,,Dă-mi mie via ta
Să pot să fac din ea
Grădină de verdeţuri;
E lângă casa mea
Şi-o voi putea lucra;
Hai să vorbim de preţuri!

În locu-i îţi voi da
O alta-asemenea
Sau una mai frumoasă;
Acceptă voia mea
Şi fă tu numa-aşa
Şi fă-ţi o altă casă."

Aşa spunea Ahab
Şi îşi dorea degrab'
Voia să i se facă.
Ca el, ahabi, sunt mulţi
Puternici şi avuţi
Ce vin şi te încearcă,

Să-ţi vadă credinţa
Şi dac-au putinţa
Să-ţi schimbe ţie calea;
Tare-şi doresc ce ai
Şi-ţi cer ca să le dai
,,Lumina" ca şi ,,sarea".

-Ahabilor plecaţi!
Şi nu mai încercaţi
Ca să vă dau eu via;
Via este a Lui!
E toată-a Domnului!
A Lui e-Mpărăţia!

Iar voi parte n-aveţi
Şi nici drept să cereţi
Un colţ de moştenire;
Voi v-aţi purtat urât
Şi tot mereu a-ţi vrut
Să fiţi la cârmuire.

La cârmă-i Dumnezeu
Şi Isus Fiul Său;
Iar eu, n-oi accepta
Ca tu vre-un colţ să iei
De la strămoşii mei;
A Domnului e via!

A.N
22.08.2012 Firenze