Judecata fariseului

Fariseu nejudecat
Oare, crezi că ești perfect?
Pe vameș l-ai condamnat
Și te bați cu pumnu-n piept

Fiindcă te vezi altfel în toate
Sfânt îți pari, bun și corect
Enumeri a tale fapte...
Te crezi iscusit, deștept,

Sfințenia te înduioșează
Căci te crezi milos și bun
Dar bine te cercetează
Că judeci ca un nebun,

Vameșul e-n fața ta
Stă smerit și gânditor...
Acum îl poți cerceta
Pe acest biet muritor...

El de tine e departe,
Tu ești bun și credincios
Multe de el te desparte
Tu, Îl slujești pe Hristos,

El amarnic se căiește,
Recunoaște vina sa...
Este trist, nădăjduiește...
Poate Domnul s-a îndura

Că-i mâhnit și supărat,
Știe c-a păcătuit...
Ar vrea să fie iertat
De Isus Hristos primit;

Cel mai vinovat se crede
Știe câte a făcut,
Vina ce-o poartă își vede
Și regretă totul, mult...

Cere Domnului iertare
Putere să meargă drept
Cere milă și îndurare
Ca să fie înțelept.

Fariseul îl privește
Și se simte mulțumit;
La viața sa se gândește
Și se simte fericit.

El se știe plin de zel
Pentru Domnul său iubit
Și e mulțumit de el
Căci pe toate le-a împlinit.

Vameșul iertare-și cere,
Domnul să Îl izbăvească,
În tot să aibă putere,
Viață și el să primească...

Amin

Câmpia Turzii, 5 noiembrie 2018