Testul cel mai greu din viață
E... renunțarea la un vis;
Intuiția ne învață
Că visu-i un crâmpei din paradis.

Ca prizonier al realității,
Un osândit la truda vană, goală,
Cum să răzbați pustiul vieții
Făr-un răgaz în oaza virtuală?

O evadare din proza concretă
E-n poezia din pruncia firii,
Chiar dacă „Fuga din serai”-carpetă
Atârnă doar pe murii amintirii.

Când rugăciunea nalță spre Rai scara
Pe care îngeri urcă și coboară,
Speranța o susține și-i licoarea
Ce-adapă și credința-să nu moară!

El știe c-o nădejde amânată
Cufundă suflete-n depresie;
Și-atunci când ni-e visarea eșuată,
Isus ne dă, în schimb, o poezie.

Și-n locul unor vise dragi, ucise-
-Castele de nisip s-au spulberat-
Va împlini versetele promise
Și ne va da cunună de-mpărat!

Craiova, 27 iulie 2019