Lânga crucea rasturnata dintr-un sat
Am vazut un om odata,
Stând cu fata-n maini lasata
Și cu fruntea 'nsângerata
Si plingea de parca toata lumea s-a-necat

M-am oprit apoi pe cale linga el
Singele-i curgea din palme
Printre degete la vale
Si-ti venea sa plingi de jale
Ca el a pornit pe cale singurel

Fata-i fosta odata alba ca de crin
Dar albeata lui curata
Singele-a brazdat-o toata
Si-a lui frunte-nsângerată
Era toata-ncununata numai spini

Iata-n palme si-n picioare rani de cui
Dar atunci plin de mirare
Mi-am adus aminte oare
De strainul din carare
Când ma uit mirare mare, nu-l vazu-I

Azi trecind prin multe sate
Cind vad crucile uitate
Mie-mi pare ca pe toate
Vad un Isus care plinge
Plin de rani si plin de singe
Ca și-atunci.