Cei sapte stalpi de rezistenta ai credintei - Introducere
Autor: Dan Ghimbasanu  |  Album: fara album  |  Tematica: Consolidare spirituala
Resursa adaugata de danmarius in 28/03/2015
    12345678910 0/10 X

CEI ȘAPTE STÂLPI - INTRODUCERE

Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a tăiat cei șapte stâlpi.” (Proverbe 9:1)

 

În primele zile ale acestui an, Dumnezeu m-a oprit în dreptul versetului de mai sus. În alte traduceri versetul apare și astfel:

‒ „Înțelepciunea și-a zidit casă rezemată pe șapte stâlpi...”

‒ „Înțelepciunea și-a zidit sieși casă și pe șapte stâlpi a întărit-o.”

‒ „Înțelepciunea și-a zidit casă rezemată pe șapte columne...”

O casă trainică este o casă susținută de stâlpi solizi de rezistență. În cazul unui cutremur, te lipești de unul din stâlpii de rezistență. Chiar dacă mai cade ici colo o cărămidă, sau chiar un perete, stâlpii rămân în picioare. Este extrem de liniștitor să locuiești într-o casă și să ai mereu înaintea ochilor niște stâlpi groși și sănătoși.

*****

Ceea ce observ în vremurile acestea pe care le trăim, este o tot mai mare confuzie (dezorientare, zăpăceală) în rândurile creștinilor. Confuzia aceasta este întreținută de mai mulți factori:

 

I. CÂND APARE CONFUZIA? CÂND ESTE PUȚIN ADEVĂR ȘI MULTĂ VORBĂRAIE. CÂND ESTE PUȚIN GRÂU ȘI MULTĂ NEGHINĂ.

(1) pe de o parte se observă în rândul creștinilor o depărtare tot mai acută de sursa adevărului, a luminii, prin abandonarea timpului de părtășie cu Dumnezeu

Pe an ce trece, constat lupta tot mai aprigă pe care Satan o dă pentru ca să-i despartă pe credincioși de citirea Cuvântului lui Dumnezeu în liniște. Și are mare succes. Mulți au pierdut lupta cu televizorul, internetul și telefonul mobil, și au fost anihilați și trași pe o linie moartă. Ne mai citind și ne mai meditând zi și noapte la Legea Domnului, au ajuns în confuzie totală. Din păcate, la fel ca laodiceenii de odinioară, nici măcar nu mai realizează cât de mare este confuzia în care trăiesc.

(2) pe de altă parte, mințile multor creștini sunt literalmente asaltate, copleșite, de multitudinea informațiilor, a lucrurilor noi

Informațiile, noutățile năvălesc în viețile creștinilor într-o cantitate și cu o viteză comparabile cu valurile tsunami. Sute de canale de radio și de televiziune, zeci de mii de situri, toarnă zilnic cantități impresionante de știri, descoperiri, noutăți, informații, curiozități prin televizoarele, calculatoarele și telefoanele mobile de care ne-am umplut casele.

Având deci puțin adevăr și multă „pleavă”, drumul spre confuzie este larg deschis.

 

II. CÂND MAI APARE CONFUZIA? CÂND SUNT PREA MULTE VOCI PE CARE LE ASCULTĂM, ȘI NU MAI SUNTEM ATENȚI LA VOCEA LUI DUMNEZEU.

Scriptura îndeamnă să nu fie mulți învățători, căci aceștia vor lua o judecată mai aspră, adică vor da socoteală lui Dumnezeu în privința învățăturilor pe care le-au dat.

Trăim o vreme cu prea multe voci în paralel. Poți asculta sau viziona pe internet, în aceeași zi, o mulțime de predicatori din diferite colțuri ale țării și ale lumii, din diferite biserici și culte, de diferite vârste, aflați în diferite stadii de maturizare spirituală. Și, inevitabil, învățăturile lor se contrazic uneori.

