nicio scuză pentru neascultarea și păcatul tău." 

    Părinții te vor dezamăgi, copiii te vor dezamăgi, lumea întreagă, pastorul, frații și surorile în credință, misionarii cu toții te vor dezamăgi. Dar asta nu este o scuză să nu-L asculți pe Hristos, pentru că El niciodată nu te dezamăgește! Niciodată! Niciodată! Mărturia sfinților care au fost cu adevărat sfinți este aceasta: "Niciunul din toate cuvintele Sale bune nu a căzut pe pământ fără să se împlinească. El nu este un om, El nu minte. El este credincios și adevărat!" Așadar, iată, nicio scuză! Suntem chemați la ascultare. Părinții trebuie să se străduiască să fie exemple biblice și să iubească, predea, să conducă într-un mod biblic. Uneori aș vrea să îi întreb pe tați, uneori chiar o fac cu riscul de a primi un pumn în nas ca răspuns:

    "Lasă-mă să îți pun o întrebare personală. Ce te-a motivat să ai copii?"
    Iar ei spun: "La ce te referi?"
    Eu continui: "Ei bine, copiii tăi sunt neglijați complet. Ai pasat creșterea lor altor persoane. Educația lor ai dat-o altora, modelarea caracterului lor ai dat-o antrenorilor lor, instruirea lor religioasă ai dat-o responsabilului de tineret și pastorului. De ce ai făcut copii? Ai făcut-o ca să îți înrăutățești problemele economice, sau de ce? Ai plănuit, a fost un accident? De ce ai copii?" 

    Și te-as întreba și pe tine același lucru. Tinere, gândește-te la asta! Când într-o zi vei fi căsătorit, de ce vei avea copii? Ca să îi neglijezi? Ca alte persoane să ajungă să fie importante în viața lor? Este absurd! Ai copii pentru că este voia lui Dumnezeu și îi ai ca să îi crești pentru gloria Lui. Și pe măsură ce vor crește vor deveni creștini, vor deveni maturi și în credință. Și vor lua parte la răspândirea Împărăției lui Dumnezeu în lume. Nu te gândi că ți-ai făcut datoria doar pentru că aduci bani în casă. Sau îi duci în vacanță din când în când sau îi duci la pescuit. ÎI instruiești după Cuvântul lui Dumnezeu? Îi înveți să se roage? Ești un exemplu pentru ei? Îți administrezi căminul după poruncile lui Hristos și pentru gloria Lui? Aceasta este chestiunea. De ce ai copii? 

    Ascultați ce îi spune Dumnezeu lui Avraam în Geneza 18:19: "Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru că astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit." Iată, l-a ales pe Avraam pentru ca el să își conducă gospodăria și copiii. Poate te întrebi: "Și eu de unde știu dacă sunt ales? Eu nu sunt Avraam." Ești căsătorit? Atunci ai fost ales să faci același lucru pentru care și Avraam a fost ales. Dacă ești căsătorit este ca să-ți conduci gospodăria și copiii. Să-i conduci cu dragoste, cu îndurare, cu iertare. Să-i ghidezi, să-i înveți, să-i instruiești ca ei să-L asculte pe Hristos și crezând în El, iubindu-l pe El și pe aproapele lor, să le fie bine. 

    Am trăit și am lucrat ca misionar aproape toată viața mea de credință. Și probabil am destule dificultăți și destule problem dar nu-mi prea pasă de bani. Și nici nu mă interesează să le las copiilor mei o moștenire materială. Vreau să-mi aprovizionez familia cu cele necesare și să trăim cu demnitate. Dar am un dar mai prețios să le las copiilor mei. Pentru că banii în mâinile celor fără Dumnezeu duc doar la judecată. Cadoul pe care îl pot da copiilor mei este Evanghelia lui Isus Hristos. Darul pe care îl pot da copiilor mei este un tată care caută să trăiască după poruncile lui Hristos. Și ele sunt toate adunate în aceasta: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu toată puterea ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău" Și: "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. " Asta este ceva ce pot dărui copiilor mei. Indiferent cât de bogat sau de sărac sunt, acesta este darul cel mai mare. Asta trebuie să fim. Inima să ne bată cu această fel de mentalitate, cu această pasiune. 

