- ECLESIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL
- Mersul tuturor lucrurilor
- Eclesiastul 1:1 Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.
- Eclesiastul 1:2 O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.
- Eclesiastul 1:3 Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?
- Eclesiastul 1:4 Un neam trece, altul vine şi pământul rămâne veşnic în picioare.
- Eclesiastul 1:5 Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.
- Eclesiastul 1:6 Vântul suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri.
- Eclesiastul 1:7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.
- Eclesiastul 1:8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind.
- Eclesiastul 1:9 Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.
Oh, crudă deșertăciune!
Autor:
Nănău Adinuţa
|
Album:
Priviri către cer
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 28/10/2012
Resursa adaugata de 1954adina.9mai in 28/10/2012
Referințe
Ce folos poate-avea omul
De toată truda ce și-o dă?
Când nu poate fi ca pomul
Care creşte lâng-o apă?
Ce folos mai poate-avea
Când e tot deşertăciune?
Astăzi, din toată truda sa
Nimic,-nimica nu rămâne!
Oh, crudă deşertăciune!
Ce-i viaţa mea în faţa ta?
Un neam trece, altul vine...
Eu nu voi şti ce va urma.
Orice om e doar suflare;
Oricât de bine s-ar ţinea!
Soarele din nou răsare,
Pământul nu va dispărea.
Spre amiazăzi suflă vântul
Se-ntoarce la mează-noapte;
Se-nvârte pe tot pământul
Şi se duce, şi se-ntoarce...
Mereu făcând aceleaşi roate.
Râurile-n mări se varsă
Şi tot nu se umple-o mare!
Curg şi iar fac cale-ntoarsă;
Toate-s într-o frământare.
Ce a fost, o să mai fie
Nimic nu e nou sub soare;
Oh,... deşertăciune vie...
Nimic, nu e la întâmplare!
Totu-i doar deşertăciune
Nimic nu-i cum ţi se pare;
Un neam pleacă, altul vine...
Şi tu crezi că-i o schimbare...
Dar, e doar continuare;
Caruselul tot se-nvârte,
Şi asişti din depărtare,
Aşteptând să se întâmple,
Ca într-un mare deja-vu!
Tot ce-a fost, iar o să fie...
Oh,... tu desertăciune, tu,
Cât poţi fi de amăruie!
A.N
15.10.2012 Firenze
De toată truda ce și-o dă?
Când nu poate fi ca pomul
Care creşte lâng-o apă?
Ce folos mai poate-avea
Când e tot deşertăciune?
Astăzi, din toată truda sa
Nimic,-nimica nu rămâne!
Oh, crudă deşertăciune!
Ce-i viaţa mea în faţa ta?
Un neam trece, altul vine...
Eu nu voi şti ce va urma.
Orice om e doar suflare;
Oricât de bine s-ar ţinea!
Soarele din nou răsare,
Pământul nu va dispărea.
Spre amiazăzi suflă vântul
Se-ntoarce la mează-noapte;
Se-nvârte pe tot pământul
Şi se duce, şi se-ntoarce...
Mereu făcând aceleaşi roate.
Râurile-n mări se varsă
Şi tot nu se umple-o mare!
Curg şi iar fac cale-ntoarsă;
Toate-s într-o frământare.
Ce a fost, o să mai fie
Nimic nu e nou sub soare;
Oh,... deşertăciune vie...
Nimic, nu e la întâmplare!
Totu-i doar deşertăciune
Nimic nu-i cum ţi se pare;
Un neam pleacă, altul vine...
Şi tu crezi că-i o schimbare...
Dar, e doar continuare;
Caruselul tot se-nvârte,
Şi asişti din depărtare,
Aşteptând să se întâmple,
Ca într-un mare deja-vu!
Tot ce-a fost, iar o să fie...
Oh,... tu desertăciune, tu,
Cât poţi fi de amăruie!
A.N
15.10.2012 Firenze
Adăugat
în 28/10/2012
de Duverna
Adăugat
în 28/10/2012
de florenta.sarmasan
Adăugat
în 28/10/2012
de floridinmaracineni
Statistici
- Vizualizări: 1289
- Export PDF: 1
- Comentarii: 3
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.