Unul pune accent pe evanghelizare, și spune răspicat că, dacă nu ai obiceiul evanghelizării de la om la om, ești pierdut; iar altul pune accentul pe sfințirea personală. Unul pune accentul pe vorbirea în limbi și pe darurile Duhului Sfânt, iar altul pe roada Duhului Sfânt. Unul pune accentul pe botezul în apă, iar altul pe botezul cu Duhul Sfânt. Trebuie să fii matur spiritual ca să poți discerne ce să iei bun de la fiecare. Cei mai mulți însă, lipsindu-le relația lor personală puternică cu Dumnezeu, lipsindu-le cunoașterea adâncă a Cuvântului, se aleg cu dureri de cap și intră în confuzie, ca Irod, care „stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă”.

Dacă la primul punct arătam că o cauză a confuziei este prea puțin adevăr, față de o grămadă de vorbăraie a lumii, acum vedem că poți intra în confuzie și atunci când este prea puțină relație personală cu Dumnezeu în Cuvânt și rugăciune, față de o mulțime de alte adevăruri venite din tot felul de surse creștine. Neavând încredințări proprii, venite din cercetarea personală a Bibliei, vei fi confuz doar încercând să descoperi adevărul dintr-o mulțime de surse.

 

III. CÂND MAI APARE CONFUZIA? CÂND NU MAI ESTE TRASĂ O LINIE DE DEMARCAȚIE ÎNTRE BINE ȘI RĂU. CÂND NU SE MAI FACE O DISTINCȚIE ÎNTRE OAMENII DUHOVNICEȘTI ȘI CEI LUMEȘTI. CÂND NU SE MAI AFIRMĂ CLAR DE LA AMVON CUM ARATĂ UN TRAI DUHOVNICESC ȘI CUM ARATĂ UNUL LUMESC.

(1) pe de o parte asistăm la înmulțirea oamenilor lumești din adunările creștine și la neputința păstorilor de a se mai împotrivi acestui val

Din păcate, mulți păstori nu mai fac față valului lumesc din adunări. Fustele se scurtează, pantalonii tinerelor se mulează tot mai mult, discuțiile duhovnicești dispar, flecăriile lumești devin normale, utilizarea telefoanelor mobile și chiar a tabletelor în timpul slujbelor se răspândește prin adunări, mai întâi la copii, apoi și la tineri. Adevărații copii ai lui Dumnezeu ajung să nu mai știe ce să creadă, și ajung în confuzie. Nu mai știm care-s ai Domnului și care nu.

Recent, o tânără, care dorește să se apropie de Dumnezeu și de o biserică evanghelică, povestea că a văzut pe Facebook o fotografie a unui lider din biserica unde merge. Fratele se fotografiase alături de ultima achiziție a familiei, un televizor „cât jumătate din perete”, pe care se vedea o scenă din filmul „Avatar”, lucruri lumești de care ea tocmai fugise ca să scape.

Altcineva mi-a povestit că a fost la o conferință unde liderii le au spus: „Mergeți acasă și vizionați ultimele filme apărute în cinematografele lumii, ca să aveți subiecte de discuție cu oamenii din lume.” Faptul că Dumnezeu ne învață să cugetăm zi și noapte la Legea Domnului, să ne rugăm neîncetat și să nu iubim lumea și lucrurile lumii, nu mai contează. Înțelepciunea lumii este la putere și în adunările creștine.

Într-o altă biserică, un lider de tineret și-a dus grupa de tineri la cinematograf, ca să vadă filmul de comedie „Trei idioți”.

Am citit recent un articol despre cum arată creștinismul unora din America, care a fost importat și pe meleagurile noastre: „Pastori și biserici întregi studiază Biblia cu atenție, și participă la simpozioane teologice de excepție, iar după aceea ascultă muzică Rock, văd un “film bun” (din lume), iar „surorile” consultă reviste de bârfă ale starurilor cinema.”

