-Inima contează, frate!
(Afirmația ia amploare
Și-n orașe dar și-n sate
Care tind spre dezvoltare).
Bine-ar fi ca dezvoltarea
S-aibă Biblia ca oglindă
Iar prin Duhul Sfânt Lucrarea
Și cântarea să se-aprindă!
Ca-n trecut, (ar spune frații
Mai în vârstă), ca-n trecut!
Însă azi, tinerii-s alții,
Nu cum ei erau, demult...
Da, așa e, căci credința
Merge spre modernizare,
Evoluată-i pocăința
Dar în ce direcție oare? . .
Ce ascunde afirmația
"Inima contează, frate!"?
Oare nu-i chiar declarația
Conștiinței apăsate? . .
Când vezi firea cum pe-afară
Se exprimă-n vorbe, fapte,
Înțelegi că-n inimioară
Firea e regină, frate! . .
Dac-am fi toți plini de Duhul
Inimile ar da roade,
S-ar deschide iar văzduhul
Și peste alte noroade.
Dacă toți am fi lumină
Mulți la Domnul s-ar întoarce,
Bucuria-ar fi deplină
Și în inimi ar fi pace.
Nu dorim o pocăință
Evoluată, corectată
Prin străină iscusință
Spre a fi modernizată! . .
Nu dorim ritmuri din lume
Și nici melodii cu flori,
Nici vedete cu renume
Spre-a cânta provocator.
Nici ținute indecente
În al Domnului popor
Și nici defilări atente
Precum la televizor.
Nici zgârcenie, nici invidie,
Nici ranchiună printre frați,
Nici minciună, nici mândrie
Printre cei creștini chemați.
Nu dorim nici concurență
Între frați, între surori,
Nu dorim nici o absență
Când va fi întâiul zbor.
Către cer e multă luptă,
Să ajungi nu e ușor,
Însă Duhul Sfânt ne-ajută
Să ieșim biruitori.
Către iad e-ușoară calea
Dar, departe de Hristos!
Primul pas, modernizarea
E un pas periculos!
E un pas care înseamnă
Că poți și mai mult lărgi
Calea sfântă, fără teamă
C-ai putea pe veci pieri. .
Pocăința e doar una:
Harul dăruit de sus!
Calea sfântă spre cununa
Care ne-o va da Isus!
Ea nu vrea modernizare,
Nici lărgire, nici schimbări,
Că-i Cuvântul Celui care
Ne va lua mai sus de zări!