    Îmi pasă de lume. Am întâlniri în fiecare zi cu discuții despre cum să pătrundem în locuri închise și tot felul de alte lucruri. Sunt acolo încercând să dobor prin rugăciune piedici întâmpinate de Evanghelie. Dar asta nu trebuie să mă facă pe mine să-mi neglijez copiii. La neglijarea soției mele. Și știu că aveți multă treabă. Poate lucrați într-o fabrică sau aveți un șef foarte dificil sau poate sunteți chiar șomer. Dar trebuie să-ți amintești să te concentrezi asupra lucrului cel mai important. Și acesta este că ai fost ales să-ți conduci copiii. Ca ei să aibă frică de Dumnezeu și să le fie bine. Îți iubești copiii? Știu că da. Vrei să le fie bine? Ce înseamnă "bine"? Nu înseamnă mulți bani. Pentru că mulți oameni bogați se sinucid. Nu înseamnă faimă, putere sau să fii respectat în comunitatea ta. Vrei să le fie bine copiilor tăi? Atunci gândește-te la un bine etern. Ei să Îl cunoască pe Dumnezeu și pe Hristos. Și să trăiască în tovărășie cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt pentru toată veșnicia. Acesta este scopul unui tată.

    Să ne uităm la Deuteronom 6:5-9: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu toată puterea ta. Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca sau când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scrii pe ușiorii casei tale și pe porțile tale." Asta este destul de extrem. Este adevărat și trebuie făcut. Ascultă, dacă vrei să ieși să cumperi câteva postere ieftine și vrei să scrii versete biblice și să le lipești peste tot prin casă, fă-o! Mie îmi plac lucrurile astea. Ai avea cuvântul lui Dumnezeu în fața copiilor tot timpul. Dar înseamnă mai mult decât atât. În primul rând, văd oamenii folosindu-se de textul ăsta ca un îndemn să-și învețe copiii în legea, înțelepciunea și principiile lui Dumnezeu. Și asta este bine. Legea este avantajoasă, ne învață multe lucruri. Înțelepciunea din Proverbe, din Eclesiastul, este excelentă. Și sunt în Biblie tot felul de principii de viață. Dar ăsta nu este scopul textului. Cunoașterea Scripturilor este un mijloc către un final, nu un final în sine. Și acel final nu este doar o viață morală. Nu este acesta. Sau să traiești ca un puritan sau ca un victorian. Nu ăsta e scopul. Vrei să știi care este scopul acestui pasaj extrem? Este acesta: Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. Asta este ce vrei să îi înveți pe copiii tăi. Trebuie să ai o casă ordonată, cred. Și toată lumea trebuie să urmeze multe principii biblice. Și asta este adevărat. Trebuie! Dar aș prefera să văd mai degrabă o casă un pic dezordonată dar plină de bucuria Domnului și unde oamenii Îl iubesc pe El cu toata inima, puterea și sufletul lor. Pe cuvânt! Nu vreau să iau nimic din definirea exactă a "care este voia Lui", cum facem asta, cealaltă, cum trebuie să curtăm, cum trebuie să fie căsătoria, cum să îi disciplinezi pe copii și toate acestea. Sunt foarte foarte bune. Dar dacă știi lucrurile astea fără să știi ce e mai important ai ratat esențialul și te transformi într-un trist fariseu. Iar tu nu vrei asta! Scopul este să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta, cu tot sufletul tău si cu toată puterea ta. 