Autorul epistolei către Evrei îi învăța pe credincioși: „Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.” (Evrei 12:16). Dar, în 18 ani de credință, eu n-am auzit vreodată ca vreun frate să fie exclus pentru că are un comportament lumesc.

Confuzie totală. Unde mai este linia de demarcație între ce este bine și ce este rău, între ce este sfânt și ce este nesfânt? Unde sunt slujitorii Domnului care să spumege de la altar (ca David Wilkerson și Leonard Ravenhill) împotriva păcatului, a duhului lumii care a pătruns în biserici?

Preoții lui calcă Legea Mea și Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt și ce nu este sfânt, nici nu învață pe oameni să facă deosebire între ce este necurat și ce este curat...” (Ezechiel 22:26)

Cei lumești din adunări au ajuns să fie considerați credincioși normali, iar credincioșii care doresc sfințenia bisericii, depărtarea de felul de trai al lumii și viață de credință înflăcărată, sunt considerați habotnici.

 

(2) pe de altă parte, mulți din cei care s-au luptat ani de zile pentru menținerea unui mediu duhovnicesc în adunare, fie au obosit de atâtea controverse, fie au căzut în deznădejde, fie au fost încet încet înlăturați

Cu alte cuvinte, acei slujitori care, chemați și împuterniciți de Dumnezeu pentru aceste vremuri, mai aveau puterea să spună adevărul de la amvon fără să se teamă, mai aveau curajul să ridice glasul împotriva păcatului și a lumescului din adunări, au fost continuu blocați, obstrucționați, îndepărtați, sau nu mai sunt primiți să slujească.

În schimb, amvonul a rămas în multe biserici la îndemâna celor care prezintă totul în tonuri de gri, în așa fel încât nimeni să nu se simtă cumva lezat.

Concluzia este că, atât în viața de credință particulară a fiecărui credincios, cât și în viața bisericii, se constată de ani de zile aceeași tendință: ÎMPUȚINAREA ADEVĂRULUI și ÎNMULȚIREA LUCRURILOR NEFOLOSITOARE, A LUCRURILOR FĂRĂ ROST, A ACTIVITĂȚILOR FORMALE FĂRĂ PUTERE (în cazul bisericilor). Și asta duce la confuzie.

 

Observați, vă rog, ce paradox!

Influența lucrurilor lumii în viața personală este tot mai copleșitoare, și totuși creștinii nu cred că trebuie să pună un accent tot mai mare pe Biblie și rugăciune în viețile lor.

Influența lucrurilor lumii este tot mai copleșitoare în familie, problemele dintre soți se accentuează, uneori până la divorț, copiii sunt tot mai răzvrătiți, tot mai supuși presiunilor erei tehnologice în care trăim, și totuși soțul și soția nu cred că trebuie să mărească timpul petrecut împreună, ca familie, în studierea Cuvântului și în rugăciune.

Influența lucrurilor lumii este tot mai copleșitoare în biserici, și totuși se caută scurtarea slujbelor, înlocuirea lor cu așa zise „părtășii” la ceai, cafea și fursecuri, împiedicarea celor care au ceva de zis din partea Domnului.

Scurtând timpul destinat primirii adevărului revelat, și lărgind timpul destinat lucrurilor lumești, sau lucrurilor formale, sau lucrurilor fără putere de sus atât în viața personală, cât și în cea de familie și cea de biserică confuzia se va adânci tot mai mult.

Iar confuzia poate duce la lehamite, la depresie, la izolare, la blocare (incapacitate de a mai face ceva).

 

*****

Meditând la aceste lucruri, Dumnezeu mi-a arătat din Scriptură diferența între a trăi în lumină și a trăi în confuzie. Redau mai jos două evenimente din Scriptură, petrecute aproape în același timp (la interval de câteva zile):

Matei 16:13-17

Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții: Ilie; alții: Ieremia sau unul din proroci.” „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.”

