Sfârşitul veacului trăim,
Degrabă să ne pocăim,
Timpul e gata, pe sfârşit,
Isus revine negreşit.

Este pe drum, curând apare,
Şi noi trăim în nepăsare,
Ne-am ancorat de-acest pământ,
Şi am uitat de cerul sfânt.

De acest pământ plin de păcate,
De ură şi de nedreptate,
Ne-am strâns avere, bogăţii,
Care curând nu vor mai fi.

Vor arde toate, vor pieri,
Când Domnul slavei va veni.
Ochii spre cer n-am ridicat,
De Dumnezeu am cam uitat.

Doar la necaz şi în nevoi,
Am strigat: Doamne fii cu noi!
În rest când au fost zile bune,
Ne-am ancorat din nou de lume.

Sfârşitul veacului trăim,
Pentru cer să ne pregătim,
Căutând mai mult pe Dumnezeu,
Şi împlinind Cuvântul Său.

O Doamne, dă-ne Tu putere,
Să fim tot treji şi în veghere,
Să privim cerul minunat,
Căci Tu revii, ne-ntârziat.
Amin!