    Oamenii spun mereu: "Nu-L iubesc pe Dumnezeu cum ar trebui." Și asta este o povară pe care o avem cu toții. Nu-L iubim pe Domnul Dumnezeul nostru așa cum ar trebui. Dar eu întreb mereu: "Și cum ai plănuit să schimbi asta?" Iar răspunsul este: "Nu știu!" Eu zic: "Este o întrebare dificilă, nu-i așa? E ca și cum ai încerca să te ridici singur trăgându-te de șirete. Cum să te determini să Îl iubești mai mult pe Dumnezeu? Ei bine, o să îți spun eu cum. Când ieși afară și vezi cel mai frumos apus pe care l-ai văzut vreodată, care îți taie pur și simplu respirația, ce ai făcut ca să apreciezi acel apus? Ce ai făcut ca să-ți taie respirația? Nu ai făcut absolut nimic. Apusul a făcut-o. Ce a trebuit să faci tu a fost să-l vezi. Și el a fost atât de spectaculos că ți-a luat respirația. Ei bine, așa înveți să-L iubești pe Dumnezeu mai mult. Nu poți lăsa câteva principii să te învețe despre dragostea Lui și apoi memorându-le să crezi că o să te facă să-L iubești pe El mai mult. Îl iubești pe Dumnezeu mai mult, cunoscând mai mult despre El. Dumnezeu este minunat. Este! Dacă inima ta a fost regenerată de Sfântul Duh, această inima va aprecia minunăția Lui. Tot ce trebuie să faci e să-i arăți mai mult din minunăția Lui. Ca să ai dragostea pentru El și bucuria Lui în casă, învață-ți familia despre Dumnezeu! Și nu numai despre dreptatea, judecata și mânia Lui, chiar dacă și acestea sunt foarte importante. I-ai învățat vreodată despre frumusețea, bucuria Lui? Lasă-mă să te întreb ceva. S-ar putea câțiva dintre voi să fiți deranjați, dar nu-i nimic. Ai fost tu, ca tată, atât de fericit în Domnul că ai intrat pur și simplu în sufragerie cântând și dansând? Luând copiii, învârtindu-i și aruncându-i în canapea? Înțelegeți despre ce vorbesc? Ei trebuie să vadă cine este acest Dumnezeu al Scripturii. Trebuie să-i vadă frumusețea, excelența Sa. Să pun în plural: frumusețile și excelențele Sale. Totul despre El, ei trebuie să vadă. Și dacă Dumnezeu le-a regenerat inima, vor crește iubindu-L tot mai mult și mai mult. Aș vrea să văd casa ta si casa mea fiind foarte biblice. Dar, de asemenea, aș vrea să văd un pic de dezlănțuire. Să văd acea iubire și acea bucurie care pur si simplu izbucnește în cântece și dans și viață. Da, avem nevoie să avem toate aceste versete pe pereții casei și avem nevoie să-i învățăm pe copii tot felul de principii. Dar nu trebuie să ratăm esențialul. Și care este esențialul? Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.

    Iosua 4:5-7 spune: "Și le-a zis: "Treceți înaintea chivotului Domnului, Dumnezeului vostru, în mijlocul Iordanului, și fiecare din voi să ia o piatră pe umăr, după numărul semințiilor copiilor lui Israel, pentru ca acesta să fie un semn de aducere aminte în mijlocul vostru. Când vor întreba copiii voștri într-o zi: "Ce însemnează pietrele acestea pentru voi?" să le spuneți: "Apele Iordanului s-au despicat în două înaintea chivotului legământului Domnului; când a trecut chivotul Iordanul, apele Iordanului s-au despicat în două, și pietrele acestea să fie totdeauna o aducere aminte pentru copiii lui Israel." Ascultați aceasta primă întrebare. Copiii nu întreabă: "Ce înseamnă pietrele?" Întreabă: "Ce înseamnă pietrele acestea pentru voi?" E diferit să spui cuiva ce înseamnă Isus sau ce înseamnă crucea. Și un teolog neconvertit, cu câteva noțiuni, le poate spune ce înseamnă crucea. Dar ceea ce copiii tăi au nevoie să vadă, nu este doar ce înseamnă crucea, sau ce înseamnă Isus. Ci "Ce înseamnă Isus pentru tine, tată? Ce înseamnă crucea pentru tine, părinte?" Când iei o decizie în casa ta, copiii tăi spun: "Ce înseamnă asta pentru tine? De ce faci asta?" Atunci vei fi capabil să le explici, ce înseamnă Isus și crucea pentru tine și apoi probabil asta va fi o aducere aminte pentru ei. Va însemna ceva și pentru ei. Uitați ceva ce este foarte important. Poți avea cunoștințe despre multe lucruri, dar nu poți să falsifici o relație. Nu poți falsifica o relație cu Hristos. Nu poți. Străduiește-te să-L cunoști. Ca să strălucești cu El înaintea copiilor tăi. 

