Păşim ades în lumea de ţărână
Îngreunaţi sub patimi şi nevoi,
Pe zi ce trece ne-afundăm în tină
Uitând de slava veşniciilor.

Ne-au copleşit problemele şi grija
Zilei de mâine, parcă nu ne lasă,
Ne pierdem uneori şi bucuria
Şi bâjbâim pe drumul către Casă.

Ni s-a îngreunat chiar şi privirea,
Cu ochii trişti vedem doar negrul lut,
Iar cerul e undeva departe-n zare
Şi drum spre el prea greu e de găsit.

O, tu creştinule, ce-n astă lume
Trăieşti o astfel de viaţă,
Priveşte ce Cuvântul Sfânt îţi spune
Şi stai cu Adevărul faţă-n faţă.

Scutură azi ţărâna de pe tine
Şi caută adevăratele comori,
Aruncă jugul lumii ce te ţine
Şi nalţă-te spre cer biruitor.

Şi nu zidi pe temelia firii,
Ce rob te vrea în slujba ei,
Mergi drept pe calea mântuirii,
Sus să privească ochii tăi.

Căci sus e izbăvirea noastră,
Nădejdea e la Dumnezeu,
Iar voia Lui cea mai aleasă
E să păzim Cuvântul Său.

Să căutăm întâi Împărăţia,
Neprihănirea gloriei cereşti,
Veşmântul nostru fie sfinţenia,
Lăsând preocupările lumeşti.

Căci Acel ce pasărea hrăneşte
Şi crinii câmpului îmbracă-n slavă
Se va-ngriji de ce ne trebuieşte,
Căci El dă tuturor cu mână largă.

Deci, capul sus, privirea către ţintă,
Fii credincios în lucrul Domnului,
Păşeşte înainte cu credinţă
Şi vei primi răsplata cerului.