- Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
- Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
- Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
- Isaia 53:4 Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
- Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
- Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.
- Isaia 53:7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
- Isaia 53:8 El a fost luat prin apăsare şi judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
- Isaia 53:9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
- Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
- Isaia 53:11 „Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
- Isaia 53:11 Sau: îndreptăţi.
- Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”
Credeam că eşti un blestemat
Autor:
Lucica Boltaşu
|
Album:
Divină iubire
|
Tematica:
Paște
Resursa adaugata de lboltasu in 03/04/2018
Resursa adaugata de lboltasu in 03/04/2018
Referințe
Nu am făcut nimica, Doamne
Şi poate chiar ne-am bucurat,
Când Te loveau atunci, romanii...
Credeam că eşti un blestemat,
Și nu Ți-am dat o picătură,
Din apa rece de izvor,
Tu sufereai ocara lumii,
Noi Te priveam acuzator,
Nu am crezut nici pe Isaia,
Profetul care-a proorocit,
Cu șapte sute de-ani 'nainte,
Că Unsul va fi răstignit,
Că Dumnezeu din nemurire,
Păcatul nostru-l va ierta,
Jertfind pe Fiul Său, Mesia,
Pe cruce sus, la Golgota.
Când tresăreai sub biciuire,
Nu am crezut c-avem vreo vină,
Tu ne trasai un drum de glorii,
Pavat cu raze le lumină,
N-am vrut atunci, măcar o clipă,
Cu milă crucea să-Ți purtăm,
Să fim un Simon din Cirene,
Povara să Îți ușurăm,
Dar Tu, Mântuitorul lumii,
Plângeai sub val de suferiți,
Noi aruncam cu pietre-n Tine,
Tu pentru cer ne făceai sfinți,
Ooo, Doamne Sfinte, iartă greşul,
De-a nu ne-ncrede în Cuvânt,
Ne-am cramponat doar de iluzii,
Uitând de tot ce este sfânt!
Când sus pe Dealul Căpățânii,
Tu Te rugai Tatălui Sfânt,
Nu-nțelegeam că prin "iertare",
Făceai cu noi un legământ,
Troznea pământul sub picioare
Şi ploi de foc din cer cădeau,
Dar noi, orbiți, vedeam dreptate,
Când sulițele Te-mpungeau,
Nici sângele și apa curse
Din coasta Ta, nu ne-au trezit,
N-a fost zdrobit vreun os și asta,
Nu ne-a dat Doamne, de gândit,
Acum, când am văzut minunea,
Mormântu-i gol, ai înviat,
Cu suflet plâns cerem iertare,
Că glasul Tău n-am ascultat,
Îți multumim pentru Iubire,
Lumină, Adevăr şi Viață,
Pentru Mângâietorul care,
Ne dă un sens, ne dă povață,
Azi ne-nchinăm Isuse, Ție,
Iubite Miel, Tată din cer
Că ai deschis o poartă-n ceruri,
Când ai călcat pe efemer!
03/04/18, Barcelona-Lucica Boltasu
Şi poate chiar ne-am bucurat,
Când Te loveau atunci, romanii...
Credeam că eşti un blestemat,
Și nu Ți-am dat o picătură,
Din apa rece de izvor,
Tu sufereai ocara lumii,
Noi Te priveam acuzator,
Nu am crezut nici pe Isaia,
Profetul care-a proorocit,
Cu șapte sute de-ani 'nainte,
Că Unsul va fi răstignit,
Că Dumnezeu din nemurire,
Păcatul nostru-l va ierta,
Jertfind pe Fiul Său, Mesia,
Pe cruce sus, la Golgota.
Când tresăreai sub biciuire,
Nu am crezut c-avem vreo vină,
Tu ne trasai un drum de glorii,
Pavat cu raze le lumină,
N-am vrut atunci, măcar o clipă,
Cu milă crucea să-Ți purtăm,
Să fim un Simon din Cirene,
Povara să Îți ușurăm,
Dar Tu, Mântuitorul lumii,
Plângeai sub val de suferiți,
Noi aruncam cu pietre-n Tine,
Tu pentru cer ne făceai sfinți,
Ooo, Doamne Sfinte, iartă greşul,
De-a nu ne-ncrede în Cuvânt,
Ne-am cramponat doar de iluzii,
Uitând de tot ce este sfânt!
Când sus pe Dealul Căpățânii,
Tu Te rugai Tatălui Sfânt,
Nu-nțelegeam că prin "iertare",
Făceai cu noi un legământ,
Troznea pământul sub picioare
Şi ploi de foc din cer cădeau,
Dar noi, orbiți, vedeam dreptate,
Când sulițele Te-mpungeau,
Nici sângele și apa curse
Din coasta Ta, nu ne-au trezit,
N-a fost zdrobit vreun os și asta,
Nu ne-a dat Doamne, de gândit,
Acum, când am văzut minunea,
Mormântu-i gol, ai înviat,
Cu suflet plâns cerem iertare,
Că glasul Tău n-am ascultat,
Îți multumim pentru Iubire,
Lumină, Adevăr şi Viață,
Pentru Mângâietorul care,
Ne dă un sens, ne dă povață,
Azi ne-nchinăm Isuse, Ție,
Iubite Miel, Tată din cer
Că ai deschis o poartă-n ceruri,
Când ai călcat pe efemer!
03/04/18, Barcelona-Lucica Boltasu
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 1684
- Export PDF: 127
- Favorită: 2
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Ieremia 29:11 Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.