    Încă un lucru important. Să fii capabil să le transmiți mai departe istoria. Istoria importantă. Lucruri din viața ta care sunt legate de Hristos. Lucruri care s-au întâmplat în anumite momente ale vieții tale. Convertirea ta sau cum Dumnezeu te-a învățat anumite lucruri sau încercări și provocări prin care ai trecut. Să fii capabil să împărtășești acestea cu copiii tăi. Ca ei să înțeleagă că istorisiri ca acelea pe care le citesc în Biblie, sunt și în viața tatălui lor. Pot vedea aceleași lucrări și în viața tatălui lor. 

    Spune în Efeseni 6:4: "Și, voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului." Asta este foarte important. Observați că nu spune "mamelor". Spune "părinților". Mamele, potrivit cu Proverbe și alte pasaje din Biblie, au un rol colosal. Dar ideea asta "mâna care leagănă pătuțul stăpânește lumea", are puțin adevăr, dar îmi pică un pic greu afirmația asta. Pentru că influența cea mai mare în familie ar trebui să fie tatăl. Dar uneori tații sunt cei mai neglijenți în domeniul ăsta. Gândind că instruirea religioasă și alte lucruri sunt datoria mamei. Pentru acei tați dintre voi care sunt pentru educația în casă. Pentru voi vreau să fac asta. Pentru că poate e un pic năzbâtios, dar îmi place să o fac. Când predic, întreb uneori: "Câți din biserică sunt tați care își educă acasă copiii?" Și mulți bărbați ridică mâinile cu mândrie: "Sunt un tată care își educă acasă copiii." Dar apoi îi întreb: "Câți dintre voi nu sunt cu adevărat tați care educă acasă și doar v-ați căsătorit cu o mamă care face asta?" Și începi să-i vezi mormăind și punând mâinile jos. Vedeți, trebuie să fim foarte, foarte atenți. Acum, trebuie să lucrăm, să facem bani, să asigurăm un trai familiei, iar asta înseamnă, pentru cei mai mulți dintre noi, că nu putem fi acasă tot timpul. Realizați însă că nu e ușor să fii și soț și tată. E foarte dificil. Și când vii acasă de la lucru la 5, nu te gândi că e timp de odihnă. Timp de odihnă e când mergi să te culci. Ai multă treabă de făcut. Vă pot spune asta pentru că același lucru este valabil și pentru mine. Ajung acasă și am multe de făcut. Am ascultat un om înțelept care spunea: "Când eu sunt la lucru, copiii aparțin mamei lor. Când vin acasă, îmi aparțin mie, până îi pun la culcare." Dacă am putea face din asta o regulă! Nu putem face asta în fiecare zi. Dar dacă faci din ea o regulă, un standard, e o practică bună. E o decizie înțeleaptă. Vei începe să mergi mai devreme la culcare și vei fi obosit, dar merită. 

    Spune: "Și, voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în mustrarea și învățătura Domnului." Asta este atât de important! Îmi amintesc că o dată îl ajutam pe fiul meu Ian cu o problemă la matematică. Probleme cu enunț. Cred că am citit enunțul de 20 de ori. Și am început să scriu alte enunțuri, alte probleme cu aceeași structură într-una, într-una și băiatul meu tot nu înțelegea. Eram atât de frustrat și i-am spus: "Ce e în neregulă cu tine? Tu nu gândești? Uite, e clar ca lumina zilei." Am spus asta, nu am auzit vocea lui Dumnezeu și nici nu am văzut vreun înger, dar am știut că Duhul Sfânt m-a mustrat. Și era de parcă Domnul se uita la mine spunând: "Știi, de câți ani ne cunoaștem? De peste 25 de ani. Și te-am învățat adevăruri în fiecare zi pe care încă nu le pricepi. La care încă dai greș enorm. Te-am nesocotit eu vreodată? Nu am fost eu răbdător cu tine?" Așa că m-am retras de la masă, m-am dus în dormitor, am plâns pentru o vreme și mi-am cerut iertare Domnului. M-am întors, m-am pus într-un genunchi, lângă baiețelul meu așezat pe scaun, și i-am cerut iertare și lui. El m-a întrebat ce am făcut. I-am spus că am fost nerăbdător cu el. Și nu m-am rezumat la atât. Nu trebuie să ne rezumăm la atât. I-am mai spus: "Fiule, lasă-mă să-ți spun că am umblat cu Hristos peste 25 de ani. El a încercat să mă învețe aceleași problem cu enunț, în fiecare zi. Și eu tot nu pricep. O astfel de milă are Dumnezeu Tatăl și Fiul Său pentru poporul său. Și eu nu ți-am arătat asta azi. Ți-am arătat contrarul. Așa că iartă-mă." Nu-i provocați pe copiii voștri la mânie și amărăciune. Ci creșteți-i cu frică de Dumnezeu. Învățați-i Cuvântul lui Dumnezeu. Disciplinați-i când este necesar, dar întotdeauna cu iubire și bucurie. Întotdeauna. 

