Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!

Nu-i nicăieri lumină decât în ochii cui
s-a-ndrăgostit de Soare şi stă n lumina Lui;
c-un astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de oriunde, priveşti spre Dumnezeu.

Mereu vin alte inimi, dar spun de acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe, cu acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul, te ai duce iar şi iar,
– laşi fraţii cei de sânge
şi mergi la cei de har…

Stăm ani şi ani alături de fraţi şi fii, şi soţi,
dar dacă nu-s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează – în Veacul netrecut,
vom fi străini de-olaltă cum nici ne am fi ştiut.

O, fii şi fraţi, şi mame ce aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s-o căutaţi,
veţi plânge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi! …