Am lumină și viață

Precum o capelă-obscură mi-era inima de jale
Dar din Sfeșnicul Dreptății a pătruns în ea o rază.
De-atunci o lumină vie tot simțeam cum însetează
Să-mi spulbere întunecimea și durerea de pe cale.

Mai pâlpâie-o răzvrătire încă în pieptul meu uscat
Căci fireasca-mi însușire, ca și lupul cel flămând,
Se repede să îmi rupă sufletul rănit, gemând,
Să-l târască în bezna lumii pervertită de păcat.

Dar, din Sfeșnicul Dreptății, Lumina a biruit!
Toată întunecata-mi fire de Lumină-a fost orbită
Și pe cruce-acum atârnă și se zbate răstignită!
Iar inima mea-i un templu al Domnului Preaiubit.

Am lumină din Lumină și am viață din Viață
Căci Hristos trăiește în mine și prezența Lui măreață
În orișice circumstanțe mă ridică și mă înalță
Și pe-a fericirii cale biruința mă învață.

07/04/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)