    1 Timotei 3:4: "să-și chivernisească (asta înseamnă să supravegheze, să prezideze, să fie un protector și un tutore) bine casa." Vorbește despre un pastor și spune că trebuie "să-și chivernisească bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată cuviința." Nu poți fi un pastor dacă asta nu se întamplă în casa ta. Dar iată ce vreau să vedeți. Această calificare o găsim în 1 Timotei 3. Avem toate aceste calificări pentru cum trebuie să fii ca să fii un bătrân al bisericii. Și oamenii gândesc că acele calificări sunt doar pentru un bătrân al bisericii. Dar nu, acele calificări nu sunt realmente pentru un bătrân al bisericii ci sunt o reflecție a ce înseamnă să fii un om evlavios. Ce înseamnă să fii un om matur în credință. Și ca să fii un bătrân al bisericii trebuie să fii matur în credință. Și nu vreau ca voi, taților să gândiți că nu trebuie să vă faceți griji pentru asta că ele sunt doar pentru predicatori. Nu! Ce avem acolo este o reflecție a ceea ce este un om matur și evlavios. Și toți ar trebui să folosim 1 Timotei 3 începând cu versetul 1 ca un standard, ceva pentru care trebuie să ne străduim. Trebuie să ne administrăm bine gospodăria noastră. Nu trebuie să lăsăm administrarea ei soțiilor noastre chiar dacă ea poate face lucruri minunate, chiar mai bine decât noi. Și poate face lucrurile acelea dar noi nu ne putem neglija familia. Și nici nu putem să neglijăm administrarea familiei noastre. 

    O să închei aici sesiunea aceasta. Și mulți dintre voi vă gândiți: "Astea au fost câteva lucruri grozave dar ce au a face cu curtarea biblică?" Ei bine, când am început să vorbim despre curtarea biblică, am vorbit despre copiii crescuți așa cum v-am povestit astăzi. Va fi mult mai ușor pentru ei să intre într-o relație, să se căsătorească și să formeze o casă dacă au fost crescuți biblic. Pentru aceia dintre voi tineri, care spun că vor să se căsătorească vreau să vedeți că este o responsabilitate foarte mare. O responsabilitate copleșitoare. Mult mai dificil decât orice vă puteți închipui acum. Și da, și mult mai minunat. Baieți, când vă gândiți să vă căsătoriți, nu vă gândiți doar la fata pe care ați pus ochii. Gândiți-vă și la copiii care vor veni. Faceți un angajament față de o fată? Nu! Faceți un angajament la mult mai mult. Faceți un angajament față de o fată și față de copiii care vor veni. Uitați cum stau lucrurile. Știu că mulți dintre voi nu ați fost crescuți cum am explicat. Dar nu folosiți asta ca o scuză în viața voastră. Schimbarea trebuie să înceapă undeva. Să înceapă, deci, cu generația ta. Să înceapă când ești tu de pază. Dacă pentru multe generații, chiar și în biserică, aceste lucruri au fost neglijate, pot înțelege. Dar trebuie reinstaurate în creștinism. Fă ca ele să fie reinstaurate prin tine. Tu poți fi prima generație care începe a face lucrurile acestea în familie. Vei spune: "E, familia mea! E plină de păcătoși, hoți, ucigași și tot felul de delicvenți." Bine. Atunci să înceapă cu tine! Să crești o familie care să Îl onoreze, și să Îl binecuvânteze pe Domnul. Dumnezeu să vă binecuvânteze!