Urca Isus cu crucea-n spate,
Pe dealul Golgotei, Calvarul
Și-n jurul Lui, o mare gloată
Urca cu El, ținând paharul.

Și toți cu ei ducând povara,
Toți vina lor, doar El simțind-o
În jurul crucii așteptară
A morții neagră, grea sentință.

Și prăbușit la o răscruce
Ridică crucea peste ei,
Doar umbra-a-ceea ce va face
Sus, pe dealul Golgotei.

Întins acum pe lemnul rece,
Cu palmele strângând pironul
Privește la gloata ce-L plânge,
Și la acei setoși de sânge:

“Părinte, iată, vin la Tine,
Primește dar sufletul Meu!
Și pe acești micuți, o Tată
Nu-i pedepsi, căci sunt ai Mei.

Deși acum nu știu ce fac
Îi iartă Tată pentru Mine.
Nu vreau paharul să îl beau,
Dar știu, răsplata e la Tine.”

Și ochii-aceia ce au plâns
Și au privit peste cetate
Se-nchid acum, atât de blânzi
Și-n cer e Fiul lângă Tatăl.