Luca 9:7-9

Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus și stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți; alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Și căuta să-L vadă.”

Cine avea parte de lumină, de revelații, de înțelegerea adevărului? Ucenicii Domnului, și anume cei care umblau 24 ore din 24 cu Domnul Isus. Ei ascultau cuvântul Lui, vedeau lucrările Lui, îl întrebau și primeau lumină asupra Scripturilor, și știau cine este El. Umblând mereu cu Domnul, ajunseseră să nu aibă nicio îndoială: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”

Pe de altă parte, cei mai mulți evrei, printre care se număra și Irod, erau în totală confuzie cu privire la Isus Hristos. Irod „stătea în cumpănă, neștiind ce să creadă”. Care dintre știrile primite să le creadă? Pe cine dintre cei apropiați lui să se bazeze? La Scriptură nu știa să apeleze, la Domnul Isus era prea mândru să se ducă, așa cum a făcut Nicodim. Irod era departe și de adevărul Scripturii și de prezența lui Isus. Așa că era în totală confuzie.

La fel se întâmplă și acum. Cei ce umblă cu Domnul 24 de ore pe zi, văd și înțeleg adevărul. Nu poți înțelege adevărul, și nu poți fi liniștit, chiar și când lumea se răstoarnă cu susul în jos decât dacă stai totdeauna cu Domnul, ca Maria la picioarele Domnului. Dar dacă trăiești o viață agitată și tulburată, îndopându-te toată ziua cu știrile lumii, alergând de la televizor, la internet și la telefonul mobil, alergând de pe un site pe altul, de pe o rețea de socializare pe alta, înghițind pe nemestecate o mulțime de informații, vei rămânea într-o confuzie totală, ne mai știind încotro s-o apuci, ne mai înțelegând ce fel să trăiești viața creștină, ne mai știind să faci diferența între duhovnicesc și lumesc, etc. La fel ca Irod, vei sta mereu în cumpănă, neștiind ce să faci și încotro să o iei.

Există o singură soluție sigură de a nu cădea în confuzie în aceste vremuri din urmă: să umbli 24 ore din 24 cu Isus.

*****

Revenind la înțelepciunea care și-a zidit casa pe șapte stâlpi (Proverbe 9:1), pe parcursul ultimelor două săptămâni, Dumnezeu mi-a conturat înaintea ochilor ȘAPTE STÂLPI DE REZISTENȚĂ pentru anul în care tocmai am intrat, șapte stâlpi pe care să-i am înaintea ochilor zi și noapte. Am primit în aceste zile, pe lângă lumină asupra unor versete de la timpul de părtășie, un neprețuit ajutor prin citirea cărților de meditații „Drumul spre culmi” de Richard Wurmbrand, din care am atașat la fiecare stâlp câteva din perlele citite.

M-am gândit că fiecare STÂLP DE REZISTENȚĂ să presupună ceva concret, o acțiune concretă, să nu fie ceva teoretic. De asemenea, am cercetat să văd în ce măsură fiecare STÂLP DE REZISTENȚĂ îmi oferă o siguranță că merg pe drumul cel bun către Împărăția cerurilor.

Vânturile, valurile acestui sfârșit de lume vor lovi cu putere în viețile, casele și bisericile noastre. Înmulțirea fărădelegii, răcirea dragostei, mulțimea vocilor prorocilor mincinoși vor aduce tot mai multă confuzie. Iar confuzia va aduce lepădarea de credință. De aceea, zidiți-vă casa pe stâlpi robuști și rezistenți.

 

Cu ajutorul Domnului, voi trimite pe rând CEI ȘAPTE STÂLPI DE REZISTENȚĂ AI CREDINȚEI.

A Lui Dumnezeu să fie slava în vecii vecilor. Amin”

 

Un rob netrebnic,

 

Dan Ghimbășanu.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1806
  • Export PDF: 2
Opțiuni