- Împotriva Moabului
- Isaia 15:1 Prorocie împotriva Moabului:„Chiar în noaptea când este pustiit, Ar-Moabul este nimicit! Chiar în noaptea când este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!…
- Isaia 15:2 Poporul se suie la templu şi la Dibon, pe înălţimi, ca să plângă; Moabul se boceşte: pe Nebo şi pe Medeba toate capetele sunt rase şi toate bărbile sunt tăiate.
- Isaia 15:3 Pe uliţe sunt încinşi cu saci, pe acoperişuri şi în pieţe totul geme şi se topeşte plângând.
- Isaia 15:4 Hesbonul şi Eleale ţipă de li se aude glasul până la Iahaţ, chiar şi războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază.
- Isaia 15:5 Îmi plânge inima pentru Moab, ai cărui fugari aleargă până la Ţoar, până la Eglat-Şelişia, căci suie, plângând, suişul Luhitului şi scot ţipete de durere pe drumul Horonaimului.
- Isaia 15:6 Căci apele Nimrim sunt pustiite, s-a uscat iarba, s-a dus verdeaţa şi nu mai este niciun fir verde.
- Isaia 15:7 De aceea strâng ce le mai rămâne şi îşi strămută averile dincolo de pârâul sălciilor.
- Isaia 15:8 Căci ţipetele înconjoară hotarele Moabului; bocetele lui răsună până la Eglaim şi urletele lui răsună până la Beer-Elim.
- Isaia 15:9 Apele Dimonului sunt pline de sânge şi voi trimite peste Dimon noi nenorociri; un leu va veni împotriva celor scăpaţi ai Moabului, împotriva rămăşiţei din ţară.
Plângi Moab
Autor:
Lidia Cojocaru
|
Album:
Armonii
|
Tematica:
Trezire si veghere
Resursa adaugata de LidiaCojocaru09 in 17/02/2021
Resursa adaugata de LidiaCojocaru09 in 17/02/2021
Referințe
Plângi Moab
Ref. : Is. 15,16; Ier. 48:32-33; Is. 24:7-8.
Strigă-n jale, plângi Moab,
Iata, vine pustiirea,
Culesul roadelor degrab'
Se va stinge, semețirea
Da, va fi plecată, piere,
Strânsul viilor apune,
Implora-vei și vei cere,
Un Cuvânt ce-i spus, rămâne.
Căci peste un cules de roade,
Cade un strigăt de război,
Vinu-n teascuri pleacă, scade,
Plânge inima-n nevoi.
Îcetează și apăsarea,
Pustiirea se sfârșește,
Piere cel ce calcă tare,
Doar Cel Sfânt împărățește.
Da, se duce bucuria,
Verdeață, unde ai plecat?
Încetează veselia,
Timpanele ce-au desfătat
Nu se aud, arfa nu cântă,
Doar suspine și durere,
Totul geme, se frământă,
Nu-i împlinită nici o vrere.
Ref. : Is. 15,16; Ier. 48:32-33; Is. 24:7-8.
Strigă-n jale, plângi Moab,
Iata, vine pustiirea,
Culesul roadelor degrab'
Se va stinge, semețirea
Da, va fi plecată, piere,
Strânsul viilor apune,
Implora-vei și vei cere,
Un Cuvânt ce-i spus, rămâne.
Căci peste un cules de roade,
Cade un strigăt de război,
Vinu-n teascuri pleacă, scade,
Plânge inima-n nevoi.
Îcetează și apăsarea,
Pustiirea se sfârșește,
Piere cel ce calcă tare,
Doar Cel Sfânt împărățește.
Da, se duce bucuria,
Verdeață, unde ai plecat?
Încetează veselia,
Timpanele ce-au desfătat
Nu se aud, arfa nu cântă,
Doar suspine și durere,
Totul geme, se frământă,
Nu-i împlinită nici o vrere.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 864
Opțiuni
Din același album
Daniel 3:18 Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!”